Am dus azi Furia Albastră la revizie și-a picat cum nu se poate mai prost să trebuiască să iau Bucureștiul în piept, după două săptămâni de tras pe nas extra-doză de civilizație.

Prieteni, când mă duceam spre service am mers pe niște străduțe pe care efectiv am fost nevoit să fac slalom printre gurile de canal. Mă uitam cât de dezolant arată și-am făcut o comparație mentală cu Salzburg, că acolo a fost ultima oprire înainte de România.

În Salzburg m-am cazat undeva la periferie, într-o zonă considerată mult afară din zona bună a orașului. M-am plimbat un pic pe-acolo, când am fost să mănânc, și nu-mi venea sa cred că totul era la dungă, trotuare, străzi, case, clădiri, totul arăta impecabil.

Să știți că guri de canal în mijlocul străzii n-avem doar noi, au și alții. Doar că la ăia, nu știu cum naiba, toate sunt la nivelul asfaltului, nu simți c-ai trecut cu roțile peste ele.

Pe când în România, bumperele pentru reducerea vitezei sunt complet inutile atâta vreme cât există gurile de canal. Niciodată nu sunt la același nivel cu asfaltul, nu știu cum le fac, dar le ies ori mai jos, ori mai sus cu câțiva centimetri buni.

Prieteni, cred că mai repede vom trimite o rachetă pe Marte, dar guri de canal, la nivel cu asfaltul, tot nu vom reuși vreodată să facem.