Am ajuns să-mi fie frică să mai deschid Facebook-ul pe 1 Iunie. Pe bune, vă zic. Și nu, surprinzător, dar nu din cauza miliardelor de poze cu copii, alea mi se par perfect normale. Apăi dacă nici de ziua lor nu-i fotografiază părinții și nu se mândresc cu ei, atunci când? Și nici din cauza pozelor de când erați voi mici, că alea sunt chiar simpatice.

Motivul e cu totul altul: mi-e frică de puzderia de crescătoare de pisici care au redescoperit brusc fericirea auto-indusă și iubirea de sine. Ei, azi, fix azi, toate făpturile astea semi-ezoterice vor redescoperi copilul din ele și-l vor lăsa să bată câmpii postând tâmpenii lacrimogene pe Facebook. Dacă nu lacrimogene, măcar profund filozofice, după gust.

Prieteni, poate ar fi amuzant dacă aș da doar peste două-trei postări de genul ăsta, dar, credeți-mă, la mine pe wall va fi festival de redescoperit și eliberat inner child-ul.

Așa că mai bine vă urez eu încă de pe la ora asta un „la mulți ani” cinstit și din suflet pentru copiii voștri, ăia reali care se joacă p-afară, vă mănâncă urechile și descoperă viața zi de zi, după care ne mai vedem noi pe mâine așa, când toată lumea își va fi eliberat deja copilul interior și lucrurile reintră în normal.

Între timp, eu o să am olecuță de treabă, mă duc să-mi eliberez copilul interior pe arena centrală de la Roland Garros. Poate-l fac copil de mingi.

Doamnelor, domnilor, să vă trăiască dracii ăia mici și să vă bucurați de ei (și ei de voi), să fiți fericiți și sănătoși.

Restul mai faceți și singuri. ❤️