Ieri am condus fix 1.293 de kilometri. Rupt am ajuns, de-abia am mai avut forță să mă târăsc să rad o pleșcăviță de la mama ei.

Doar că pleșcăvița aia a mai presupus alți 30 de kilometri, că mi-am luat hotel în afara Ljubljanei. Pentru că, nu-i așa, ce rost mai avea să intru în oraș, când eu aveam nevoie doar să dorm? Well, ce să vezi, uitasem că mai am nevoie și să mănânc. Așa că m-am dus să unde știam io că e mai bună pleșcăviță din Ljubljana, doar că restaurantul e la 16 kilometri de hotel. Sunt dat dracu’ de inteligent, ce să mai.

În altă ordine de idei, mi s-a părut extrem de ciudat că în toamnă am făcut drumul ăsta în 12 ore și ceva, iar ieri am făcut fix 15 ore. Hai să zicem că acum am stat un pic mai mult în vamă, că era coadă la Nădlac ca la balamuc, în timp ce data trecută nu cred că eram mai mult de zece mașini.

Dar în niciun caz n-am stat ieri două ore și jumătate, ca să se justifice diferența de timp dintre cele două drumuri. Foarte ciudat, efectiv nu-mi dau seama de unde a fost diferența asta așa de mare.

Și dacă tot a venit vorba despre stat la coadă, atât vă pot spune: dacă am de ales la ce coadă să mă așez, întotdeauna, DAR ÎNTOTDEAUNA, voi alege coada care se mișcă cel mai greu. Treabă care se verifică de fiecare dată, indiferent că vorbim despre coadă la mega, la administrația financiară sau la vamă.

La vama Nădlac se înainta pe două rânduri, două cozi cum s-ar zice, deci aveam 50% șanse s-o aleg p-aia mai rapidă. N-ai să vezi așa ceva.

De pe la Sibiu, am mers împreună cu o Toyota Rav4 cu numere de Ilfov. În sensul că ne-am tot intersectat pe drum.

Ei bine, când am ajuns la vamă, Toyota a ales coada din stânga, eu pe cea din dreapta. Ia ghiciți voi care dintre mașini deja se pregătește să treacă în Ungaria, în timp ce au aș mai avea timp de un pui de somn?

Da, ÎNTOTDEAUNA voi alege coada greșită.

Gata, mă bag la somn, că sunt rupt. Vă las cu pleșcavița de aseară. 🙂