Eram mai devreme în mașină și-am auzit o știre despre un român care a furat niște tablouri de la un pictor austriac.

Dacă tot aveam timp, că eram în ditamai coloana, am stat un pic să mă gândesc la treaba asta cu furatul de tablouri și mi-a dat un pic cu virgulă.

Presupunând prin absurd că mâine aș fura niște tablouri valoroase, ce naiba aș putea să fac cu ele? Ok, am reușit să le fur, după care ce se întâmplă? Mă duc cu ele la târg? Încep să-mi întreb prietenii dacă nu i-ar coafa niște tablouri furate? Le scot la vânzare pe Facebook?

Serios, mie tablourile alea nu mi-ar aduce niciun leuț pentru că n-aș avea cui să vând niște tablouri furate, oricât ar fi ele de valoroase.

Dar să presupunem că nu le fur eu, sa presupunem că le fură altcineva, dar printr-un concurs de împrejurări, ajung la mine. Iar eu știu că sunt furate. Din nou, ce-aș putea să fac cu un Picasso original, dar furat? Vă spun eu ce-aș putea sa fac: să-l predau autorităților în drept sau să mi-l atârn în living. Unde ar fi ciuca miștourilor prietenilor mei, că nu m-ar crede nici naiba că am un Picasso pe perete. Dar de vândut tot n-aș avea cum și cui să-l vând.

Revenind, asta ziceam, nu mi-e foarte clar ce fac oamenii ăștia care fură tablouri de valoare ale unor pictori recunoscuți, după ce le-au furat? Ce fac cu ele? Cum își imaginează că merg lucrurile ca să le poată transforma în bani?

Că ok, poate printr-un miracol găsești cui să le vinzi, dar oamenii dispuși sa scoată o grămadă de bani din buzunar nu-i dau doar așa pentru că le spui tu: „bosule, așa ofertă nu mai prinzi. Ia-le pe toate șase că-ți le dau la preț de cinci”. După capul meu, nimeni nu dă niciun ban dacă nu ai niște certificări care să ateste de cine sunt pictate.

Bineînțeles, excluzând cazul în care hoțul însuși este un fin cunoscător de artă, a furat tablourile strict ca să-și completeze colecția de pictori renascentiști. Deși, fie vorba între noi, am mari îndoieli că cetățenii care se ocupă cu furatul din locuințe ar fi niște vajnici admiratori ai penelurilor lui Botticelli și Caravaggio. Puteți înlocui cu orice alte nume de pictori, îndoielile mele rămân la fel de mari.

Deci? Sunt io naiv? În realitate se pot vinde foarte ușor?  Voi ați avea cui să vindeți un Rembrandt sau un Modigliani?

P.S. Excludem și cazul în care furtul este comandat, caz în care nu mai există problema valorificării ulterioare.