Știți că nu există speaker motivațional serios care să nu-ți explice plin de patos că trebuie să ieși din zona de confort. Nu te poți numi „life coach” dacă nu le spui oamenilor că nu pot să facă nimic cu viețile lor, până nu lasă naibii zona de confort pentru a se avânta să înfrunte neînfricați necunoscutul. Mărețe vorbe, mărețe idealuri, vă spun.
Doar că, pentru mintea mea puțină, ieșirea asta din zona de confort se traduce oleacă altfel. Desigur, fără să fiu speaker motivațional, deși mi-ar fi extrem de ușor să fiu, că mă pricep bine de tot să-i învăț pe alții cum să facă lucruri de care eu nu sunt în stare. Plus că pot să vorbesc ore în șir fără să spun nimic concret. Practic, am toate abilitățile profesionale care m-ar recomanda pentru a fi un speaker motivațional de mare succes, dar se pare că mi-am ratat cariera.
Nfine, revenind, la cum văd eu ieșitul din zona de confort pe care-l propovăduiesc cu atâta lejeritate life coachii ăștia. Pe scurt, trag toată viața, mă chinui ani de zile, muncesc ca apucatul să-mi construiesc o zonă de confort în care să mă simt în siguranță și unde mi-e bine, dar la un moment dat trebuie să ies din ea pentru că ce?
Pentru că așa consideră niște cetățeni despre care nu sunt sigur c-au muncit vreun minut în viața lor și care și-ar dona un rinichi pentru a avea ei înșiși o zonă de confort? Iar eu ar trebui să-mi zic încântat: „meam, ce tare, oare cum naiba de nu m-am gândit și singur să fac pipilică pe tot ce-am realizat până acum?”.
După care să-i mulțumesc cu lacrimi în ochi pentru povețele atât de meșteșugite și să trec la ieșitul din zonă, ca să nu cumva să mă omoare confortul?
Băi, nu știu, dar vouă vă sună a ceva logic? Că mie nu prea.
sursa foto: freepik.com
Nu sună logic. Exact cum spui, te pisu pe munca ta. De ce ai face asta?
Dacă vrei senzații tari, sari cu parașuta. Nu te apuci să îți pipi munca.
Comentariu beton!23
Dacă vrei senzații și mai tari, te duci în vacanța copiilor pe Valea Prahovei. 😀
@MV, cu tot cu copii!
Comentariu beton!22
Bine spus, dar unii și-au clădit o zonă de confort cu alcool. Situațiile sunt diferite, știu, de aceea problema trebuie tratată nuanțat
Comentariu beton!17
@OldJohn, ce treabă are alcoolul cu ce-am scris eu? Așa și alții și-au construit zona de confort cu droguri, dar nu despre asta e vorba.
@MV, dacă nu am reușit să mă fac înțeles, înseamnă că nu voi reuși nici in continuare, așa că nu are sens să poluez discuția.
Am mai și bagat deștele greșit și am comentat la @Alinoidul 🤔
@OldJohn, e posibil să nu știi despre ce e vorba. De câțiva ani este o adevărată modă cu propovăduitul ieșirii din zona de confort. Fără ca asta să aibă nicio treabă cu dependențele. NU de alta, dar pentru dependențe te duci să faci terapie cu oameni calificați, care se pricep, nu cu life coachi din ăștia.
@MV, să mă scuzaț, da io pă la țară p-aci n-am văzut decât guru motivaționali, psihiatri cu diplomă, care le spun astora că bautura mue bună si ca magazinu’ tre să fie cu gratii și inchis intre 17-10 ca să limiteze zona de confort. Mi-am dat seama că ma gândesc pe altă cale.
Auzisem ceva de coci d-ăștia, dar nu stiu amploarea fenomenului. Articolul tău un prilej bun să mă mai actualizez și io. 😜
OldJ, nu există corporatist serios care să nu-și dorească să iasă din zona de confort. 😉
@MV, nu ma duc acolo ca-i cam departe pt mine.
Am fost in vacanta asta in Apuseni si fu` liber cu draci. Liberrrrr!!!!!!! Senzatii tari mumu, a fost cu zen.
P.S. N-am diacritice ca-s pe laptop azi.
Daca vrei senzatii tari, faci copii. Nimic mai mult.
Comentariu beton!22
@razvan, chiar ieri mi-a dat singurul pe care-l am niște senzații tari de m-a făcut bombă cu ceas. 🤯
Câți ai?
Eu cred că asta e una din ideile bune, formulate prost. Evident ca zona de confort este cea pe care o construim cu muncă, cu experiență și experiențe. Ca și tine, și eu am lucrat mult să ajung la ea și nu am nicio dorință de a o părăsi.
Probabil ieșitul din zona de confort înseamnă de fapt curajul de a face ceva nou. De a îndrăzni să pui în aplicare lucrul ăla pe care ți-l dorești mult, dar nu găsești puterea să îl faci.
Eu mereu am probleme în a lua decizii. Overthinking is my friend. Pentru mine, să ies din zona de confort înseamnă să mă hotărăsc și chiar să acționez.
Și pentru că am timp să editez: Nu, încurajările astea motivaționale nu funcționează. Nu cu mine. Nu venind de la niște oameni care în cele mai multe cazuri sunt și puțin agramați, însă au o liniuță de talent oratoric ce prinde la turmă.
Comentariu beton!106
Când găsești soluția la overthinking te implor muuuuuult să-mi zici și mie. Până mă hotărăsc eu să cobor în stația Bucium sunt deja în Someșeni. (adică deja sunt în celălalt capăt de oraș pt neclujeni.) Dau o bere.
Comentariu beton!33
zi mersi că nu stai la Iași, că după Bucium următoarea oprire-i Vasluiul…
Comentariu beton!102
Sunt de acord cu Lee, interpretez cam în același fel ieșirea din zona de confort. Și voi veni cu un exemplu personal. Din pricina problemelor de sănătate destul de serioase renunțasem la gărzi fiindcă nu mai făceam față. Ei bine, anul trecut (când eram într-o stare de stabilitate fizică și psihică) am luat hotărârea de a reîncepe gărzile, de data asta ca linia 1 (adică responsabilitate maximă). Motivul principal a fost frustrarea în activitatea de rezident (la a doua specialitate, cu ceva experiență în spate, dar totuși cu poziție de subaltern), ideea fiind că în gardă nu-mi mai dă nimeni indicații ce să fac, sunt strict deciziile mele. Scopul principal nu era ieșirea din zona de confort, dar s-a întâmplat și asta.
Bineînțeles că acesta este un caz singular și cei mai mulți „coci” mănâncă desert turcesc, dar per se ieșirea din zona de confort nu e ceva rău. Cel puțin în viziunea mea.
Comentariu beton!27
Am senzatia ca motivationalii ăștia sunt, ca număr, direct proportionali cu analfabetii functional.
Acum vreo 20 de ani, daca nu-l citeai pe Coelho, nu existai. Acum, existi doar daca citesti c*****ri motivationale.
Gata. Ma intorc la Agatha Christie. 🤪
Comentariu beton!64
Ce citești? 😬
Păi cred că-i ca orice în ziua de azi: trend, feșion etc. Tu trebuie să filtrezi toate chestiile și să păstrezi ce-i pe gustul tău, dar asta vine numa cu vârsta, zic eu. Adică cât ești cruduț cam pui botu….
Comentariu beton!13
@Lee ascultă la Dana e coci-ul perfect de care ai nevoie 😂😂😂
@Dana 🌷🌷🌷
Eu o traduc în viața mea ca un proces de învățare etern. Adică cât trăiesc încerc să mai învăț ceva, să mai îmbunătățesc ceva. Că-i de la alții, că-i din cărți, că-i pe sistemul trial and error…Nu vreau să ajung la vârsta la care mi-o fi dat să ajung cu același bagaj cu care am ieșit din maternitate sau cu ce am văzut acasă „că e bine”. Asta înseamnă schimbare și schimbarea=ciuciu zonă de confort pt o perioadă.
Comentariu beton!33
Păi asta-i zona ta de confort! Învățarea, tendința de a fi mai bună în tot ce faci! Ieșirea din această zona ar însemna plafonarea! Nu?
Comentariu beton!16
Nu are cum să-ți sune logic, pentru că nu este! Să mă lase-n plm cu ieșitul din zona de confort, că am încărunțit la tâmple până am ajuns la zona asta! Am colegi de liceu care au murit și atunci am început să conștientizez că viața-i al naibii de scurtă. Păi și-atunci de ce să mi-o fac și nasoală?🤔
Comentariu beton!50
@Vic, subscriu. Tata a facut atac de cord, pe fond de stres, cu o lună inainte de pensie.
Comentariu beton!19
@OldJohn, Îmi pare rău pentru tatăl tău, cu atât mai mult cu cât a cotizat bietul de el niște zeci de ani la stat și nu a apucat să ia măcar o pensie. 😢
Ce să mai zic? Probabil pe asta se și bazează sistemul nostru de pensii.
Comentariu beton!19
@Vic, sigur se bazează și pe asta. Am văzut niste previziuni de bugete pe la casa de pensii unde intrau in calcul „reducerea cheltuielilor pe cale naturală „😜
Comentariu beton!24
Vânzători de vorbe goale…sau cum zicea mama, biata de ea:vorba lungă,sărăcia omului 🤣🤣🤣.Păi că tot m-am trezit „bună ” de dimineață,și eram întâmplător pe aici:ei au ieșit din zona de confort:s-au dat jos din pat,au băut cafeaua făcută de mama(sau soție) ,au ieșit din casă (a mamei sau a soției) ,s-au urcat în autobuz și au plecat în lume să înșire la minciuni cui e dispus să le asculte și să plătească .Mai cunosc eu pe cineva ,ne despărțea un perete acasă,care mvaai ce dotat ,ce idei mărețe,plătea cursuri de-astea. ..altfel un eșuat în afaceri,dator vândut,dar nici angajat nu se voia ,ci numai patron.
Comentariu beton!22
Mă simt confortabil în zona de confort. Și nu mă simt motivată de motivaționisti . Cred că sunt oameni care ar fi vrut să fie popi dar inca nu știu al cărui zeu.
Comentariu beton!26
am o cunoștință care a plecat de la un job foarte bine plătit dintr-o țară de prin europa de vest, acceptând oferta de a lucra în florida, tocmai în ideea ieșirii din zona de confort. așa că, după multe zboruri transatlantice, cu toată viața îngrămădită într-un container naval, omul și-a luat cățel și purcel și a plecat în florida. 6 luni mai târziu și cu vreo 100.000 de euro mai puțini în cont, s-au întors cu toții de unde plecaseră – pur și simplu le-a fost imposibil să se adapteze, deși salariul era dublu, ca și casa. nu le pare rău pentru ce-au făcut, dacă n-ar fi făcut-o, ar fi trăit toată viața cu gândul „ce-ar fi fost dacă…”, dar au renunțat definitiv la prostia asta cu ieșirea din zona de confort.
Comentariu beton!27
Partea bună, dacă se poate spune așa, este că au avut de unde să piardă suta aia de mii. Că ar fi putut să n-aibă. 🤷♂️
Nu mai zi, că asta țipă antrenoru’ la mine de trei ori pe săptămână🥲🥲🥲. Ăla nemotivațional de la sală. Și eu vreau înghețată…. Ăstaaaa, zonă de confort adică…
Este singurul context în care are expresia are logică pentru mine. Când “zona de confort” egal canapeaua și HaagenDazs🙃🙃🙃
Comentariu beton!34
Ce tare esti! Dar da, sunt de acord cu tine. 🙂
La mine nu merge neam cu motivationalele astea – daca nu-mi pun eu in cap sa fac ceva, poate sa-mi spuna si papa de la Roma ca e bine, neah… nu-l cred!
Iar dupa ce ma hotarasc eu sa ies din zona mea de confort, mi-e rusine de mine sa ma opresc (de exemplu, alergatul acum).
Asa inteleg si eu expresia. Sala vs. Netflix, curs de perfectionare vs. baute cu prietenii etc.
@Binti I feel you! Și parcă după chinuiala de acolo nici înghețata nu mai e ce-a fost. E cu noduri și vină🤣 Să ai spor!!
@Blue Dadada… și Netflix e tot în perimetru🤪🤪
Presupun că sfaturile astea ar fi valabile doar pentru cei care n-au reușit mai nimic în viață, din cauză că zona lor de confort constă tocmai în a nu face nimic, sau aproape nimic. Exemplul dat de OldJohn, cu alcoolul, e foarte sugestiv. Dar și opinia lui Lee e valabilă, pentru situațiile în care procrastinarea ne paralizează acțiunile.
Comentariu beton!26
La mine zona de confort e cand te fute-o lene si nu faci nimic toata ziua. Din pacate zonele astea de confort sunt foarte rare.
Comentariu beton!18
E pe sufletul meu articolul acesta! E bine ca nu sunt singura care gandeste asa :)) Incepusem sa ma simt aiurea cand ii auzeam pe altii cum isi trambitau “iesirea”, in timp ce eu ma bucuram de confortul meu.
Comentariu beton!29
ba e logic, nu știu cum nu vezi!?
la fel de logic precum în povestea MCN-ului:
„coae, hai să te învăț cum să te îmbogățești! știu pe unu care s-a îmbogățit dintr-un biznis cu o investiție minimă: banii de pe un ford focus!
a, și 200.000€ de la o mătușă…”
Comentariu beton!14
Eu inca n-am o zona de confort – nu cred ca am sa ajung vreodata sa stau la pensie doar in Caraibe. 🙂 Chiar, ce e aia „zona de confort”?
A, ca imi place sa fac unele chestii in defavoarea altora, e altceva. Dar trebuie, la un moment dat, sa faci si altceva decat esti obisnuit – cred ca e in natura omeneasca asta. Macar de curiozitate sau in speranta unei vieti mai bune. Asa s-a cladit America, prin pionierii care si-au bagat picioarele in ceea ce cunosteau si au luat-o de la zero in alta parte (ca tot am vazut 1883 pe SkyShowtime).
Dacă vorbim de pionierii de pe Mayflower sau cu se chema barca aia, ăia n-au plecat că se plictiseala în Anglia sau că aveau chef de aventuri în pustietăți cu neveste și copii după ei.
Au plecat că nu puteau să-l venereze pe fiul tâmplărului așa cum voiau ei.
Posibil chiar și pt faptul că forma lor de venerare nu se pupa cu forma laică de guvernare. (Aici nu mă bag, sunt circa 25 de ani de când am studiat măcar vag istoria și oricum nu-mi amintesc prea mult).
Au fost multi, nu numai aia. 🙂 Cred ca cei mai multi au fost de-ai lor, care plecau din est spre vest – o buna parte din ei se duceau doar de dragul aventurii (la ei ma refer in mod special).
chiar și ăia care s-au dus spre vest, cei mai mulți nu s-au dus de dragul aventurii, cei mai mulți s-au dus pentru pământ. foarte puțini, spre niciunul din ei, nu se simțeau confortabil acolo de unde au plecat.
pământ în principal sau, dacă nu era pământ, o altă formă de a face bani.
goana după aur, mânat cirezi de vite, etc.
foarte puțini dintre ăia din cărțile de istorie sau romanele de aventuri au plecat creanga strict de dragul aventurii, că se plictiseau acasă sau îi râcâia pe cerebel o pată albă de pe hartă.
cei mai mulți au plecat cu un scop, mai ales un scop pecuniar: un drum mai ușor/rapid spre indii, teritorii noi bogate în diverse care nu prea se găseau în europa, chestii d-astea.
Io nici n-apuc să mă acomodez cu o zonă de confort că plec în delegație. De-abia am venit de la Bacău (bine, sunt 8 zile), că mâine plec la Constanța
Comentariu beton!14
Trebuie sa mănance si gura lor ceva, nu? doar ca au aparut ca ciupercile dupa ploaie. Nu mai esti bine daca nu ai un coach d’ăsta.
Vrei sa stai si sa nu faci nimic?
Nu, nu se poate.
E la moda sa pleci in expediție pe munte, in jungla, sa sari cu parașuta ,sa faci scufundari, etc. Neapărat trebuie sa incerci.
Care mai de care inventeaza activitati provocatoare.
Intrebarea mea e : dupa ce ies din zona de confort si dau ceva bănuți la coach, ma intorc la zona de confort?
sau ma chinui asa pană zice coachul, stai, gata fată! ai dovedit ca esti suficient de proastă incat,confortul tău a devenit al meu!
Comentariu beton!23
Târziu am reușit să citesc, azi, articolul, se cheamă că eu, sunt life coach pentru soțul din dotare. L-am scos din zona de confort (pescuit, munca in dorul lelii), și ne-am mutat in Germania, la aproape 60 de ani. La muncă , nu la întins mâna (și la pescuit, nu!). Deci, sunt tare 😂 merit toți banii, adică salariul🤣.
@ Corina bravo ție! 😀 l-ai transformat in cea mai buna varianta a lui?
@Corina, pescuitul nu era in zona lui de confort dacă nu a găsit el orin nemția o apă
Hah, eu chiar voiam sa scriu la mine un articol pe exact tema asta, acuma nu mai pot ca pare plagiat :)))
Intru totul de acord. Viata te scoate ea oricum din zona de confort daca asa-i vine. De ce-ar trebui sa cauti disconfortul cu lumanarea?
Dar copilul interior, copilul interior ce spune? Pe el l-ai intrebat? TIne cont ca trebuie musai intrebat numai in „retreat-uri” costisitoare peste mari si tari, altfel nu se pune.
Comentariu beton!31
Scrie, domle, articolul.
Eu interpretez altfel ieșirea asta din zona de confort. Pentru mine înseamnă a vorbi mai des în public, să-mi înving o teamă. Sau să port haine care mă avantajează și să nu mă mai ascund în haine fără formă. Valul ăsta de speakeri mă enervează. Ce spun ei, eu știu deja, trebuie doar să lucrez cu mine.
Comentariu beton!17
In general , la job , am tot auzit : trebuie sa iesi din zona de confort . Adica sa te avanti pe softuri noi, pe dezvoltari noi, ca si cand nu asta faceam anyway, ca tehnologia avanseaza si daca nu te tii de ea ramai pe coada.
In fine ma enerva cumplit vorbaria asta de 3 lei a unor manageri, care numai asa considerau ei ca pot sa evolueze, impingand oamenii vezi doamne sa evolueze.
Nu e decat un bla, bla …
Si da, si eu vreau zona de confort, ca si asa viata e cum e, cum ar fi sa arunc totul in aer ca asa a zis un mancator din asta de kkt de speaker, vine pe urma el sa imi plateasca facturile sau ce?
Comentariu beton!11
S-a format un nou limbaj de lemn. Utilizat de tălâmbi care cred că pot să dea sfaturi, coaching cum se zice.
Câteva expresii care sculptează limbajul de lemn în beton armat:
zona de confort
cea mai bună versiune a ta
unde te vezi peste cinci ani
Comentariu beton!33
Cu drag
Kind reminder 😆
Comentariu beton!11
Păcat că pleci, mai aveai multe de demonstrat!
Comentariu beton!17
😀😀😀😀
Ați uitat: timp de calitate cu cei dragi! 😉
Comentariu beton!15
Fac cu capul cand aud de predicantii astia motivationali! Zicerea: „drumul spre iad e pavat cu intentii bune” li se potriveste ca o manusa. Sa faca ei ce predica, sa iasa ei din zona lor de confort, adica datul din gura si sa treaca la dat cu sapa pe camp, la muls vacute sau la dat cu tarnacopul.
Comentariu beton!14
@Tia, chiar aveam si eu o dilema, daca sa ies din zona de confort si sa merg pana la frigider, sau sa aduc frigiderul langa canapea… 🤔 Mai meditez 😂
Comentariu beton!20
Tavi, te scot eu din dilema! Duci canapeaua langa frigider!😅
Comentariu beton!14
@Tia, pfuai ioo, ce idee buna. Sa mai zica cineva ca nu ne trebuie un coach… 😂😂😂
Tavi, sigur nu ne trebuie un coach on the couch! Asta chiar ar inseamna sa ne scoata din zona de confort la propriu!😅
Mna, eu trebuie oricum sa parasesc zona confortabila pentru inca o zi de munca.🙁
@Tia, cu „un coach on the couch” m-as lasa scos(bagat) (d)in zona de confort🙃
Tavi, sigur, inteleg, mai ales daca coach-ul arata asa:
https://youtu.be/MrVm9wKXi38
🙂
@Tia, …mda, „inspirationala” Monica si fain filmul. Multumesc!😉
Până în 30 de ani mă vedeam explorând jungle și deșerturi, pe alte planete, că aveam capul plin de SF-uri (din alea citite, nu vizionate) și mă simțeam extrem de eroică după ce citisem The Stand dar, cu cât am înaintat în vârstă, cu atât mai comodă am devenit. Ori poate eram naibii comodă de la început dar mă mințeam singură, cine știe?
Ultima oară când am plecat undeva cu trenul, la ora 18:00 trecute fix le-am explicat celor din grup că ”aș fi vrut să fiu acasă, acum m-aș fi uitat la Bones” (ori Castle, ceva de genul, că dacă scriam doar serial, v-ați fi dus -poate- cu gândul la telenovele). Uneori mă amuz gândindu-mă că-n caz de Zombieland subit, eu aș cutreiera prin grădina Maicii Domnului din farmacie în farmacie căutând Euthyrox, nu Twinkies, ca Tallahassee.
Așa că ce ieșire din zona de confort, stau bine unde stau, sunt împăcată cu mine însămi, zilele trecute am încercat ceva haleală exotică for the very first time, nu-i suficient?
Comentariu beton!14
Ce haleală? 🤭
Shish tawook. Știu, destul de banal, nu?
Comentariu beton!11
Aideplm… am salvat. 😳
Salvat ori salivat 🤣?
Comentariu beton!16
A doua. 🙂
@MV: păi dacă te-a mâncat în c…ur să întrebi! Sau sperai că fata a testat ceva exotic de dietă (naan cu apă plată? durian?)
Comentariu beton!12
Toti ne luptam sa iesim dintr-o zona de confort inferioara si sa intram intr-o zona de confort superioara dar tot intr-o zona de confort aterizam cu totii mai devreme sau mai tarziu.
Well, iti da viata un sut in fund exact cand te astepti mai putin, si ce sa vezi, iesi imediat din zona ta de confort, si asta fara sa stai sa asculti prostii debitate de ‘life coach’.
Acum, doar aia cu neuroni prea putini pun botul la ziceri de genul asta dar se pare ca toti speaker-ii astia se bazeaza pe principiul ‘in fiecare secunda in lume se naste un fraier, important este sa il gasesti’.
Comentariu beton!18
Tu cum ai reusit sa pornesti procesul de a slabi, sau sa incepi sa scrii? Nu cumva iesind din zona de confort?
Ba da, desigur. Doar că e o mică diferență între ce zic eu și ce te faci că nu pricepi tu.
Eu interpretez iesirea din zona de comfort ca fiind curajul de a încerca lucruri noi, de a reduce procrastinarea si a fi mai deschis la experiente care te pot dezvolta.
Suna a clișeu, stiu. Dar așa privesc chestia asta, e vorba de acele momente când mi se pare incomfortabil să fac ceva, dar știu ca rațional e decizia buna daca vreau sa obțin un rezultat anume. Nu fac neaparat un compromis de cum traiesc viata.
Ce descrii tu as numi calitate a vietii. Normal ca daca ai muncit sa ai o calitate a vietii bună, nu renunți la asta, pentru că sincer, e foarte valoros să ai o viață comfortabilă. Dar pentru a ajunge în punctul de a avea o viață comfortabilă, e nevoie de muncă, efort, nu vorbe, nu așteptări că pică ceva din cer😀
Comentariu beton!15
Voiam să scriu confortabilă. Prea mă gândeam la englezismul ‘comfort’.
Bai, s-ar putea ca oamenii sa doreasca sa spuna „think outside the box”, ceea ce pare mult mai logic, mai putin in cazul in care esti pisica 🙂 Shaful nostru foloseste expresia cu zona de comfort oride cate ori are ocazia. Probabil ca nu stie ca efectul asupra mea este ca intelectul se decupleaza in momentul in care aude expresia si incepe sa viseze la vacanta 🙂
Asta cu „autsaidăbox” e o altă cheste. Am asistat la o fază frumoasă. Dacă se va deschide subiectul am să o povestesc.
Eu am avut o discutie cu o dna psiholog odata si mi-a zis o chestie care mi se pare foarte tare. Totul functioneaza pe principiul efort vs beneficiu. Oricat ne-am plange sau de nefericiti am fi, atata timp cat efortul de a schimba ceva depaseste beneficiul posibil, nu vom face nimic. Pe de alta parte cand acest raport se schimba, ne vom pune in miscare singuri. Practic teoria asta, care mie mi se pare extrem de logica, omoara orice discurs de speaker motivational. Pt ca practic oricat m-ar freca la icre un terchea berchea din asta, voi face ceva doar cand situatia imi va deveni insuportabila. Iar eu am si un exemplu perfect din experienta mea. Nu eram fericita in tara, nu imi gaseam locul, dar in ac timp eu sunt o fire mai anxioasa, nu dormeam singura in casa, am ceva probleme de ipohondrie… o listuta de factori conditionanti. Eh, cand m-a palit rau realitatea, am plecat, am tras de mine si m-am adaptat. Fara speakeri si cacaturi.
Comentariu beton!29
Cei cu „life coach-ul” sunt ca „nutritionistii” care iti recomanda dieta minune, buna pentru toti, desi suntem diferiti. Partea proasta si penibila este cand ajungi sa casti gura la un p*toi care te invata el cum sa iesi din zona de confort/cum sa lasi banii sa lucreze pt tine/cum sa nu iti pui ouale (sau OOle) intr-un singur cos…etc. Este plin pe net de astfel de „minunati” care au sute de mii de urmaritori. Trist!
P.S. Mie mi se pare mai interesant sa ma invete cum sa am realizari „marete” exact din zona de confort! 🙂
Ca orice chestie repetata des, sau prea des, isi pierde sensul. Ca si cum cicalesti pe cineva sa priceapa un lucru, persoana nu e dispusa, iar mesajul nu mai ajunge unde e nevoie. Ocolesc intentionat pe ‘trebuie’. Iesirea din zona de confort înseamnă sa spargi prejudecati. Sa iti iei sub lupa obiceiurile, sentimentele, actiunile, care, mai toate, se produc automat. Foarte multe chestii ‘învățate’ sint gresite, dacă o iei pe fir inapoi, logic. Asta înseamnă iesirea din spatiul de confort, sa demontezi o chestie prost învățată, care nu iti serveste nici tie, nici altcuiva, si sa o schimbi. E usor? 😀 Ia incercati! Pana sa devina confortabil este inconfortabil. In loc de vânturat cuvinte pompoase, mai bine explicam mecanismul. Bafta la schimbari in bine! ✌️Totul este in căpuț.
0
Nu prea imi e clar ce inteleg oamenii printr-o zona de comfort. Pentru mine e atunci cand te complaci intr-o situatie de viata in care stagnezi in ciuda faptului ca ai potential de a realiza mai mult si esti constient ca la final vei fi mai castigat. In mare parte se intampla din cauza fricii de a esua sau din lene.
Important cand evaluam „zona de comfort” este sa ne dam seama daca obiectivul din afara ei e ceva care chiar ne dorim. Uneori nu este pentru ca interiorizam de-a-npulea lucruri impuse din exterior. Uneori de catre un parinte care isi proiecteaza ambitiile frustrate pe copil, alteori de societate pe larg. Sau uneori platim bani buni unui tzafandache motivational sa ne spuna ce ar trebui sa ne dorim.
0
AnimalooGPT
zona de confort este acolo unde nu tre sa faci nici un efort sa iti pastrezi echilibru. Fizic, financiar, emotional. E o zona calduta, unde stai pentru ca e caldut si stii ce se intampla in fiecare zi.
Si oamenii cam asa is: incearca sa obtina maximul cu minimul de efort.
Dupa care te trezesti ca s-a scumpit curentul electric si te doare 🙂
Problema asta e. Oameni care se plang. Dar care nu au incercat niciodata sa iasa din zona lor de confort. Nu incearca sa invete o limba straina. Nu incearca sa invete ceva nou. Sa faca un sport nou. Sa cunoasca un om nou. Sa incerce o mancare noua.
Si se trezesc. Ori ca nu au bani. Ori ca nu au timp. Ori ca nu isi stiu copilul. Ori ca ii doare spatele. Ca si echilibru ala…la un moment ai nevoie de alte chestii, si confortu tau aduca de fapt dezechilibru
La corporatisti chiar tre sa li se zica „iesiti in pula mea din zona de confort”. Pentru ca ei au timpul ala, dar il folosesc in acelasi mod. Si se mint cu „dar, ce nevoie am io sa ies din zona de confort”.
La aia care nu au timp, ca lucreaza cu carca la 40 de ani, ce pot sa zic. Ei au stat in zona de confort la inceput. Cand invatatu era greu, dar frecatu pulii era gratis. Evident, vorbim de aia de au avut posibilitatea sa faca ceva.
sursa: eu. mare statator in zona de confort
Comentariu beton!11
@animaloo, eu am avut mai dimineață o abordare a problemei mai pe varianta scandinavă cu alcoolul, care s-ar potrivi in descrirea ta. Se pare ca Mihai altceva avea in vedere in articol. Eu tot mai caut poate găsesc vre-un discur de-sta fără bani, ca să vaz cu ce se mănâncă. Stilul il banuiesc, e cel propagandistic comunist. Vorbele, mă interesează.
Pai batrane Ion, cred ca toti astia de am sarit parleazu pe la arad suntem oameni care am iesit din zona de confort.
unii mai putin, altii mai mult. Ca de exemplu io nu prea am facut nimic altceva decat sa sar parleazu. nici limba nu am aprofundat-o.
matale schimbasi domeniu.
eu am stat in zona de confort pana mi-am luat o pl mare si apriga in cur. E nasol sa stai la caldut. In primul rand te plafonezi. Din momentu ala incepi sa cam belesti pula.
Asta e singura zona, corecta, a prostilor astia de „life coci”. „Iesit din zona de confort”. Stii cum e, uneori si ceasurile stricate arata ora exacta. Cat timp nu-s digitale.
Ca sa nu mai zic ca manci aer…ca tie iti e bine in „zona de confort” si ca nu iesi din ea. Sau, cumva zona ta de confort e cand te uiti pe pereti cand simti miros de carnita? Sau zona ta de confort e sa iesi la -10 sa alergi sa dai burta jos?
Cand ai slabit tare, tot asa…erai in zona ta de confort?
Chiar vreau sa ii arat articolul asta unui prieten ce e cu asa ceva. De 20 de ani suntem prieteni. In urma cu 6 ani a descoperit ”dezvoltarea personala” si e cu NLP, Gioni Maxweli si alte chestii din-astea. Culmea, ca o duce bine, a avut si 3 prietene intre timp, pana atunci nu a avut nici una. I-am spus ca nu ma bag la asa ceva, zona de confort e asa pt un motiv, ca e confortabila.
Si a facut si cursuri de coach, si se viseaza si life coach
@zedicus: păi poți să-i dai peste nas cu faza că se visează life coach, că el exact asta face: o zonă de comfort.
Băieți și fete, scuzați intrarea târzie, d-am fost în zona de comfort pân-acu’. Abia am scos-o pe ușă. Pe zonă, adicătelea. 🤪
Comentariu beton!31
Blondă? 🤭
@MV: se putea altfel? 🤪
Păi și mai intri la loc vreodată? În zonă, zic. 😁
Ah, ba da. Da’ trebuie să duc nepoții la meci că-s în campionat. Și frate-miu cu cumnată-mea-s la muncă.
Așa că fac pe transporteru’. 😎
@John, toate le faci de-a-ndoaselea! Ideea era dacă vrei tu să ieși din zona ta de confort, nu să scoți zona de confort de la tine! 🤣🤣🤣🤣🤣
Comentariu beton!11
„Zonă de confort” este atât de folosită în ultimii ani încât tinde să devină ca „tihnă”, „alături de cei dragi” etc. Adică să te irite când o auzi.
Meam…și io sunt fiartă pe ăștia cu motivaționalul lor. Deja, când aud de ieșitul din zona de confort, simt cum îmi crește tensiunea.
Am in lista de „prieteni” exemplare pe care le cunosc de când invățau să se incalțe(profesional vorbind) iar acum, spămuiesc tot ce prind cu invitații la cursuri motivaționale, că deh, sunt speakeri cu experiență și vor să învețe toți muritorii de rând cum să fie de „supces” ca ei.
Și, ghici ce? Primul lucru pe care trebuie să-l faci e să ieși din zona de confort. 🤦♀️
Vorbă multă pe mațu’ gol. Mai cer și niște sume destul de frumușele pentru un curs de vorbărie goală, că la Mega nu-i primește doar cu încredere in eul interior, atitudine proactivă și strategii de prioritizare.
Gata, am refulat!
Scuzaț’! 🙈🤷♀️
Comentariu beton!19
Ieşit din zona de confort înseamnă, în viziunea mea, să încerci să faci ceva altfel. Nu cred că-i termenul corect ăsta cu „confortul”. De exemplu, eu aş vrea să mă car din ţară. La 47 de ani, părinte singur cu un copil de şcoală, e un pic ieşire din zona de confort, pentru că nu-s sigură dacă ne-am adapta şi dacă aş avea nivelul de trai pe care-l am aici. În ţară, chiar dacă mă nemulţumesc multe, am o zonă de confort.
E destul de greu de explicat, pentru că tu vezi „confortul” ca pe ceea ce ai acum, după multă muncă. Dar imaginează-ţi un loser care munceşte de 20 de ani în acelaşi loc, pe minim pe economie, patronii îl muncesc ca pe un cal, dar nu pleacă de acolo de frică. Aia e zona lui de confort, chiar dacă-i sclavagit. (Nu săriţi de cur în sus, mă gândesc la cineva anume, de-aia i-am zis loser).
Deci „confortul” ăla din „zona de confort” nu-i întodeauna „confortul” ăla din dicţionar. Nu ştiu să explic mai bine 😀
Da, teoretic ai dreptate. Practic, motivaționale de genul „ieșirea din zona de confort” se adresează unui public cu totul diferit de cei care câștigă minimum pe economie. De altfel, n-o să întâlnești sintagma asta la cei cu minimum pe economie, ci la corporatiștii care au nevoie să se „reinventeze”.
@Ligia: numa’ aștia de-și zic „speakeri motivaționali” și-au dat seama că-i pot prosti pe proști cu sintagma mult adorată „viața se-ntâmplă în afara zonei de comfort” și tot o freacă până nu mai rămâne nimic din ea.
Io vreau zonă de comfort: vin roșu și femei fără număr și să trag pe nas Cialis cu bancnota de €200.
🤣🤪🤣🤪🤣🤪🤣
@Mihai, atunci nu știu la ce se referă ăia cu motivaționalele. Nu pricep de ce ai ieși din zona de confort dacă nu ți-e musai. O fi ca descoperirea sinelui.
@John, eu vreau să-mi stabilesc zona de confort pe la vreo 10000 de coco/lună. Din aia n-aș mai ieși nici plătită.
@Vic , nu, nu e zona mea de confort. Le fac pe toate cu panică, stress, frică de eșec la început, dar pentru orice e o motivație pe care încerc s-o folosesc ca să mai fac un pas. Exemple: MTB, frica de a vorbi în public, competițiile sportive, schimbarea jobului, context social nou, rezolvarea conflictelor de orice natură etc. Lista e lungă :)))) Am crescut izolată din multe puncte de vedere și am avut mult de recuperat, ca să zic așa.
Nu am urmarit niciun discurs motivational, asa ca nu ma pot pronunta in legatura cu notiunea ‘zona de comfort’, asa cum o inteleg speakeri motivationali. In intelesul larg al expresiei pot spune ca tu ai iesit din zona de comfort cand ai decis ca vrei sa fii sanatos si la batranete. Cand vrei mai mult (sau mai bine) trebuie sa schimbi ceva si asta necesita uneori sa depasesti niste obstacole mentale, care iti ofereau un oarecare comfort (cel putin in trecut). Poate de-asta la noi nu ies suficient de mult varstnicii sa faca miscare, fiindca nu a intrat inca ‘iesitul din zona de comfort’ in mentalitate (nu a intrat iesitul :p ). Pentru ca da, dupa o varsta, pentru unii oameni, a avea multe kg in plus poate fi un comfort. Mananci ce vrei (ca oricum tot aia e), ai o scuza sa nu faci mare lucru (ca te misti greu), intri in rolul asta predefinit in care te poti victimiza si deresponsabiliza si asta iti aduce un fel de placere.
Am muncit 7 ani la o firma cu pretentii de multinationala (100%romaneasca, incepuse sa isi deschida sedii prin alte tari). Cand am ajuns eu firma era la inceput de drum si a crescut precum Fat Frumos; la fel am crescut si eu ca volum de munca si responsabilitati. Si ca atasament fata de societate. Dupa ani de concedii de maxim 3 zile (vineri-sambata-duminica) si muncit pana noaptea tarziu m-am imbolnavit, inima a zis ca tre’ sa inceapa sa bubuie dupa 10 pasi iar medicul de familie mi-a dat fortat primul meu concediu medical. Mi-am revenit si m-am intors la firma „mea”, de parca mi-o facuse cadou mama, asa eram de atasata de ea. Evident ca au urmat alte probleme de sanatate din ce in ce mai mari, dar eram de neinlocuit sau cel putin asa credeam eu cand mi se aduceau acasa teancurile de documente sa pot face statele de plata si altele la timp.
Intamplarea a facut ca firma sa accepte o invitatie de la o banca si a trimis cativa oameni la niste „cursuri” mocca. Nu erau cursuri ci era un speaker Zoltan V. Si pentru prima data, dupa toate prostiile indrugate de el acolo (scopul era sa cumperi pachetul complet, costa 1200 lei cred) mi s-au deschis ochii.
Mi-am dat seama ca nu e firma lu’ mama, ca am dreptul sa plec si ca daca nu o fac rapid mai am un singur pas pana patesc ca broaca aceea fiarta.
Mi s-a oferit o luna de stat acasa cu plata de catre owner (a realizat epuizarea si faptul ca degeaba imi ofera un salariu mai mare cum facuse cu o colega cu putin timp in urma, erau egal cu zero banii pt mine atunci – tot respectul pt el); imi spuneau colegii ca sa raman, cine stie unde nimeresc, ca aici stiu cum merg treburile, imi cunosc colegii, etc., etc. – exact despre zona de confort imi spuneau si ma indemnau sa nu o parasesc ca cine stie ce se poate intampla.
Rezumatul e ca pe mine m-a ajutat mult acel speaker, i-am cumparat cursul (evident ca nu m-am tinut de el, da’ asta e alta poveste) si nu regret deloc, asa am reusit sa plec de unde nu imi era bine deloc si eu nici macar nu realizam.
Comentariu beton!19
@Alsa, dacă inteleg bine cursurile moka erau „oferite” de firma ta, iar acolo dădeai de un coci care te influența să părăsești firma?
Felicitări pentru decizia luată, alții au murit pe plantație.
@OldJohn Era organizat de o banca cu care lucra firma la care eram eu. Si a fost ceva de gen „hai sa ne facem ca ne pasa de angajati si ii trimitem sa invete ceva daca tot e gratis”.
Si nu a zis speakerul ca e cazul sa plec 😂, el a vorbit despre inteligenta emotionala, despre cum functioneaza creierul uman (despre sabloane, obiceiuri repetitive si iesirea de pe pilot automat, etc), despre lene :)))), despre tipuri de sefi si daca nu ma insel si despre mediile toxice.
„Back to yourself” se numeste toata minunea, dar pentru mine a fost o „palma” si trezirea la realitate.
Băi, da! Ai mai tot scris de coăci din ăștia și am tot venit cu propuneri către tine de a vorbi vorbe. Hai că încă avem destul pește în țară. Dacă vrei ne lansăm și aici. Sunt gata să le dau și câte un pahar cu vin la început, poșircă să fie și tot va fi the best wine pt ei. Vorbim vorbe într-un format nou pe piață. Ce atâta zonă de confort.
Zic și io, pe subiectul ăsta. Cred că, pe de o parte, se face o confuzie de termeni între „a te complace” și „a rămâne în zona de confort”. Asta m-ar face sa fiu complet de acord cu Ligia. Apoi, mai e un aspect legat de unele ocupații in care, pentru a fi bun și util, trebuie să ieși din zona de confort, ca să cunoști și alte zone de (in)confort. Politician, de exemplu. Poți să fii burdușit cu cele mai bune intenții (nfine, nu că ar fi prea mulți, dar zic), dacă nu ai habar de ce are nevoie societatea, nu o sa faci nimic. Never ever. Și ca să afli de ce e nevoie, trebuie să îți părăsești un pic bula de confort, altfel vei trăi într-o realitate paralelă. E realitatea ta și a celor ca tine, dar nu e realitatea celorlalți. Și, cum ești bine intenționat și vrei sa le faci viața mai bună… înțelegeți cum zic? Cam la fel ar fi pentru profesori, medici, asistenți sociali, etc. Pentru restul, nu e nevoie. Vorba lui boss, muncești o viață ca să îți faci o zonă de confort, la ce sa mai ieși din ea? Pentru asta ai muncit.
„Pe scurt, trag toată viața, mă chinui ani de zile, muncesc ca apucatul să-mi construiesc o zonă de confort în care să mă simt în siguranță și unde mi-e bine, dar la un moment dat trebuie să ies din ea pentru că ce?”
Mmm, nu cred că învăţămintele coachilor de life sunt pentru babalâci ca noi. Balta lor este în altă parte.
Mmm, deci zici tu că mi-ar refuza banii la o adică? 😉
Eu cred mai degraba ca nu (mai) au succes la de-astia ca noi si pentru ca am ajuns la varsta la care realizezi ca e mai usor sa iti tragi in zona de comfort chestiile dorite decat sa iesi de nebun dupa ele 😁😁😁
Clar. Nu au nevoie de oameni cu o anumită experinţă care ar pune întrebări incomode.
Iată ce postare citeam eu chiar astăzi de dimineață:
În SUA, autorul cărții „Cum să-ți salvezi căsnicia” și-a împușcat soția și a pus poza cu cadavrul pe FB;
Dale Carnegie, autorul cărții ” Cum să-ți câștigi prietenii și să influențezi oamenii”, a murit singur.
Pe Benjamin Spock, autorul celei mai bine vândute cărți „Copilul și îngrijirea lui”, fiii lui l-au internat intr-un azil de bătrâni;
Maria Montesori, faimoasa profesoară, l-a dat pe fiul ei
unor asistenți maternali, considerând că misiunea ei este aceea de a avea grijă de alți copii;
Scriitoarea coreeană, autoarea bestsellerului ” Cum să devii fericit”, s-a spânzurat din cauza depresiei.
Cam asta e cu formatorii de personalitate, guru de tot felul și fel de fel de cursuri de dezvoltare personală!
P.S. Sper că informațiile sunt corecte, le-am dat și eu așa cum le-am citit.
P.P.S. Viața e „grele” și adaptarea la greutățile și provocările de tot felul îți dă șuturi în cur de ieși de nu te vezi din „zona de confort”, vrei nu vrei! Că nu trăiești sub un clopot de sticlă 😏😒
Comentariu beton!11
Maria Montessori nu l-a dat pe fiul ei unor asistenți maternali, că nu erau asistenți maternali pe vremea aia. Maria Montessori a făcut un copil, necăsătorită fiind, cu un profesor de-ai ei, care a părăsit-o când a aflat că e gravidă. Era singură, gravidă și ruptă de foame, așa că l-a dat ca să nu moară și ăla de foame. L-a recuperat mai târziu, când și-a făcut un rost. Facem niște „săpături” și noi înainte să postăm ce găsim pe net?
@Ligia Puteai să corectezi informația, era de apreciat, dar puteai să o faci fără să fii sarcastica, întrucât precizasem că am dat informațiile așa cum le-am citit. N-am avut timp de săpături !
Ne repezit să jignim, în loc să comunicăm politicos! De altminteri ne mirăm că vai, ce lume rea! Primim ce dăm!
doamna Valeria, nu va suparati, articolul despre stiri inghitite fara sa verificam nu e asta.
eu inteleg ca Ligia vrea sa puncteze ca rostogolirea unor informatii doar de dragul de a puncat o evidenta care nu stim sigur ca e atat de evidenta, nu poate sa faca decat rau.
oh nu…am rostogolit o poveste fara sa o caut, doar ca sa sune a ceva ce vreau sa transmit. Si mi s-a zis ca nu e frumos, intr-un mod sarcastic.
oh noes.
Eu încă mai sap pentru a înțelege semnificația expresiei „zonă de confort”.
Vad că sunt mai multe direcții de discuție.
Se pare că ideea articolului de azi e discursul acestor căuci. Pe unde dreaq găsesc și io unu’ să mă iluminez?
Da’ nu ești tu fericit așa? La ce-ți trebuie să te legi la cap?
Da, de acolo pleacă. Una-două ți se recomandă să ieși din zona de confort. Fix ca-n bancul cu business man-ul american și pescarul.
Pe-ăla îl știu 😂😂😂.
Hai că îți zic una traita de mine in Africa, variantă prescurtată
Il intreb pe unul: de ce nu cultivați voi legume că e Nilul pe lângă voi, apă aer, soare din belșug.
– pentru ce?
– biznis, le duci la piață, vinzi, bani, avere, copiii școală …
– păi dacă am ceva în casă de valoare sigur se găsește cineva să ne omoare pe toți ca să imi ia averea.
Se cheamă ca eu eram coci🤔
Comentariu beton!17
@OldJohn Am văzut eu desenat odată într-un articol de ăsta de coci. Era un cerc mic în care tu stai ca prostul așa amărât și cam rușinat. Și o săgeată care spune că aia e zona de confort. Și după un cerc maaaare unde “se întâmplă toate lucrurile extraordinare”. Nu ziceau care dar cred că acolo era distracția și artificiile. Numa’ că să ajungi acolo trebuie să distrugi o parte din tine, să o înlocuiești cu alta mai nouă, să îmbrățișezi disconfortul, să accepți răul ca să îți fie bine… Deci aia cu “să fie bine ca să nu fie rău” e de fapt “să fie rău ca să ne fie bine”… Și mai era ceva cu personalitatea care este ca un termostat pe care trebuie să îl reglăm da’ partea aia nu am înțeles-o🤣🤣🤣
@Ana Georgia, dupa ilustrarea asta, constat că @Vasilescul are dreptate și, în combinatie cu ce zicea @Shoric, sunt prea bătrân ca să mă mai prostească unii cu vrăjeli de tipul „să creăm omul nou”. Cum dracu’ să imi fie rău ca să nu fie bine.
@MV, raspuns corect: nu mă mai stresez cu subiectul pentru că mie mi-e bine.
Totuși, dacă cineva găsește vre-un discurs d-ăsta emoțional, pardon, motivațional, mi-ar plăcea să mă amuz
N-am nevoie de coach sa ma scoata din zona de confort. Am nevasta.
Daca e mare oferta de coach, inseamna ca e cerere. Sau multa prostie. Cand cererea o va lua la vale, va scadea si numarul lor. Daca in schimb e in relatie directa cu prostia, o vor duce bine mult timp de acum inainte.
Iar faptul ca repeta toti ca papagalii faza cu zona de confort…atat au retinut, asta dau mai departe.
Comentariu beton!12
Cocii ăștia alde neica nimeni care doresc să își câștige existența din debitat frânturi de învățăminte nu tre sa ii bagi in seamă.Apoi eu folosesc metoda ieșitului din zona de confort cu oamenii mei care își exprimă dorința de a crește în companie.O aplic pe principiul Angelei Duckworth „your potential is one thing, what you do with it is quite another”.Adică omul vine singur singurel fara sa ii cant eu ieșirea din zona confort și îmi spune bai eu vreau o promovare.Eu ii spun că asta poate veni daca este dispus să iasă din zona lui de confort de a a face doar ce este platit să facă și va trebui să învețe chestii noi care știm că necesită efort,voința,curiozitate etc Daca e dispus să accepte pt mine înseamnă că este dispus să iasa din canapeaua lui și să facă ceva.A arunca kktul în vânt cu texte tre sa ieși din zona de confort fara directie e fix kkt în vânt.
😅😅😅 Trebuie să v-o spun pe asta: Dădeam scroll pe feisbuci și dau peste o reclamă de la „FutuNatura.ro”:
” Deveniți cea mai bună versiune a dumneavoastră cu ajutorul suplimentelor alimentare”! Am râs cu muci.🤣🤣🤣 Ce să mai ieși din zona de confort!!??? Iei suplimente alimentare și ai rezolvat-o🤪🤪🤪
Nuuuu că nu merge doar tratat medicamentos o sa zică cociul ci combinat el cu îndrumarea spirituală plus tratamentul sa vezi acum ce de colaborări magice la ceas de seara se fac.Unu cu pastila altul cu prosteala, mă rog ambele sunt degeaba dar sunt destui blegi pe planetă…
Dacă n-aș fi ieșit ocazional, câte-un pic, din zona de confort n-aș fi avut nici prieteni (sunt destul de antisocială și cu tendințe de izolare), nici realizările profesionale pe care le am acum.
Dar nu a trebuit să vină niciun speaker motivațional să-mi spună, nici n-am avut vreodată nervi de teorii din astea. Când a fost momentul am făcut ce-am știut și cum am știut. Uneori a ieșit, alteori nu. Să dau sute sau mii le lei să-mi spună unu’ că pot? Eu știu că pot. Da’ poate nu vreau. Sau nu acum. Ce anume să fac concret n-are de unde să știe decât dacă are aceeași meserie cu mine.
Zilele următoare, cu toată groaza, mai scot un picior din zona de confort că iar nu-mi ajunge.
Am cunoscut doi antrenori d’ăștia de viață, vai viața lor 😁 dar au făcut ceva bani mimând că știu cum ie cu viața, cu zona de confort, inărciaildu’, inărselfu’ și alte inner… mulți neștiutori în ale vieții, nush cum s-au descurcat până să apară cocii ăștia 😁
la noi, corporatiristii, e legat si de FOMO. apoi, daca ajungi intr un punct in care te blamezi, poti sa ramai fara sursa de venit pt ca nu mai prezinti interes, esti blank, cestiuni de genul.
Tot timpul tre’ sa te reinventezi, sa joci un rol de om in cautare de new things to learn and develop myself si alte cacaturi de genul.
Mi-am adus aminte de ceva care s-a intamplat undeva in 2016 cred,singura exceptie de cand sunt venita in Germania. La supermarketul apropiat de mine exista o asa numita Getränkemarkt. Adica practic inca o hala apartinand aceleiasi firme , ticsita pana la refuz cu bauturi. La capitolul integrare intra invatarea sistemului de reciclare a sticlelor,hartiilor, plasticului…asa ca evident ma ocupam cu sfintenie de sortarea sticlelor, borcanelor si ambalajelor.
Inhamata la sacosa plina cu pet-uri,sticle de bere,doze de aluminiu si altele , ma ocup sa „hranesc ” automatul respectiv. Automat care fiind foarte civilizat, selecteaza sticlele si tablaraia si iti da bonuri separate cu valorile garantiilor.yup.
Ei,si acum intra in joc factorul „uman”, in acest caz fiind factorul „inuman ” idiot, materializat in persoana unei uscaturi sclifosite, cu aere gen „ce onoare va fac eu ca sunt aici”.
Dupa un Guten Tag politicos ii intind cele 4 bonuri , a caror valoare insumata era la vreo 4.80 euro. Le ia, le face evantai in mana stanga, le scaneaza si zice „1.25”. WHAAAAT?!
Eu : Nein,es ist nicht richtig,stimmt nicht . Ea: Doch. Eu: nu e ok. Ea: ba da. Eu: no way,doar un singur bon este de 1.25 euro, plus restul ajungem undeva la aproape 5 . Ea :nu ca masinaria zice 1.25, e 1.25 euro.
No, la mine a fost un moment de genul „computer says NO”. Mama ma-sii de treaba ,nu m-oi pricepe eu la multe, dar draq sa o ia de matematica , p’asta o stiu si o folosesc zilnic.
Ii zic: doamna, ati facut o greseala, trebuie doar sa va uitati pe bonuri si sa faceti suma ( cu calculator ,daca nu va duce mintea) Avea un calculator manual d’ala cu tastatura format A4. Geez,a inceput sa faca spume, sa turuie , ca masinaria nu greseste.
Eu: ba greseste, daca nu scanati toate bonurile. La faza asta am crezut ca ii ies ochii din cap.
Intr-un final a reusit sa scaneze corect si pe rand toate bonurile iar rezultatul era exact ce ar fi trebuit sa fie.
Sa mai precizez ca s-a descoperit ulterior ca „distinsa ” facea uitate o buna parte din bonuri, pe care le scana apoi pe bune si baga banii in buzunar. Clientii la inceput au mers pe incredere dar apoi au aparut reclamatii , asa ca „duamna” a trebuit sa isi ia zborul de pe importanta functie. Ooops,Karma is a bitch.
Mihai,scuze,atat m-am invartit p’aici incat am scris comentariul dedicat ” omului care nu sfinteste locul” la articolul acesta.MEA CULPA. Sper sa mi se ierte pacatele,Doamneeee!;))))
Si? Inca nu ai devenit cea mai buna versiune a ta?
Iti recomand niste mindfullness. Daca nici cu mindfullness nu iese, da-i cu yoga.
Dupa yoga, desigur, trebuie sa te duci intr-o camera de 10 in care macar 5 sa fie mai destepti ca tine. (Nu stiu cum faci asta, poate sa ma ajute un coach in schimbul a 500 euro, dar eu sunt cam pe buget luna asta).
Ah si desigur, sa devii un lider autentic. Si vulnerabil.
Nu am confort (sau nu il constientizez). Ma odihnesc, mananc, apoi sunt gata de lupta. Am iesit de multe ori din zona de confort, fara sa ne dam cu fundul de pamant, dar am facut-o pentru ca avem niste planuri, pentru ca am considerat ca e mai OK pentru copil. Eu sunt de moda veche si cred ca, din momentul in care s-a nascut, fie-mea este „confortul” meu si pentru ea mergem inainte. Stiu ca suna siropos, dar asta este realitatea noastra, oricat de ciudat suna 🙂
Din experienta proprie as putea sa spun ca… depinde foarte mult ce scopuri ai. Daca esti multumit cu tine si cu viata ta, nu vad de ce ai vrea sa iesi din zona de comfort. Doar ca, majoritatea fie nu suntem multumiti, fie vrem mai mult.
Prima data m-am angajat in „iesirea din zona de comfort” (plm, cred ca atunci ii zicea doar „inceaca sa fii altfel”) si a fost un fail total, pentru ca nu eram pregatita mental pentru a face lucrurile pe dos, nu aveam experienta vietii si nici un plan bine pus la punct, asa ca, multi ani nu mi-a mai trebuit sa „sar gardul”. Abia mai tarziu, prin pasi mici, lucrurile au venit de la sine, din necesitatea de a schimba ceva.
Mumu, credeam ca-s eu nebuna ca ma vreau in zona de confort. Au grija altii sa ma scoata in mod recurent din ea.
Daca zona de confort (btw: ce e aia? un „spatiu”, ori o „stare”? … ca am vazut ambele definitii…) inseamna lipsa stresului, de ce naibii as dori sa ies din ea?
Ca sunt o gramada de (alti) omuleti care iti striga in gura mare sa aplici diverse tehnici de relaxare care tocmai asta urmaresc: eliminarea stresului.