Salutare tuturor celor care reveniți duminică de duminică aici. Cei care sunteți rockeri de ani buni ar trebui să le explicați și celorlalți, care încearcă timid terapia cu rock/metal, inițiativă absolut lăudabilă de altfel, că o dată ce ai intrat în lumea asta, cu sufletul, nu cu mintea, nu o mai poți părăsi niciodată. Bine, trebuie să admitem că este cea mai mișto captivitate și nimeni nu se înghesuie să evadeze.

Are you ready, motherfuckers? Hai să aruncăm cu niște NEWS (Sorin mi-a întins o mână de ajutor și voi începe cu ele. Mulțumesc man, pentru participare și ajutor):

🆕 Din New Jersey, revoltați pe sound de hardcore punk, cu un clip alb negru de efect, Gel și tot din State, însă de data asta din însorita Californie, la fel de plini de nerv dar și de mai mult punk, Scowl.

🆕 Ne mutăm la ceva mii de mile depărtare și dăm de niște punkeri australieni, Cable Ties destul de rebeli, apoi fugăriți de Crocodile Dundee, ăla din eternele reluări de la tv, purcedem înot spre țara care l-a dat lumii pe Justin Bieber și punem o ureche pe Venomous Concept trupă la care activează Shane Embury care a dat cu chitara destulă vreme prin Napalm Death.

🆕 Din Dublin post-punkerii de la Gurriers nu sună rău deloc, în timp ce de pe străzile din Brooklyn, Spotlights vin cu un melange de post-rock și sludge cu faze dubioase de doom.

🆕 Japonia, țara cosplay-ului, filmelor porno dubioase pline de Makite de tot felul, aduce View From Soyuz cu un metalcore care trage bine spre grindcore și tot din ținutul gheișelor, Hanabi.

🆕 Dacă nu știați ceva nou de Depeche Mode fac asta pentru tine, man, eu am luptat în tranșee sordide împotriva ciocătarilor, și nici de Limp Bizkit acum este momentul să faceți ceva update pe temă.

🆕 Se pare că Chester vinde și după moarte, Linkin Park nu ar fi prima formație care monetizează și după dispariția mult mai celebrului lui coleg iar Static X  vin cu un cover după Nine Inch Nails.

🆕 Am ascultat noul album, probabil o să îl menționez pasager, până atunci un clip de la Delain, mult mai interesant este ce au făcut cei de la Cellar Twins.

🆕 Lena și Infected Rain anunță un nou album live, băi îmi place de fata asta la rupere. Veteranii de la Morass of Molasses nu ridică piciorul de pe pedala de accelerație.

Acum, trecem la dans:

➡️ ELDER-Innate Passage (Stoner/Progresiv/Doom)

Trebuie subliniat de la început că avem de a face cu o trupă de care și-a început drumul în muzică pe la jumătatea anilor 2000, sunt deja veterani astfel că așteptările sunt mari. Dacă nu mă înșel am ascultat albumul lor din 2011, Dead Roots Stirring de care, și asta țin minte, că mi-a plăcut mult. Cântau destul de diferit de ce au pe discul din 2022, era mult stoner și doom prin muzica lor, elementele de prog erau, însă predominau primele.

Îmi este greu să aleg între Lore și Innate Passage, ambele fiind, părere personală, cele mai bune albume ale americanilor.

Nick DiSalvo vocalist dar în primul rând un chitarist de excepție își atribuie pe album toate libertățile de care nevoie ca să obțină structura muzicală cât mai aproape de viziunea lui.

Dacă ar fi să mă întrebați pe mine care este melodia centrală a albumului sau cea pe care o recomand, răspunsul ar fi unul simplu, The Porpose un cântec de aproape nouă minute, care, neașteptat, încheie creația americanilor și o face absolut grandios.

Rating: Foarte bun

➡️ Zebrahead – II (Pop Punk)

Aflați nemeritat în umbra unora ca Sum41, băieții din California sunt în muzică de șaisprezece ani, au treisprezece albume și un fan base solid. După venirea în band a lui Adrian Esterella, vocalist și chitarist, soundul a devenit mult mai fresh, parcă băieții trăiesc o a doua adolescență. Asta se simte și mai ales se aude.

Evil Anonymous este ca un fresh de citrice după o beție absolut cruntă, o explozie de vitamine necesare pentru a reveni cu fruntea sus din tărâmul celor căzuți sub coasa mahmurelii.

Cântecul care deschide EP-ul, No Tomorrow poate fi ales lejer ca un imn al celor care indiferent de anii care trec peste ei, refuză să își abandoneze adolescentul din ei. Sau cum spun eu, indiferent de anii care îi ai, sufletul nu are nici oase, nici articulații.

Băinene avem de a face cu o muzică care face să simți vântul care te îmbrățișează atunci când te lași purtat de asfalt pe un skate sau beția unei coborâri aproape sinucigașe cu bicla pe coasta unui versant, stând pe o bancă dintr-un parc în timp ce hrănești rățuștele.

Un disc făcut să placă de la început la sfârșit, o muzică de zâmbet, care te poartă departe în timp, acolo unde ziua era mereu scurtă și mai mereu caldă și unde sângele umplea venele altfel.

Rating: Excelent

➡️ In Flames – Foregone (Meoldic Death/Groove/Metalcore/Alternative)

 Scriu cu emoție și nostalgie despre In Flames, cu imens respect, pentru că alături de Dark Tranquillity și At The Gates au deschis o eră, au oferit lumii un sound, Gothenburg, au umplut suflete și vieți cu el.

Nu vreau să comentez, nu este nici locul, momentul sau scopul, despre albumele In Flames pe care fanii hardcore ai melodeathului le reneagă pentru că pe unele dintre ele au rătăcit drumul, și-au pierdut credința în Gothenburg. Eu nu sunt de aceeași părere și poate o dată, cu o altă ocazie, voi detalia și de ce.

Lumea a aplaudat  apariția Meet Your Maker și au sperat o reîntoarcere la rădăcini, la soundul ăla care făcea ravagii în anii 90-2000, acolo unde toți fanii se simțeau acasă. Sincer, după ce l-am ascultat, singura chestie care a devenit certitutine, a fost aia că albumul o să fie bun.

Sunt rădăcini acolo, readuse la viață, însă sunt alte o mie de alte chestii noi și alte o mie de chestii care pot fi vechi.

Dacă intro-ul este unul foarte medieval folk-ish ce urmează este absolut surprinzător și greu de anticipat iar Pure Light of Mind dovada clară că In Flames fac muzică așa cum vor și simt ei. Eu recomand să începeți cu piesa asta, una absolut superbă, care I-ar place și unui iubitor de plimbări agale pe bandă ca Vasilescu. Piesa următoare schimbă ritmul, accentuaeză impactul, vocea devine mai rea, bassul calcă notele mai rapid, tobele devin un Gatling infernal.

Dacă spun că sunt încântat de album, chiar așa este, îl ascult în timp ce scriu despre el și am un zâmbet care îmi ocupă toată fața.

Rating: Excelent

➡️ Carnosus – Visions of Infinihility (Tehnic Death Metal/Thrash)

Este rândul nostru, al fanilor metalului extrem de calitate, să beneficiem de un album absolut stelar al unei alte trupe din Suedia, care spre surprinderea mea nu este semnată cu niciun label. Un beneficiu, în cazul lor, pentru că nu sunt foarte convins că albumul ar fi arătat la fel după ce muzica lor era modulată după dorințele vreunui producător care crede că muzica bună este doar aia care primește acceptul lui.

Discul strânge nouă piese dar ce piese, băinene, toate se ridică la un nivel de calitate, dement.

Piesa care deschide cutia Pandorei, Ossein Larcenist construiește fundația pe care vor fi așezate în volume egale, întunericul iadului dar și armonia raiului. Cele care îi urmează șlefuiesc în forme perfecte, fluide, cu irizații de lumină fară să acopere nucleul negru ca stâncile tăioase din Mordor.

Repet, este un album stelar, o dovadă clară, dacă mai era nevoie, că metalul extrem poate oferi lumii bijuterii ca orice gen de rock tradițional și accesibil.

Rating: Excelent

Înainte de a ne lua rămas bun, vă prezint o recomandare a stimatului nostru coleg de rubrică, Flavius, o trupă de doom/death din State, Soulmass-Let us prey. Un album ascultat în timp ce pregăteam micul dejun și pe care l-am găsit foarte interesant. Cu o producție mai bună, albumul ar fi fost mai atractiv, însă este bun ce se întâmplă pe el.

Atât pentru duminica asta al vostru Edelweiss se înclină și vă mulțumește pentru prezență. Vă urez să aveți grijă de voi ca să puteți avea grijă de toți ai voștri. Pentru recomandări, până finisez treaba cu Discordul, aveți [email protected].

sursa foto: freepik.com