Ce-mi place mie mult de tot la perioada asta este cum se simte peste tot în aer spiritul Crăciunului. Știți cum zic, nu? Se simte în aer bucuria aia inefabilă a sărbătorilor care se apropie. Oamenii sunt mai buni și mai calzi, ce să mai, nu degeaba se numește magie.

Uite, mai devreme, de pildă, am dus copiii la școală și la întoarcere am intrat un pic la megaimaj, că uitasem să comand niște chestii la Sezamo.

Am pus rapid în coș ce aveam nevoie și m-am dus să plătesc. În fața mea, două persoane, un tânăr cavaler și un bunic cu părul alb ca neaua. Ce să mai, personaje de poveste, parcă eram la un megaimaj din basme.

De altfel, de la atâta basm, magie și spirit, s-au luat la înjurături, prieteni, cât pe ce să se ia la bătaie, în fața mea la casă. Da, da, bunicul cu părul alb și cavalerul. Pe motiv că bunicul a început să urle: „de ce te miști, bă, atât de încet?”, iar cavalerul i-a răspuns elegant:

– Ce plm vrei, tataie? Nu vezi că te caută moartea pe-acasă?

Și toate astea în condițiile în care nici gând de haos și îmbulzeală, eram cu totul vreo cinci persoane la casa aia. A trebuit să vină paza să-l potolească pe bunicul cu păr alb ca neaua care începuse să agite un baston.

Aveam și eu în coș un produs care n-avea preț la raft și-aș fi vrut să aflu cât costă, înainte să mi-l treacă pe bon. Am renunțat, l-am luat așa, nu m-a mai interesat nimic, că mi-a fost teamă că dacă mai pun și eu întrebări din astea, o să plec de-acolo cu spiritul Crăciunului vârât drept în…

Dacă nici asta nu mai e magia sărbătorilor, nu știu care mai e, vă spun.