Am pus zilele trecute o întrebare despre oamenii în care nu aveți încredere. Deși știu prea bine că totul a fost în glumă, mărturisesc că tot m-a frapat cât de mulți au răspuns că n-au încredere în cei care nu beau niciodată. Și mă refer la băuturi alcoolice.

Context. Eu beau alcool extrem de rar și aproape niciodată în locuri publice. Trebuie să se alinieze astrele într-un mare fel ca să mă vezi pe mine comandând o bere, sau un gin tonic, ori un mojito. Nu, boss, când se mai întâmplă să am chef de un pahar de ceva, în 99,99% dintre cazuri mi se întâmplă acasă.

De-aia absolut de fiecare dată când sunt într-un cadru în care se consumă alcool și am în jur oameni care nu mă cunosc suficient de bine, trebuie să dau explicații pentru faptul că eu comand un pepsi sau altceva fără alcool. Îmi este extrem de cunoscută mirarea de pe fețele celor care mă întreabă uimiți: „cum, tu nu bei tu niciodată?’. Și clatină compătimitor din cap la auzul unei asemenea grozăvii.

După care, în funcție de cât tupeu are interlocutorul, urmează și una dintre cele trei întrebări: „ești pocăit?”, „ești bolnav?” sau „faci un tratament?”. Vă sună cunoscut, nu? Normal că vă sună, astea trei sunt singurele motive pentru care cei din jur ar putea înțelege că nu bei alcool. Abia după ce răspunzi cu „nu” și la astea, i-ai băgat în ceață definitiv: cum, domnule, să nu vrei să bei alcool? Ceva e în neregulă cu tine.

Să vă mai spun c-am auzit-o și pe Mara explicând unor diverși cetățeni de ambele sexe că „nu, nu e bolnav, nu-i place lui să bea”. Sau că au fost cazuri în care mi-am comandat o bere sau un gin tonic, doar ca un fel de dovadă că nu sunt pocăit, că nu sunt bolnav și că n-am nici pe dracu’.

Suntem una dintre țările în care se consumă extrem de mult alcool. În orice top te-ai uita, referitor la consumul de alcool, suntem pe unul dintre primele locuri. Iar asta în condițiile în care nu știu dacă la topurile astea se ia în considerare și tot alcoolul băut de cetățenii care și-l fabrică în gospodărie. Nfine, detalii, oricum s-ar cuantifica, tot pe primele locuri suntem.

În condițiile astea, consider că oamenii ar trebui să-i felicite pe cei care au ales să nu contribuie la topuri. Nope, nu există așa ceva, dimpotrivă, ești privit ca un soi de ciudățenie. Degeaba le spun că sunt capabil să mă distrez foarte bine și fără stimulente de genul, că aproape nimeni nu mă crede.

Ba, mai mult, am fost nevoit să justific de ce fumez, fiindu-mi servit argumentul suprem că fumatul e un obicei mai nasol și la fel de nesănătos precum consumul de alcool. De fiecare dată, dar absolut de fiecare dată, am dat același răspuns: băi, nu știu ce să zic, până acum n-am auzit de cetățeni care s-au luat la omor pentru c-au fumat fiecare câte un pachet de țigări. Dar de indivizi care au ajuns la spital sau la morgă, după ce s-au luat la topoare pentru c-au băut fiecare câte o sticlă de tărie sau o damigeană de vin d-ăla bunu’ de casă, am auzit extrem de des. Practic, sunt pline spitalele de ei.

Desigur, nu toți cei care beau un pahar de alcool fin ajung să-și dea cu topoarele în cap, dimpotrivă. Dar asta nu justifică în niciun fel să fie priviți cu neîncredere și superioritate cei care aleg să nu.

sursa foto: freepik.com