O scurtă constatare. Dacă aruncați un ochi pe comentariile de la textul unde îmi urați la mulți ani, o să vedeți că absolut toate au câte două dislike-uri. Toate, de sus până jos.

Iar eu sunt convins că dislike-urile sunt de la aceiași doi oameni. În general se strâng mai multe dislike-uri pe fiecare comentariu, pentru că există vreo 5-6 cetățeni care doar cu asta se ocupă. Dar azi, pentru c-au fost extrem de multe comentarii, doar doi au avut voința să stea și să apese de câteva sute de ori pe mânuța roșie.

Iar treaba asta m-a umplut de mândrie. Voi vă dați seama cam cât de tare trebuie să mă urască oamenii ăștia doi dacă sunt în stare să investească atâta timp și energie într-o acțiune de genul ăsta, fără nicio miză palpabilă?

Sper că vă e clar că dislike-urile alea sunt pentru mine, nu pentru cei care au scris comentariile. Când o urare de „la mulți ani” primește dislike este foarte  limpede cui îi este adresat de fapt.

Ăsta este, de altfel, și singurul motiv pentru comentariile scrise de mine au scoasă opțiunea de like și dislike. Personal, mi se fâlfâie, mă interesează dacă un comentariu de-ale mele primește like-uri sau dislike-uri, cum vă interesează pe voi dacă plouă pe Jepii Mici. Dar nu vreau să le activez tocmai pentru că-mi imaginez cam cât de tare îl roade treaba asta pe un cetățean care stă să dea dislike la câteva sute de comentarii.

Acestea fiind zise, țineți minte un concept enunțat de un cunoscut filozof vâlcean care astăzi a împlinit 50 de ani:

„Dacă te place toată lumea, înseamnă că ceva nu faci bine”.

E o formă de validare a muncii mele să văd că pot induce niște sentimente atât de puternice în oameni, fie ele și de ură.

sursa foto: freepik.com