Salutare tuturor și bine că suntem pe aici. Lista de astăzi este mai sărăcuță, însă al naibii de bună. Îi urez însănătoșire grabnică lui Paul și mulțumesc pentru poveste și album.

Povestea voastră:

Așadar eu și muzica…
Sunt născut într-o familie în care muzica era văzută așa ca ceva marginal și de evitat pentru că noi suntem afoni. Nimeni nu cântă și mai rău nici nu prea dansăm căci deh… afoni.
Prima răzvrătire mi-a arătat-o profesoară de muzică prin clasa a 6-a când m-a încurajat în timp ce “cântăm” ceva în cor toată clasa. S-a lăsat cu un mic solo cu dirijare directă și cu o notă bună, dar educația de acasă a primat… eu sunt afon.

A venit vremea „social media”: după amieze dansante cu clasa în a 8-a (vorbim de 1990, proaspăt revoluționați) unde nouă modă cu pop, disco dar mai ales FOX mi-a confirmat ce știam de acasă… muzică și dânsul nu-s pentru mine, eu fiind mai tocilar așa…
Tot în vremea aia am descoperit că e și o altfel de muzică ritmată unde nu trebuie să înveți mișcările și niște pași stricți… hello ROCK!!!
Deci la mine e foarte clar îmi place rock pentru că nu trebuie să dansez!!! Am ajuns să ascult încet de la balade rock (deh hormoni și social “media”) la hard rock care e un fel de disco pop al genului merge de minune la volan sau într-o seară când ne mai amintim de adolescență trecând apoi la greuceni gen Heavy Metal. Noi așa le ziceam atunci că nu îmi era clar în cap o genealogie a muzicii rock și nici pe unde mă opream eu.

La o vreme am decis că “SpeedMetal”(vezi Metallica) e maxim ce suport cu plăcere și că nu mă atrage “Death metal” (ăla cu sunete joase, guturale) așa de mult.
Acum ascult destul de mult din lista de duminică și mă surprind că-mi place chiar dacă este peste pragul meu de odinioară.

Ah și dacă vă întrebați ce s-a întâmplat cu afonul din mine… a fost nevoie de o fată care să știe fox pe stânga să-mi demonstreze că nu sunt lemn ci doar stângaci (adică scriu cu stânga). Acum știu chiar și o sârbă doar că momentan mă ține ghipsul de la glezna dreapta!
mno cam asta a fost relația mea cu muzica și calea înspre a iubi rockul.
o seară făină. Paul (un om).

Albumul vostru:

Se făcea că eram prin anii ăia orbi de studenție când mi-a căzut in mână o casetă mai aparte. Și era aparte pentru ca avea o carcasă transparentă și cu niște role interne ca de magnetofon, dar și pentru ce era înregistrat pe ea: Metallica cu un album mai puțin promovat dar proaspăt relansat: Garage Inc.

Aș putea spune azi fără să exagerez prea tare că a fost albumul care m-a maturizat, care m-a ajutat să termin facultatea și care m-a făcut om mare. L-am ascultat cu repetiție de parcă nu mai era altă muzică ba chiar și când învățam în sesiune mă separam de zgomotele casei cu un fond muzical de la ei.

Pentru mine pe caseta aceea am găsit o altfel de Metallica. Mai adolescentă, mai rebelă, dar și mai melodioasă mai în ton cu ritmul sufletului meu. Albumul alterna între melodii aproape punk până la unele aproape balade folk sau country. Pentru mine el exprimă chiar și astăzi (i-am dat drumul pe o boxă inteligentă caci din păcate caseta nu o mai am) o altfel de formație, mai puțin matură dar și mai puțin corectă sau mai puțin studiată. Sunt acolo riffuri nebune și trash-ul cunoscut cu vocea tânără și puternică susținut de instrumental viguros și armonios. M-ar mira să nu tresalte cineva sau să bată ritmul din picior măcar la o melodie (Die, Die My Darling). Sunt și melodii complexe complexe cu schimbări de ritm și intonație ca un fel de mașină de spălat ce te ridica și te scufundă prin cotloane tenebroase până accepți și-ți predai sufletul muzicii (Loverman).

Pentru mine a fost temelia pe care ulterior am construit o formație rock solidă și extrem de lucrată.

Vă invit să faceți un pas înapoi în istorie și adolescență și să lăsați ritmurile astea puțin dezlânate, puțin copiate (da multe melodii sunt coveruri) să vă cuprindă și surprindă. Poate veți recunoaște frânturi de tonuri pe care le știti din alte albume sau alți autori dar încercați să vă lăsați pătrunși de muzica precum un adolescent care descoperă poarta spre lume si ieșirea din copilărie. Ozi faină, Paul.

NEWS:

🔵 Îi recomand cu căldură pre(aproape)-pensionarului Vasilescu să se uite cu ce fel de ochi vrea el, preferabil încă în orbite, la domnișoara blondă, cu coamă de leoaică, glezne fine și craci bronzați.

🔵 Nu știu dacă i-am pus cu melodia asta aici, însă este perfecta pentru ca Vasilescu și genunchiul lui degrabă troznitoriu să o danseze pe frumoasa lui doamnă.

🔵 Dacă vă mai aduceți aminte de Sylvaine, play aici la noul ei video.

🔵 Ever the Optimist al celor de la Birdsong este dulce rău.

🔵 Progresiv pe peste tot. Nu zic rău cei de la Kassogtha.

🔵 Rage Behind nu par a avea atitudinea unor cetățeni model.

🔵 Omophagia salvează România, lozincile mitingurilor de la mijlocul anilor 90 mă bântuiesc.

🔵 Cold Years cu un cover după nenea Shakin Stevens. E cu sărbători, cu alea.

🔵 Graphic Nature, își anunță debutul primului lor album prin noul lor single. Me like it.

🔵 Enslaved nu se joacă absolut deloc.

Să-i dăm drumul la ceva muncă:

➡️ Sonja – Loud Arriver (2022) – 8/10

🔹 Heavy Metal/Gothic/Doom

Nu aș fi deschis lista cu albumul ăsta, cu toate că are tot ce îi trebuie să fie avangarda oricărui material, după ce am trecut prin Loud Arriver, am făcut un minim de săpături pentru că fiind album de debut, am zis să par și eu mediocru informat, dar ce am citit despre cea care a pus bazele trupei Sonja m-a făcut să iau decizia asta.

Melissa Moore, chitarista trupei Absu, a fost concediată de band prin 2017, pentru că și-a declarat orientarea sexuală, apoi ca toate chestia să devină și mai creepy, liderul grupului a afirmat că în Absu care cântă despre barbarism, occultism, nu își au locul femeile. Absu între timp s-a destrămat, chestie care mă bucură destul de mult, pentru că întotdeauna am considerat rock-ul, liber de orice fel de medievalisme de genul.

Acum despre Melissa și al ei Loud Arriver, pot spune doar o singură chestie, bine că nu mai este în Absu. Este un album bine, cu o Melissa nesigură, încă, pe calitățile ei vocale, cu o tehnică vocală corectată din reverb, însă cu un ritm de zile mari.

Loud Arriver, a fost una dintre surprizele plăcute ale săptămânii și o recomad cu mare plăcere.

Sonja – Loud Arriver (2022)

➡️ Judicator – The Majesty Of Decay (2022) – 8,4/10

🔹 Power Metal

Haterii spun că Judicator sunt copia americană a mult mai cunoscuților Blind Guardian, eu afirm că mănâncă chestii nu tocmai comestibile. Americanii, și ei nu negat niciodată, sunt clar influențați de germani, însă cârcoteala răutăcioasă ar trebuie să se cam oprească la influență. Oamenii au sound-ul lor, diferențele sunt extrem de clare, și faptul că pe albumul lor din 2018, The Last Emperor, Hansi a cântat ca invitat, este dovada clară a aprecierii a unuia care aduce calitate muzicii rock prin fiecare album sau concert.

Înainte de lansarea albumului, oamenii au dat pe piață The High Priestess, care m-a băgat lejer în ceață, pentru că are un sound nou, diferit în comparație cu creațiile lor precedente. Sincer, atunci, nu m-am putut hotărâ dacă este de bine sau nu.

Mi-a spulberat orice urmă de îndoială The Majesty of Decay, care este un album al naibii de bun. Are o viteză în plus comparativ cu tot ce au scos până acum, însă este și mai lucrat, mai solid. Un disc de power de zile mari pe care îl recomand cu mare, mare încântare.

Pentru Judicator click aici.

➡️ Cave In – Heavy Pendulum (2022) – 9/10

🔹 Hardcore/Metalcore/Sludge

Ne așteaptă un album marathon, de șaptezeci de minute, materialele de lungimea asta, într-o proporție covârșitoare, sunt un eșec epic, ca un preludiu de două ore. Nu este cazul americanilor care la al șaptelea album de studio, au găsit piesele potrivite pentru o construcție muzicală de excepție.

Ești într-o decapotabilă, cu un cot afară, în bătaia soarelui și a vântului, și aduni kilometrii plini de istorie de pe Route 66, iar Cave In, readuc la viață sunetul ăla grunge/groovy de Soundgarden, Alice in Chains și zâmbete largi.

Ascult în proporție covârșitoare alte genuri, însă un asemenea material nu are cum să nu mă miște, mă copleșește de-a dreptul. Pasaje lirice de o sensibilitate neașteptată, voce harsh care apare acolo unde chiar trebuie, instrumental care rotunjește perfect o creație care merită doar aplauze și play.

Cave In vă așteaptă aici.

➡️ Djevel – Naa Skrider Natten Sort (2022) – 9,5/10

🔹 Black Metal

Avem trei norvegieni care activează pe scena black metal de prin 2009-2010, cu câteva albume la active, tot șapte și ei, destul de țepene toate.

Dacă nu citeam destule recenzii, mai toate absolut entuziaste, erau șanse mari ca albumul ăsta să fi trecut pe lângă mine ca multe altele de altfel.

Nu am prea multe apăsări dacă ratez ceva,  epic fiind, pentru că m-am împăcat cu faptul că am doar două urechi funcționale și o cantitate limitată de timp ca să îndes muzică în timpane.

Recenzori cu vechime în rock au declarant NAA SKRIDER NATTEN SORT cel mai bun album de black din 2022, alții din ultimii doi, cinci ani, ba unul din Danemarca a spus că pentru el este ăl mai ăl album de gen din ultimii douăzeci de ani. Toate astea nu au cum să te lase rece dacă te intereseză fenomenul.

Nu pot aprecia dacă norvegienii au scos cel mai bun album din ultimii 5, 8, 20 de ani sau cel mai țiplă din 2022, însă pot spune că au ieșit cu un album al dracului de bun, un material de picat fălci.

Recomand ? Ooo, da.

Pentru apocalipsă aici puteți păcătui lejer.

➡️ Detherous – Unrelenting Malevolence (2022) – 9/10

🔹 Thrash Metal/Death Metal

Înapoi la rădăcini, cam așa aș putea defini scurt și rapid albumul canadienilor. Într-o lume unde majoritatea încearcă să inoveze de dragul de a inova și rezultatul, dacă nu este unul sinistru, este unul absolut mediocre, Detherous aduc epoca de aur a anilor 90, a titanilor ca Kreator, Morbid Angel, Morbid Saint, Death Angel, în 2022.

Un album de o energie explozivă, demolator de la început până la sfârșit, un disc făcut să nu ia prizonieri. Brutal, cu margini tăioase, la fel de gingaș ca securea unui călău. Un album pentru sufletul meu. Recomand.

Pentru vecini bulangii, dedicații acilea.

Cam atât pentru astăzi. Pentru recenzii personale a unor albume care v-au plăcut, gânduri de rău sau de bine, folosiți cu încredere emailul: [email protected]. Aveți grijă de voi ca să puteți avea grijă de ai voștri. Tchuss.

sursa foto: freepik.com