Eu nu sunt cu sărbătoritul sfinților și cu alte d-astea. În sensul ca eu nu le urez oamenilor „la mulți ani” de ziua de nume. Ok, am înțeles că te numești Evdochia și există o sfântă cu același nume, dar treaba asta pe mine mă lasă complet rece.

Idem în cazul celorlalți zeci de sfinți cărora românii le poartă numele. Nu urez și nu țin să mi se ureze. N-am să mă supăr în viața mea pe un prieten pe motiv că nu mi-a zis „la mulți ani” de sfântul Mihail. Dar am să mă oftic dacă uită de ziua mea de naștere, asta da.

Daaar, toate astea nu înseamnă că am ceva cu oamenii care urează de sfinți. Doamne ferește, dimpotrivă, dacă vă face plăcere să urați, nu pot decât să mă bucur și să vă încurajez. Iar dacă cei cărora le urați sunt pe aceeași lungime de undă cu voi, cu siguranță se vor bucura sincer de urări. Ziceam strict despre mine și despre cum văd eu toate astea, dar voi nu trebuie sa vă luați după ce aberez eu. Urați fraților cât e ziua de lungă, că nu e nimic rău în asta.

Totuși, o să-mi permit să vă dau un sfat mic și nevinovat, pentru că de fiecare dată când e câte un sfânt din ăsta mai important, este imposibil să nu văd zeci de urări de prost gust, după unul și același tipar: postări cu tag către zeci de purtători de nume de sfinți.

De exemplu, de sfinții Mihail și Gavrilă, că tot e azi inflație de urări pe numele lor. Până la ora asta am fost deja tag-uit în vreo trei postări, la un loc cu încă niște zeci de Mihaili, Mihaele, Gabrieli și Gabriele. De ce căcat ai face așa ceva? Ai impresia că-mi face plăcere?

Băi, oameni buni, dacă aveți de gând să le urați „la mulți ani” celor care poartă numele sfinților Mihail și Gavrilă, faceți-o și voi la modul elegant, să simtă omul ăla căruia îi urați că n-ați făcut-o doar pentru că trebuia. Cu toată părerea de rău, dar dacă îl pui la grămadă cu alții, nu se cheamă că i-ai urat lui, nici c-ai făcut ceva mișto, dimpotrivă, transmiți că nu știai cum să scapi mai repede și-ai făcut o urare de maximum de prost gust.

Oamenilor le place să vezi că te-ai gândit la ei, nu la ei împreună cu niște zeci de alți oameni cu aceleași prenume. Dacă urezi așa la grămadă, nu faci decât să le transmiți persoanelor cărora le urezi că nu înseamnă nimic pentru tine. De-a lungul vremii, am dat multe unfriends celor care îmi urau așa, fix din motivul ăsta.

Prin urmare, sfatul meu este următorul: dacă vreți voi musai să le urați prietenilor și cunoscuților care poartă numele celor doi sfinți, măcar faceți un minimum de efort să le-o spuneți doar lor. Nu contează sub ce formă, că e mesaj privat, că le dați un telefon, că le comentați la o postare, că le trimiteți răvaș prin porumbel călător, slavă Bărbosului aveți de unde alege sub ce formă să le urați.

Tot ce contează este să fie o urare cât se poate de personală, din care respectivul sărbătorit să înțeleagă că nu e luat la grămadă împreună cu alți zeci de purtători de același prenume. Să înțeleagă că pentru tine persoana lui contează măcar atât cât să faci efortul ăsta minim. Dacă nu, mai bine vă abțineți. Serios, n-o să se supere nimeni că nu i-ai urat „la mulți ani” împreună cu alți douășopt de sărbătoriți.

Atât am avut de zis.