Mi-am dorit tare mult să văd „Elvis” la cinema, dar n-am reușit să ajung. De-aia în secunda în care am văzut c-a intrat pe HBO Max, i-am și dat play.

Nu știu ce să zic despre film în sine, poate e din cauză c-am avut eu așteptări prea mari, dar nu m-a impresionat. Nu atât filmul, cât actorul care-l joacă pe Elvis. Da, știu, am văzut multă lume extaziată de prestația lui, poate de aici și așteptările mele mari. În ceea ce mă privește, n-a fost cazul de vreun extaz.

Nu mă întrebați de ce, dar pur și simplu nu l-am crezut. Am citit pe undeva că pentru piesele din tinerețea lui Elvis s-ar fi folosit chiar vocea lui, a actorului. Poate de-aia nu l-am crezut, habar n-am. Dar voi nu trebuie să vă luați după mine, dacă vreți să-l vedeți, chiar vă rog.

Dincolo de ce mi-a plăcut mie sau nu, pe finalul filmului există un fragment în care apare Elvis însuși. Este o bucată de câteva minute din ultima lui apariție. Acolo, pe scenă este Elvis, la pian, cântând o piesă pe care o știm cu toții (sper): Unchained Melody.

Un Elvis cu bine cunoscutele-i probleme de greutate dinainte de final, un Elvis pe fața și pe corpul căruia se simt, la fiecare respirație, abuzul de medicamente și de ce substanțe mai băga în el. Un Elvis care aproape gâfâie din cauza efortului de pe scenă.

Dar, prieteni, când deschide gura și începe să cânte, brusc se deschide cerul și ți se face sufletul mic de tot. Înregistrare din live, în anul 1977, cu tehnica și aparatura de atunci, da? Repet, când începe să cânte, poți să juri că se oprește Pământul din rotit.

Am terminat de văzut filmul, am intrat pe YouTube, am găsit exact piesa din film și i-am dat play de multe ori la rând.

Tot ce pot să spui când vezi și auzi așa ceva este că uneori Universul parcă vrea să ne arate cât de mici și neînsemnați suntem. Și-atunci ne trimite câte un artist din ăsta imens ca să înțelegem exact de ce Elvis și muzica lui vor exista și peste 100 de ani, în timp ce de noi, ceilalți, nu-și vor mai aminti nici măcar strănepoții.

Uitați-vă la film, nu vă luați după mine.

Acum vă las cu piesa despre care vorbeam, ultima lui apariție pe scenă. Bine că e frig, c-o să dați vina pe asta pentru pielea de găină.