Există șanse foarte mari ca asta să fie ultima oară când recomand filme, până după jumătatea lui septembrie încolo. Pentru că a venit vara, prieteni.

Astăzi, spre deosebire recomandările anterioare, nu mai avem categorii. Pentru că astăzi v-am lăsat doar filme și seriale care merită văzute.

Să purcedem, zic.

👉 Thar – film, Netflix

Exact ca în cazul lui „The white tiger”, din nou am dat play unui film indian, fără să-mi fie recomandat de nimeni, la marea inspirație. Doar am citit sinopsisul și m-am uitat la cele câteva secunde de preview pe care le rulează automat Netflix.

Mă rog, nu e ca și cum aș fi făcut vreo mare șmecherie, că la o adică îl opresc imediat dacă văd că există cea mai mică șansă ca la un moment dat să se oprească acțiunea și actorii să pornească un dans sincron. Ziceam doar așa, ca să înțelegeți că am fler la filme.

Băi, Thar ăsta e un film noir chiar foarte bun, surprinzător de bun. Pe alocuri este extrem de dur, m-am și surprins mirându-mă de cât poate fi de violent, mai ales că, na, film indian. Nu vă luați după sinopsisul de pe imdb, că e scris de un cetățean care are urechile legate între ele cu o sfoară care trece prin interiorul capului:

„A man who moves to a big town to seek a job and to avenge his past.”

Cum plm poți să pui să scrie sinopsis pe cineva care nu numai că n-a văzut filmul, dar n-a avut decența nici măcar la trailer să se uite? Nu, nu se mută nimeni, nu e vorba despre niciun mare oraș, dimpotrivă, și nu vrea nimeni niciun job. Singura parte adevărată e aia cu răzbunarea, parte de unde vin secvențele deosebit de violente.

Mno, sfatul meu e să-i dați o șansă.

👉 The Getaway King – film, Netflix

Din toamnă, cred că o să mă axez bine de tot pe cinematografia poloneză. Și-o să încep devorând tot contentul pe care îl oferă Netflix. Eu am mari rețineri când e vorba despre filme făcute în fostele țări comuniste ale Europei de est, dar se pare că în ceea ce privește Polonia, le am degeaba. Cam tot ce-am văzut produs acolo a fost bun și foarte bun.

The Getaway King ăsta e povestea unui haiduc modern care, ca toți haiducii, fura de la bogați și păstra pentru el (nu vă luați după istoria noastră falsificată în școală, haiducii erau hoți ca toți hoții). Acțiunea se petrece în ultimii ani ai comunismului, când hoțul Najmro era oarecum vestit pentru că reușise să evadeze de 29 de ori de prin închisorile poloneze. De aici și simpatia publicului, precum și aerul de haiduc modern, dar el era doar un hoț care fura din magazinele care la noi se numeau „Shop”.

Apropo, le mai țineți minte? Știți despre ce vorbesc? Magazinele alea de unde, pe vremea cealaltă, puteai cumpăra doar cu valută, doar că valută nu aveai voie să deții. Aveam și noi la Vâlcea unul, fix în centru, de fiecare dată când treceam pe lângă el, mă opream și mă uitam cu jind la bunătățile alea de pe rafturi, lucruri total interzise muritorilor de rând.

Nfine, divaghez, voiam doar să zic că e un film bunicel, cu o poveste decentă, cu o desfășurare a acțiunii care nu m-a făcut să dau ochii peste cap. Pe scurt, m-am uitat cu plăcere la el, e filmul perfect pentru o seară de duminică.

👉 Brotherhood / Irmandade – serial, Netflix

Ar fi trebuit să iau o piatră în gură pentru că, odată cu acest serial, mi-am făcut intrarea pe piața serialelor braziliene. Da, am ales să ignor total, să bag sub preș, faptul că în anii ’90, împreună cu toată România, am văzut serialul de mare angajament Sclava Isaura. Don Leoncio va rămâne pentru totdeauna un personaj îngropat în cutia neagră a cortexului meu.

Revenind, deși un pic tras de păr pe alocuri, Brotherhood este un serial cu și despre criminalitatea din Brazilia de la începutul anilor ’90. Iar faptul că mai bine de jumătate din acțiune se desfășoară într-o închisoare braziliană, te ajută să-ți conturezi și mai bine în cap tabloul.

O să fiu sincer si-o să vă spun că n-am apucat să văd decât sezonul 1, pe al doilea de-abia l-am început, dar tot ce am văzut până acum e ok.

Ah, încă ceva. Băi, oameni buni, portugheza aia braziliană e o poezie de limbă. N-aveți idee ce mișto se aude și câtă plăcere îmi face să identific cuvinte și expresii care sună aproape ca-n română. Ocazie cu care am depistat (cred) și etimologia cuvântului „caraliu”. 😉

Stați așa că mi-am mai adus aminte ceva, un posibil argument „pentru”: actrița care face rolul principal este foarte frumoasă.

Na, acum aveți toate datele.

👉 Toscana – film, Netflix

Acesta nu este un film, acesta este o declarație de dragoste pentru Italia, dar mai ales pentru probabil cea mai spectaculoasă regiune a ei: Toscana.

Filmul n-are vreo mare poveste, e pe un subiect pe care am mai văzut deja vreo două filme ale căror titluri îmi scapă acum și mi-e lene să caut. Un cetățean danez, bucătar de renume (Chef, cum se numesc ei mai nou), primește o moștenire în Toscana: un palat și domeniul din jurul lui. De aici încolo, cred că nu mai are rost să vă povestesc acțiunea, c-o intuiți cu toții: danezul și frumoasa italiancă se îndrăgostesc și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți.

Da, nu e vreun mare film, dar merită văzut pentru cadrele alea absolut senzaționale din Toscana. Te uiți și te întrebi „cum să nu iubești țara asta?”. Ah, încă ceva, recomandarea mea prietenească este să-i dați play cu stomacul plin. C-am făcut eu greșeala asta, ca să n-o mai faceți voi. La un moment dat a trebuit să pun pauză, că m-am trezit cu apă în living și m-am speriat că am inundație. N-aveam. Erau râurile de salivă care mi se prelingeau mie din gură.

Mno, eu zic să-l vedeți, voi faceți cum vreți.

👉 Soil – serial, Netflix

Da, știu, nimeni niciodată nu și-a spus și nici nu-și va spune vreodată: „ah, ce chef am acum să văd un serial belgian despre familiile de marocani din Bruxelles și nu numai”. Dar lasă că mi-am spus eu.

Prieteni, serialul este bun spre foarte bun. Ca să nu mai spun că este pe un subiect despre care eu chiar nu știam nimic. Habar nu aveam că pentru marocani tradiția spune că morții din familie trebuie neapărat îngropați în pământ marocan, altfel nu vor da bine în fața lui Allah când e să le facă repartizarea celor 72 de fecioare.

Ei bine, oamenii ăștia din serial au un business care exact cu asta se ocupă: transportul marocanilor, care mor în Belgia, pentru a fi îngropați în pământul sfânt al Marocului. Până când, cel mai tânăr membru al familiei care deține afacerea are o altă idee.

Mie mi-a plăcut. Plus că efectiv am savurat fiecare cuvânt din dialectul în care este vorbit: o combinație, un amestec, între arabă, franceză și neerlandeză. Cel puțin când vorbeau între ei cei tineri, cei care mai foloseau și niște argou, era absolut savuros.

👉 Boss level / Capcana timpului – film, Netflix

De multă vreme n-am mai văzut un film de acțiune, și SF pe deasupra, care să reușească să mă facă și să râd bine de tot de câteva ori. Pe scurt, „Boss level” ăsta este „Ziua Cârtiței” dus la cu totul alt nivel. Un fost agent secret trăiește aceeași zi, iar și iar, în loop, finalul fiind întotdeauna același: vin unii și-l omoară. A doua zi dimineață o ia de la capăt.

Și tot așa până când, la un moment dat, i se ia de atâta murit și atâta loop, așa că se hotărăște să facă ceva în privința asta. Și chiar face.

Există și niște umor pe-acolo, există niște ironie și auto-ironie, n-am avut absolut nicio problemă să mă uit la el. Plus că are și o distribuție mai mult decât ok.

👉 Uncorked – film, Netflix

Ăsta e un film serios, e un film despre cum exact oamenii de la care te-ai aștepta să te susțină cel mai mult (am numit aici părinții) n-au nicio problemă să-ți dea în cap și sa te tragă în jos.

Singurul lucru rău la filmul ăsta sunt, de fapt, două. Primul ar fi c-au plasat povestea într-o familie de nativi americani de culoare. Era cât pe ce să scriu „negri”, duamne apără și păzește, ce sacrilegiu era să comit. Iar faptul c-au plasat-o acolo o face mai puțin credibilă, cel puțin pentru mine.

Al doilea este happy-end-ul. Dar, na, la ce te-ai putea aștepta de la o producție americană? Că dacă n-are happy-end, riști să ruleze în săli de cinema goale.

Altfel, mie mi-a plăcut subiectul: un tânăr, care încă se caută și se întreabă ce vrea de la viață, descoperă că cel mai mult i-ar plăcea să devină somelier. Chestie la care taică-său nu achiesează absolut deloc, lucru pe care ține să i-l transmită prin orice mijloace. De aici încolo, hotărâți voi dacă merită să dați play.