Am văzut zilele trecute o filmare cu un șobolan care traversa liniștit Calea Victoriei. Era așa cam cât un pudel mai subnutrit. Șobolanul, zic, că despre el era vorba. Hai, poate nu cât un pudel, dar măcar cât un bichon de talie mare tot era.

Mno, ați înțeles voi, era imens și traversa tacticos, agale, Calea Victoriei. Mare noroc că nu trecea nicio mașină, dacă lua vreun șofer în plin ditamai șobolănoiul, cred că-și făcea praf bara pe față și radiatorul.

Am văzut filmarea și m-am gândit că, na, aia e, șobolani există cam prin toate orașele din lumea asta sau, cel puțin, în cele în care am mers eu. Ce-i drept, nu atât de mari, n-am mai văzut nicăieri șobolani cât o oaie, dar m-am consolat cu gândul că la ceva trebuie sa fim și noi pe primul loc în lumea asta. Fie „ceva-ul” ăla și mărimea șobolanilor.

Băi, dar șarpe chiar nu mai văzusem până acum prin București. Sunt în orașul ăsta de mai bine de 30 de ani, am stat prin multe zone ale lui, am avut câine și mergeam cu el prin parcuri, deci creșteau șansele să dau de vreun șarpe prin tufișuri, dar nu. Niciodată.

Dar pentru niciodată nu e bine să zici „niciodată”, lasă c-am văzut azi, aici, în sectorul 1 al capitalei. Dacă vă uitați cu atenție, la secundele 2, 3 și 4 ale videoului de mai jos, o să-l vedeți si voi cum dispare în grabă sub mașină.

Chestia e că, odată intrat sub, nu l-am mai văzut, parcă a intrat în pământ. Ceea ce mă face să cred că există șanse s-o fi luat în sus, nu în jos, gen să se fi băgat pe undeva prin interiorul mașinii, cum mai fac pisicile. Singura problemă ar fi că șerpii NU SUNT pisici. În rest, nu văd alta. 😀

Mno, de gândaci nu ducem lipsă, câini vagabonzi avem, șobolani sunt slavă domnului peste tot, de pisici nu mai zic, acum au început să apară timid și șerpii. În ritmul ăsta, sunt curios când o să primim prima alertă de la ISU pe telefoane, cu avertizare de crocodili sau de tigri bengalezi.

Frumos aici la oraș, nu?

P.S. Ca să n-avem vorbe, șerpălăul se plimba în plin cartier, la fix două case de mine.