Pentru mini-fashioniste, mecdonalds este absolutul în materie de mâncare. Dacă le pui să aleagă între ceva de la mec și orice altă mâncare de pe lumea asta, răspunsul va fi întotdeauna același: vrem mec.

Le-am dus la cârciumi bune, cu burgeri din ăia adevărați, gourmet, cu cartofi prăjiți care erau cartofi, nu plastic prăjit. Da, le-a plăcut, dar când le-am întrebat ce aleg între burgerii ăia adevărați și mec, a venit răspunsul de mai sus.

Pe scurt, am mai făcut testul ăsta punându-le să aleagă între multe alte chestii și mec, l-am făcut inclusiv cu sushi, care sushi este mâncarea lor preferată. Nu e, frate, când nu e, nu e. Când le auzeam cu „vrem mec”, îmi venea să plâng.

Am încercat să-mi explic de ce, iar răspunsul pe care l-am găsit a fost că mai mult ca sigur asta se întâmplă datorită faptului că nu au acces la mec oricând vor ele. Până de curând regula casei era că nu se mănâncă mec mai des de o dată pe lună. Doar că, de când cu dieta subsemnatului, luna aia s-a transformat în „lasă că mâncăm mec la vară sau când s-o putea”.

A trebuit să vă las contextul, că altfel n-ați fi înțeles la adevărata valoare ce urmează să vă spun. Ieri, pe când ne plimbam pe străzi, prin Bologna, ne-a apărut un mecdonalds în față. L-am văzut și m-am trezit vorbind tare:

– Uite că au și mec ăștia, mâine mâncăm aici dacă vreți.

La care, Ioana îmi răspunde extrem de serioasă, ba chiar, aș putea zice că era oleacă îngrijorată de această perspectivă:

– Suntem în Italia. Cum să mâncăm la mec când suntem în Italia?!

Am crezut că glumește și mă pregăteam să râd. Doar că nu glumea:

– Mec avem și la București. Dar pizza și paste ca-n Italia n-avem.

Spuse la auzul cărora n-am putut decât să tac și să-mi văd de treabă, să mă învăț minte să nu mai vorbesc neîntrebat.

De altfel, ce aveți aici sunt niște paste care nu erau în meniul restaurantului la care ne oprisem. Ceea ce n-a împiedicat-o pe Maria să-l întrebe pe ospătar daca nu se poate să-i facă ei niște „pasta al pomodoro”. S-a putut. Soră-sa și-a comandat „bolognese”, că doar suntem la Bologna.

Acestea fiind zise, prieteni, Bărbosul cu mila lui să ne ajute, c-au crescut copiii.