Am început zilele astea să mă uit la serialul ăla în care joacă Volodimir Zelenski rol principal. Dacă nu știți despre ce vorbesc, serialul se numește „Servant of the people” (слуга народу) și-l găsiți pe Netflix și pe Voyo. Pe Netfix are subtitrare doar în engleză, pe Voyo are și în română.

Nu știu dacă sunteți familiarizați cu subiectul, dar vi-l spun eu acum, că nu se pune ca spoiler. Este vorba despre un naiv profesor de istorie din Kiev, Vasili Petrovici Goloborodko pe numele lui, care ajunge președintele Ucrainei datorită unui video care se viralizează pe internet.

E un sitcom, o parodie pe subiect politic, nici prea-prea, nici foarte-foarte, dar e privibil, mai ales în conjunctura în care ne găsim. Nu pot să vă ascund că, având în vedere exact acest context, am făcut niște constatări amare, uneori chiar fără voia mea, pur și simplu mă trezeam gândindu-mă la ele. Vi le las mai jos:

Serialul a ieșit pe piață în 2016. La ora aia probabil nici nu-i trecea prin cap lui Zelenski că el chiar va fi, pe bune, viitorul președinte al Ucrainei. Dar, mai ales că, din postura asta, de președinte, va fi nevoit să-și conducă țara împotriva invaziei ordonată de un dement. Chestie care, oricum ai lua-o, îți cam zbârlește părul pe mâini.

Asemănarea șocantă cu România. Băi, eu mă uit la extrem de multe filme și seriale, și nu de ieri de azi. Am văzut grămezi de spaniole, portugheze, braziliene, argentiene, poloneze, cehești și din alte țări pe care nu mi le mai amintesc acum. De fiecare dată sunt extrem de atent când este vorba despre clasa săracă sau medie spre săracă. Pentru că vreau să compar cu ce e la noi, vreau îmi fac o idee dacă sunt peste sau sub ce e în România. În niciunul dintre serialele sau filmele astea n-am întâlnit atmosfera aia pe care doar la noi o poți întâlni. Atmosferă de apartament în bloc comunist, în care ăla stă cu maică-sa și taică-său în casă, evident că nu le iese din cuvânt pentru că „e casa noastră, cât stai aici faci cum spunem noi”. După care o vezi pe maică-sa cum se pune pe tocat legumele pentru ciorbă și face scandal c-a uitat ăl bătrân să cumpere și mazăre. Apare până si nelipsitul administrator de bloc. Vă spun, este pentru prima oară când găsesc atmosfera de la noi într-un serial. Din nou m-am înfiorat un pic.

Există foarte multe cadre exterioare, filmate prin Kiev. Absolut de fiecare dată când îmi apăreau pe ecran bulevardele alea largi, sau clădiri mișto, nu mă puteam opri să nu gândesc că toate astea sunt deja (sau vor fi curând) praf și pulbere. De altfel, chiar primele cadre ale filmului sunt din Piața Maidan, noaptea, văzută de sus. Evident, primul lucru care mi-a venit instant în cap a fost: nu se aud sirenele, nu se văd luminile de la explozii. Vă spun, aproape la fiecare cadru din film, îmi este absolut imposibil să nu fac rapid o comparație mentală cu ce se întâmplă ACUM în Ucraina.

Ironic sau nu, dar există o scenă în care profesorul, proaspăt ales președinte, este luat aproape pe sus de consilieri (niște băieți cu grade multe) și dus să-i fie schimbat complet stilul vestimentar. Costume, pantofi, cravate, accesorii, că, na, cămașa lui în carouri și vesta de lână nu mai cadrau cu noul statut.

Ei, la scena în care i se prezintă ceasurile de mână din care să-și aleagă, când ajung la Hublot, consilierul prezidențial întreabă secretos:

– Știți cine poartă unul ca ăsta?

Vasili Petrovici Goloborodko ridică nedumerit din umeri, asa că primește imediat răspunsul:

– Putin.

Asta a venit atât de neașteptat încât, jur, am scăpat o înjurătură, deși eram singur cuc în fața tv-ului.

Iar ultima constatare, dar nu cea din urmă, a fost asta. Printr-o ironie a sorții, care știe ea cum să așeze lucrurile, noi chiar avem un președinte în funcție care a fost profesor. Mă rog, nu de istorie, dar ce mai contează materia? N-aveți idee de câte ori m-am gândit la asta pe parcursul primului episod.

Cum îl vedeam pe Zelenski la catedră, predând, cum automat mintea îmi zbura la Iohannis și făceam niște comparații extrem de nefavorabile președintelui nostru. Bănuiesc că nu trebuie să mai explic de ce, nu?

Ei bine, de aici, de la această constatare, m-am gândit să vă întreb chestia asta: pe cine de la noi, ce personalitate politică vedeți făcând ce-a făcut și ce face Zelenski? Da, mă refer STRICT la politicieni și la oameni de stat.

Puteți să-mi numiți măcar unul pe care vi-l imaginați rămânând să lupte de la fața locului cu eventualii invadatori ai României? Gen, să apară pe străzile Bucureștiului asediat, să-l vedeți și să-l simțiți că e în mijlocul evenimentelor, nu că dă ordine dintr-un buncăr căruia nu-i cunoaște nimeni amplasarea.

N-aveți idee cât de tare vă aștept răspunsurile, pentru că al meu este exact ăsta: NU. Nu-mi pot imagina niciun om politic român care ar face asta. NICIUNUL.