Probabil că v-a ajuns deja în fața ochilor povestea femeii care lucra la o televiziune de stat din Rusia, Marina Ovsyannikova. Femeia a ieșit pe post cu o pancartă pe care scria:

„Opriți războiul. Să nu credeți în propagandă. Aici vă mint. Rușii sunt împotriva războiului”.

După cum puteți vedea și singuri în videoul de mai jos.

Eu, personal, consider că a avut un curaj vecin cu inconștiența. Nu știu dacă aș fi avut vreodată coaiele să fac ce-a făcut ea. Da, ok, mi-aș fi dat demisia, dar să intru pe post cu pancarta aia în mână, știind exact ce risc ulterior, nu știu dacă aveam curajul să fac. Ca dovadă, la ora când citiți asta, este deja arestată și, mai mult ca sigur, bătută, schingiuită și umilită.

Ca să înțelegeți și mai clar despre ce vorbim și ce-a riscat, Marina Ovsyannikova este mamă a doi copii.

N-aveam de gând să scriu despre subiect, tocmai pentru că eram convins că deja știți cu toții despre ce e vorba, nu mai avea niciun rost să mai vin și eu încă o dată cu aceeași poveste.

După care, scrolând azi pe wall, dau peste această postare:

O să fiu eu avocatul diavolului. Hai să n-o facem eroină pe doamna aia de la televiziunea rusească doar pentru că putem, că nu-i. Da, e un act de curaj, unul cam întîrziat, dar putea să facă asta și înainte de ultima lege. La fel cum putea și să plece din Rusia în ultimul an, cît a tot servit propaganda putinistă. Există zeci de outleturi media în Vest care au nevoie de specialiști pe Rusia, și-ar fi găsit un job dacă îi era frică, cine știe, c-o să rămînă fără pîine pe masă.

Bravura asta de ultim moment e doar o remușcare tîrzie și un pic ipocrită. Știai pe cine servești și nu te-a deranjat. Nu te-a deranjat nici în ultimele trei săptămîni, văzînd cum conaționalii tăi rad blocuri întregi de civili. Și n-ai scuza că nu știai, că lucrai în presă, nu erai țața Anushka din Siberia. Ai văzut acum, cînd s-au cam închis granițele…

Băi, nu e OK. Hai să nu transformăm într-un martir un personaj care și-a găsit moralitatea în ultimul ceas. O fi creștinesc să-i dai păcătosului ultima împărtășanie, dar nu e corect s-o scoatem acum drept victimă. Nu e corect față de miile de morți pentru care doamna n-a luat atitudine mai devreme. Unde era în ultimele trei săptămîni? Nu e vreo eroină. Nu cînd a pus umărul, timp de ani de zile, la propaganda putinistă.

Inițial am crezut că e scrisă la mișto. După care m-am prins că nu, că e doar o mizerie sinistră scrisă alene de pe canapea, cu o mână pe laptop, cu cealaltă pe cana de capuccino.

Nu vreau să las nici link către postare, nici să vă spun numele celui care a scris-o, pentru că îl cunosc de foarte mulți ani și consider ca oricine poate să greșească o dată. Scopul meu nu este să-i trimit pe profil inevitabilele tone de hate, ci să-i transmit (dacă vede asta) că cel mai ușor lucru e să emiți astfel de considerente mizere de la tastatură. Fără să încerci să te pui deloc în pielea unei femei care, după gestul ăsta, a pierdut tot ce avea. Inclusiv libertatea și, foarte posibil, viața.

Dar poate mă înșel, poate că, după aproape trei săptămâni de război în Ucraina, sunt subiectiv și deloc echidistant, așa că cel mai simplu este să vă întreb pe voi ce credeți: este femeia asta erou sau nu?