Ce mi-a plăcut (săptămâna 300 bis)

1. Nu am prins minunatele vremuri si nici nu imi doresc sa le traiesc, la orice “lauda” le dau peste botic cu articolul (cred ca tot aici l-am citit) despre avorturi.
2. Il citisem deja, dar perfect de acord.
3. Nu am citit nici o carte a maretului, am vazut documentarul, am dat si share acum cateva zile si in principiu evit oamenii cu Osho in suflet.
4. Desi teoretic are dreptate, cetatenii nu ar rezona atat de mult cu valul de hate daca ei la randul lor nu s-ar fi lovit de tot felul de experiente.
In loc sa se vaite, ca de obicei, politia romana ar trebui sa caute problema si apoi sa vina cu solutiile, valul de frustrare nu o sa dispara, si nu cred ca va mai dura ff mult pana o sa se ajunga la “imi fac singur dreptate” .
Dar in loc de asumare, ne vaitam si cerem.
5. Nu am absolut nici o problema cu minoritatile, de nici un fel, atata timp cat nu imi sunt bagate pe gat ca scuza.
Mi se pare normal sa aiba aceleasi drepturi ca mine, dar nu “extra” pt ca e minoritate. (Ca in cazul rromilor, numai minoritate nu sunt, dar imediat apare un ONG sa iti dea peste labute daca indraznesti sa spui orice, desi tu vrei doar sa li se aplice aceleasi reguli).
7. M-am lovit de unele din ele in trecut, privind in urma m-au ajutat oarecum sa imi doresc altceva.

Mulțam de articole, numa’ bine că mi-a ieșit un test pozitiv, așa că stau în casă.
Era ușor să fii “brand” în comunism, n-aveai concurență.
“Domnul” Coloja le scrie bine, unii au devenit chiar enervanți cu gândirea asta pozitivă.
Marian Godină se preface surprins de scopul presei, faptul că toți caută senzaționalul. Să mai vii cu “surprinderi” din astea, denotă cel puțin naivitate. Iar faptul că sunt oameni supărați pe poliție deoarece nu-și face treaba, iar nu ar trebui să-l mire, ei au ieșit la proteste pentru salarii și cam atât.
Pe restul nu le-am citit, trec la rubrica cea mai importantă a zilei, cea cu metalele.

…
4. In vremurile astea, dusmanul dusmanului meu, devine prietenul meu. As simple as that.
5. Godina a pierdut o ocazie sa taca intelept sau sa spuna ceea ce cred ca e cel mai grav si bantuie convingerile multora.
Accidentul asta, cel cu fetele ucise prin oltenia cu politia la usa, cel cu muncitorii ucisi de un dement, deasemenea cu politia la usa, cel cu sotia ucisa de sotul impotriva caruia avea un ordin de interdictie (care ma tem ca nici politia nu stie ce inseamna), cel cu sinucigasul convins sa sara chiar de catre politistii trimisi sa-l salveze, cele cu oameni nevinovati ucisi pe strada din greseala de politisti care incercau sa opreasca masini, cele cu oameni batuti carne-macra de tot felul de interlopi cu politia de fata care se fereste sa nu si-o fure si ea, etc, precum si urmatoarele accidente cu victime ale politiei romane demonstreaza fara niciun dubiu ca, cu cateva exceptii printre care si dl godina, politia este o forta maligna pentru cetateni si societate trebuind reformata profund, desfiintata in forma actuala si reinfiintata intr-o forma si cu un personal care sa-si indeplineasca menirea si astfel sa-si justifice rolul in societate.
Pana atunci este datoria fiecarui cetatean sa se salveze singur cum poate si sa se apere prin orice mijloace pe el si familia sa, de amenintarea potentiala pe care o reprezinta interactiunea cu infractorii in uniforma.

Da, nostalgia boala grea, moarte sigura… Cum sa zici, bai nene, ca era greu, dar ne descurcam? Era chiar ca in epoca de piatra, nu vanezi , nu mananci. Am stat prin ’86 la coada in zapada la Obor vreo 3 ore ca sa iau ceva portocale, iar cand am ajuns in fata am plans de necaz ca nu aveam mai multi bani la mine, „se dadeau” mai mult de 2 kile… Dar l a 1580 lei salariu, student la seral, angajat ca muncitor, nu prea aveai ce cheltui.

1.Eu am trecut de revoltă, nervi sau repulsie față de nostalgicii comunismului,că l-au trăit că erau încă proiecte. Sunt zen, atât pot oamenii ăia.
2. Toți suntem sau am fost un spectator mai special ashea deci da,mai ușor cu pozitivismul extrem pe scări.
3.Știam povestea lui Osho, fiecare mesia cu fraierii lui.Dealtfel e plin netul de citate…
4. Deși nu ar trebui, cred că drepturile minorității românești din Ucraina sunt la coada preocupărilor nației noastre binecuvântate
5. Ce să zică si Godina? Că e nașpa poliția by default?!
6. Trist
7. Salariul sau mediul de lucru stresant sunt corelate cu altele, si e un cerc vicios din care nu iesim repede.
Felicitări pentru selecția de articole!

2. Uite unul din specimenele care vorbeste mult si nu spune nimic concret…probabil ca or fi multi prosti care asculta aberatiile astora (e plin netul de „propovaduitori” din astia):
https://youtu.be/RVYOc5p-eKk

1. Un simulacru (accentuez pe simulacru) de concurenţă, pe anumite produse şi servicii, o reprezenta cea dintre întreprinderile de stat şi cooperativele meşteşugăreşti. Sau, pentru o scurtă vreme, mandatarii. Cât despre autoare, Emanuela „Care Mi-a Ruşinat Numele” :), are şcoala jurnalistică a ziarului Naţional.
2. Cum aşa? Nu e bine să-i fac cadou maniacului de la 4 o bormaşină de ultimă generaţie?
3. „J’ai dit Osho prends tout est pour toi/ Voici les perles, les bijoux/ Aussi l’or autour de ton cou/ Les fruits bien mûrs au goût de miel…” (Aïcha lui Khaled)
4. Românii din Ucraina, românii din Serbia – SOS (same old story/shit).
5. Doi oameni privesc ceva, dar văd altceva. Se întâmplă adeseori. Doar cititorul de titluri ştie cel mai bine. Se întâmplă întotdeauna.
6. Nu mă atrage poezia „anatomistă”, cu toate valenţele sale morfologice şi fiziologice. Dar nici nu mă apuc să o disec.
7. Suntem încă la începuturile capitalismului şi raporturile angajator – angajat sunt cele de atunci. Excepţiile sunt notabile, că nu trebuie să numărăm mult.