Mă uitam zilele trecute la un film american și m-a lovit o revelație. Film din 2019, cu acțiunea petrecându-se în zilele noastre, da? Că de-aia m-a lovit revelația.

La un moment dat, în miezul acțiunii, n-am putut să nu remarc că ăia din film aveau telefon fix în casă. Telefon din ăla nou, șmecher, wireless, dar fix ca toate fixurile.

Chestia e că după ce mi s-a aprins beculețul ăsta în cap, mi-am dat seama că am mai văzut telefoane fixe și in alte filme, nu numai americane, toate noi, toate cu acțiunea în zilele noastre. Moment în care mi-am dat seama că eu n-am mai văzut un fix de prin anii 2001-2002. Nici măcar mama, la Vâlcea, nu mai are fix. Când zic că n-am mai văzut, mă refer la telefoanele de la oameni de acasă, că în toate firmele pe unde am lucrat exista fix.

Și voiam să vă întreb, curiozitatea mea fiind extrem de mare și nedisimulată: voi mai aveți telefon fix pe acasă?

Ah, și dacă tot am deschis acest subiect extrem de fierbinte, n-am cum să nu vorbesc și despre altul, tangent bine de tot cu ăsta, care mă frământă de ani de zile.

Tot în filme își lasă oamenii mesaje vocale. Știți voi, dacă sună pe cineva pe mobil și intră căsuța de mesagerie vocală, cel care sună lasă imediat mesaj: „Honey, sunt io, sună-mă imediat cum asculți mesajul ăsta. E deosebit de urgent!”

Băbăieți, voi ăștia care produceți filmele, cine kkt mai face azi așa ceva? Că io n-am mai întâlnit din vremuri imemoriale. Mesageria aia vocală e primul lucru pe care-l dezactivezi după ce-ai băgat cartela sim în telefon. Ca să nu mai spun cât îi înjuram, pe vremea când era scump să vorbești la mobil, te taxau operatorii la secundă, pe ăia cărora le era lene s-o dezactiveze. Mă rog, cândva, era utila, dar azi eu nu mai cunosc vreo ființă vie, posesoare de deget mare opozabil, care să lase mesaje pe mesageria vocală. Cred că si dacă lași, e degeaba, că nu-l ascultă nici dracu’.

Azi, dacă suni pe cineva și e urgentă treaba, iar ăla are telefonul închis sau nu-ți răspunde, lași mesaj pe whtasapp sau pe oricare dintre rețelele sociale: „Boss, băga-ți-ai telefonul ăla în fund, că degeaba ai mobil dacă niciodată nu răspunzi la el. Sună-mă, ca arde”. Am citat aproape exact din mine când îi scriu unuia dintre prietenii mei care nu răspunde NICIODATĂ la telefon.

Cât despre mesajele lăsate pe robotul telefonului fix, despre care vorbeam la începutul articolului, nici nu mai are rost să pomenesc. Cine, când și de ce ar mai folosi așa ceva?

Ca să terminăm cu acest subiect de tot, o să las aici și ultima chestie care mă macină. Tot în filme văd telefoane publice funcționale. Gen, sună oamenii de la ele sau, și mai și, așteaptă să fie sunați. Băi, oameni buni, poate n-am fost eu suficient de atent, dar nu-mi amintesc când și unde am văzut ultima oară un telefon public, funcțional, în România. Poate prin instituțiile publice sau prin spitale să mai existe, dar eu nu le-am văzut nici pe acolo.

Gata. Asta a fost tot. Nu uitați că cel mai tare mă roade răspunsul la întrebarea „cine mai are telefon fix acasă și de ce?”.

P.S. Voi vă dați seama că dacă dintr-un motiv sau altul pică rețelele de telefonie mobilă și internetul vom fi nevoiți să luăm legătura unii cu alții prin scrisori, fum pe dealuri, porumbei voiajori și sticle cu răvașe aruncate în mare?