Mă uitam pe Netflix la ceva film de acțiune în care o bandă de băieți răi are nevoie de șofer pentru o lovitură babană. L-au găsit pe om, dar șefu’ la bandă hotărăște că trebuie să-l testeze el, personal, ca să vadă dacă chiar știe cu volanul. Așa că l-a urcat p-ăla într-un Ford Mustang GT (minimum 400 de căluți sub capotă), el s-a pus în dreapta, și i-a ordonat dur: drive!
Ei, ajunși în acest moment al acțiunii, a trebuit să pun filmul pe pauză ca să râd umpic când am văzut probele de foc prin care a trecut șoferul aspirant la post.
A depășit pe linie dublă continuă un tir. Fără să-i vină nimic din față, da? Era șoseaua liberă cât vedeai cu ochii. Chestie care părea să-l fi impresionat foarte tare pe șefu’ ăl mare. N-am înțeles exact de ce, probabil pentru că n-a dat semnal când s-a băgat în depășire. Altfel, eu văd nesimțiți d-ăștia, care depășesc pe linie dublă continuă, la orice drum mai lung de jumătate de oră. Și nu cu Mustanguri, de la Matiz în sus, orice are patru roți se poate băga într-o depășire la noroc.
După care a trecut printre două tiruri care dădeau cu spatele. Aici n-am înțeles în ce-a constat abilitatea. Probabil în faptul c-a putut să se abțină să nu oprească și să-i înjure pe șoferii de tir, pe motiv că de ce dădeau cu spatele exact pe unde voia el să treacă? La noi ieșea cu măcel, cu scos bâtele de baseball de prin portbagaje, cu chemat colegii prin stație, ce să mai, ieșea cu subiect pentru știri. Da, mai mult ca sigur că ăsta a fost skill-ul.
Proba de foc a fost că a întors Mustangul ăla cu frâna de mână într-o hală pustie. Gen, sute de metri pătrați la dispoziție. Serios? Ultima oară când am fost la mall-ul din Băneasa, am văzut doi băeți care luau TOATE virajele din parcare cu frâna de mână. Și parcarea era plină ochi, nu o hală goală. Unul dintre „băeți” avea tot un Mustang, doar că era argintiu. Coincidență?
Nfine, cam astea sunt motivele pentru care m-a umflat râsul. Veniți, boșilor, în România să vedeți cazane cu volan pe dreapta și numere de Bulgaria care depășesc pe linie dublă continuă, veniți să dați probe de șofat aici, în orașul lui Nicușor unde, după 30 de minute de condus, încă mai vezi cu ochiul liber locul de unde ai plecat. Că așa, cu Mustang de 400 de cai și pe șosele goale, poate să fie șofer, de bandă de băieți duri, orice pensionar român care a făcut în viața lui două drumuri până la Buzău, pe E85.
Nu’s piloți mai piloți ca ăia care se duc în Vâlcea.
Comentariu beton!33
Șef, treceam proba aia și cu vechea mea Dacie 1100.
Într-o zi o să scriu pe blog cum a primit Tecu (un prieten din Regie) un Peugeot 405 nou-nouț de la firmă. La ora aia era cea mai mișto mașină pe care o văzusem io de aproape, era o bijuterie. Ne-am întrecut până la Vâlcea, că s-a nimerit să plecăm amândoi într-un weekend. Eu cu 1100 el cu bijuteria. Săracu’ Tecu, era să facă accident pe Dealul Negru de nervi că nu înțelegea de ce nu se poate ține după mine. Bine, mai trebuie spus că Dacia mea 1100 era preparată de mecanicul meu, domn Cristi. Îi pusese tot kit-ul de ambreiaj de Dacie 1300 (placă de presiune, volantă, disc de ambreiaj), schimbam a patra la 80. Și, la ideea mea, schimbasem și roțile pe spate cu unele mai mari (1100 avea propulsie, adică tracțiune pe roțile din spate). Pe scurt, mașina aia era bijuteria, nu pârlitul ăla de 405. Bietul Tecu n-a avut nicio șansă. 😁
Mihai, fix așa a fost și Dacia 1100 a noastră. Ziceai că are servo pe volan. Tot cu kitul de la 1300. Cred că am și acum o poză cu al meu care era băgat în spate la motor să schimbe cureaua de alternator care era și pentru pompa de apă. Era în vara lui 95. Ce fraieri că am vândut-o. Că ne luasem anul următor un Cielo care ni se părea ozn😁
Ce mi-ar fi plăcut s-o mai am azi.
Care 405 era? Dieselul ăla aspirat de 64 cp sau te’ai dat la MI-ul ăla pe benzină de 150 si ceva de cai? MI l’am avut si eu vreo 6 luni si crede-mă că puteai să pui 3 kituri de 1300 si eu să fiu în comă si tot nu ajungeai primul. Aveai 1100 aproape stock nu Gordini.
Aveam 1100 cu motor franțuzesc. Era din ’68 când încă asamblau. Am avut ulterior una și din ’72, cu motor românesc. Nu se puteau compara.
Am avut dacie din 80 cu motor romanesc, dar am avut ocazia sa merc ca si pasager in una cu motor frantuzesc din 79 sau 76 nu mai stiu, cel putin pistoanele erau facute la mama lor.
Se simtea diferenta, aia frantuzeasca prindea 130-140 pe ac, deci avea minim 110 real pe cand a mea la 90 gafaia in draci.
Deci da, alea cu motor frantuzesc erau rachete pe langaastea facute la Pitesti complet.
Si ca sa inchei, cu opelu de 101 cai diesel, turbo,cu un pasager, pe oradea cluj, abia m-am tinut de un locag 1.5 dci 65 cai cu 4 pasageri.
Comnteaza mult soferul si cat de mult ii place sa riste / sa scoata maximum din ce ii ofera masina.
tatăl meu, fie-i țărîna ușoară, a fost mecanic auto; unul bun, credeam eu; pînă în septembrie ’89, cînd a venit de la bucurești, într-o duminică seara, cu noua noastră mașină; întors de la hălăduit cu băieții, la care mă lăudasem deja că-și cumpără bătrînu’ bolid (aproape) nou, dau un ochi prin parcarea blocului și singura străină de acolo era un 1300, alb, cu numere de OT;… wtf! neee, n-are cum, că a plecat cu 50000 de lei…
well, da, aia era: dacia 1300, alb 10, an de fabricație 1976, pe care, am aflat ulterior, a plătit și vreo 4000 de lei în plus față de bugetul inițial;
„s-a zărghit tata!”, mi-am zis și, de nervi, m-am dus la culcare; cum aveam să le spun eu băieților că am mașină nouă? din ’76!?
a doua zi, în parcare, jumate dintre bărbații din bloc admirau mașina și îl felicitau pe tata: „bre, nea cutare, da’ și afașeri ai făcuuut”! după ce s-a terminat bîlciul, m-a luat tata deoparte: ia, dă-i o cheie! nu știam atunci dar era un fel de Șopa (așa-i zice fie-mea); dup’aia mi-a zis: uită-te la liniile caroseriei și apoi du-te la daciile alea 2 noi și analizează-le! avea dreptate, a noastră era PERFECTĂ!
apoi mi-a zis și povestea: s-a învîrtit vreo 2 ore prin tîrg; găsise una vișină putredă (must-have-ul timpului) de vreo 5 ani, mai ieftină chiar decît asta dar cu km mai mulți; mașina asta a avut (concomitent) 2 proprietari, doi frați, care o cumpăraseră pentru concedii; unul era mare mahăr la pompieri (șofer la scară) iar celălalt, fost consul, acum viceprimar într-un oraș din oltenia; în afară de 3-4 călătorii pe an, mașina stătuse în garaj încălzit, la bucurești; așa se explica și kilometrajul de nici 40.000…
dacă nu venea loviluția și nu l-ar fi pălit pe tata rădăcinile țărănești (a cărat cu ea struguri, porumb, sfeclă), probabil aș fi avut-o eu în ziua de azi;
îmi aduc aminte cînd m-a luat să schimbăm primul amortizor: am dat jos ceva cu diametrul unui salam de vară și am montat ceva de diametrul unuia d’ăla de 35 de lei, cu grăsime multă…
Boss, nu este pe lume plăcere mai mare decât să bagi copita in pedala pana la fund și să ieși de după tir. Mai ales daca ai beemveu. Da-o dreacu de linie continuă. Aia e pentru fraieri . E un fel de ruletă rusească, sar cu tiruri si alte chestii pe 18 roti. Te pup pa portofel
Comentariu beton!15
Mai nasol e când tirul care vine din față nu e de acord. 😞
Da’ să conducă pe autostradă pe contrasens nu l-a pus, nu?
Comentariu beton!32
Evident că nu l-a pus.
Amatori…
Comentariu beton!34
În confruntarea asta, eu cred ca tirul are dreptate. Numa zic
Acolo e nenorocirea: la victimele colaterale. Altfel? Du-te frate! Grădina raiului e mare.
Mi-ar face plăcere să conduc o drăcărie de-aia. Într-un poligon evident. Că eu mai mult de 144 CP n-am călărit niciodată și-am înțeles că dacă nu mângâi cum trebuie accelerația dai cu mastodontul în primul lucru ce are ghinionul să-ți apară în față.
Comentariu beton!19
Ce “drăcărie” Victore?
Un Mustang de-ăla 🙂
Is faine si dau senzatii placute la condus, conduc, ceva de la concurenta lor, un coleg a avut un Mustang si l-am condus de cateva ori, insa nici cele de la concutenta nu sunt de lepadat.
ce ai descris tu este traficul de dimineata, un pic exagerat. cand incep probele reale?
Comentariu beton!13
uite niste probe reale si punctaj:
-evitatul trotinei electrice care iti apare brusc in fata venind pe contrasens 3 p
– evitatul pietonului care iti sare pe trecere cu nasul in telefonul 10 p
-evitatul bicicletei livratorului de mancare care circula complet haotic -5 p
-depasitul dubei de constructii care circula in paralel cu autobuzul cu 30 la ora desi cele doua benzi in fata sunt pustii , -5 p
– evitatul domnitei care schimba brusc banda si apoi semnalizeaza – 3 p ( daca e domn se dau numai 2 p)
– saritul peste ala care circula cu 40 la ora in traficul de dimineata si tine in loc coloana loc sa ii iasa lui consumul – stiu ca e fizic putin posibil – se dau 30 p
– evitat sa te iei la bataie cu ala care sta lipit de bara ta din spate desi e coloana si cei doi neuroni ar trebui sa ii spuna ca nu are unde merge – 10 p
– statul calm in spatele camionului care merge incet pe mijloc. 1 punct /minut
ma mai gandesc
Comentariu beton!67
Asta seamănă cu povestea unui prieten din Japonia, ditamai namila, tatuat și tuns zero.
“Noi în tinerețe eram băieți răi, fumam și beam bere pe stradă, și aruncam chiștocurile și cutiile de bere pe jos.” Atât.
Comentariu beton!50
Banuiesc ca viteza maxima era de 70mph. Adica aproape cat atinge un bucurestean cand vede ca e semafor verde la 100 m mai in fata.
Fara prea multa importanta, da’ pentru conformitate: limitarea e la 112mph, da’ o scoti cu un ProCal. De ProCal oricum ai nevoie, daca treci pe cauciucuri mai mari, sau daca vrei sa schimbi DRL/LON-rain.
Nu-s mare fan americane, mi se par toate caramizi cu motor (exceptie face Corvette, da’ hai sa nu vorbim de fiabilitatea Chevy-urilor, ca trecem la limbaj Suburban – see what I did here? 😛 ).
Cred că tocmai ți-ai identificat o reorientare profesională, în caz de emigrare.
Tot bizonul stie ca, pe linie dubla continua nu depasesti decat DUPA ce s-a uscat vopseaua ca, nah, se sterge.
Si tirurile trebuie depasite ca au limitator la 90. Doar nu vrei sa te tarasti dupa melcul ala.
Iar daca soferul din film era ala din poza… Ala cred ca e motivul pentru care s-a inventat transmisia automata. Ca trei pedale îs prea multe.
depinde de judet. unii stiu sa depaseasca numai pe linia continua, in localitate, pe trecerea de pietoni. asa se invata pe la ei, pe cale orala, ca au luat carnetul de pe internet.
Eu cred că bizonii văd liniile, dar nu prea știu ce e cu ele acolo. Aratati-i unui bizon două linii pe asfalt și spuneti-i să parcheze. Doar din întâmplare va pune mașina chiar între ele.
Sâmbătă, pe strada Bogdan Petriceicu Hașdeu, liniște, pace și doi șoferi pe drum. Urmează intersecția cu strada Izvor, semaforul e verde. Unul dintre ei încetinește, celălalt, din motive necunoscute, accelerează. Și dă să facă dreapta cu vreo 85 la oră. Reușește primul, cu brio, doar că nu înainte de a călări binișor și scuarul din mijlocul străzii. Un pic mai sus, înainte de Marriott, oprește, se dă jos. Se uită la mașină, și pe dedesubt, își pune mâinile la ochi. Aia e, și băieții (răi) plâng câteodată.
Comentariu beton!11
Numa’ meser’ași ai volanului p’aci…
N-ar zice unul că știe comenzile adevărate de mustangi autohtoni : diii, hăis, haiț, țurig 🤪 – căruță cu cai … mintenaș sanie de sezon 🤪
Comentariu beton!26
cea
prrrr!
Hoooo!
dii gloabă, mâncatear câinii
comanda „ţurig” este pentru mers înapoi şi vine de la zuruck la voi ?
şi dacă vrei să chemi calu ar fi Komm zu mir ?
Ce este ţurig ?
Sunt curios de comenzi că poate vreau să fur un mustang din ardeal şi nu ştiu comenzile.
Ce este ţurig ? Pardon, ce este „haiţ” 🙂
@Shoric Hăis e comanda pentru stânga și e de bază pe drum întrucât căruțașul stă pe partea cu șanțul pentru a avea o optică corectă asupra marginii drumului și totodată pentru a putea sări în șanț în caz de impact sau pericol. Hăiț e dreapta la cai și e echivalentul lui cea la boi sau drigane( bivoli)🤪 Țurig e derivat din săsescul zuruk și e pentru mersul înapoi. Di, hi, ho, prr, ciuș, hați, die-ndărăt sunt alte câteva comenzi valabile și la alte animale. Îmi aduc aminte cu plăcere de o pereche de cai semigrei (Stelu și Cezar) ce avea dublă comandă – vorbe-n sat și fluierat în pădure la tras lemne. Erau precum mașinile cu cutie automată și adaos de suflet. Efectiv erau agățate lemnele după ei și le dădeau drumul pe drum la vale, fluierând la anumite intervale pentru a îi îndemna. După ce îi descărcau urcau coasta singuri înapoi și își primeau tainul (un măr, un morcov) ☺
Îmi aduc aminte cu drag de câteva suflete ascunse-n animale. Nici nu îți imaginezi cât suflet, simțire și inteligență poate avea un cal. 🐎🦓🤣
Comentariu beton!14
ce nu a sesizat autorul e ca, foarte probabil, toate acele cascadorii au fost facute de un cascador care a fost platit bine pentru asta :D. Nu cred ca au riscat integritatea castului.
Da’ ce desfăcător de conserve are nenea ăla din poză? Zici că se justifică în fața nevestei că are potența necesară să se lupte cu murăturile de la mama soacră după o noapte întreagă de dezmăț 🤪
Nenea Gerard Butler poa’ să țină desfăcătorul ăla de conserve cum vrea mnealui. Și-a câștigat acest drept cu rolul din 300, da? Auzi la el, se ia de nenea Leonidas! 😛
Captain Obvious & part-time Grammar Nazi, scuze daca s-a mai discutat:
„Umpic” -> „Un pic”
Flies away.
Scuze acceptate. S-a mai discutat și s-a hotărât că „umpic” tre’ să devină noul „un pic” sau să meargă în paralel. E chestiune de timp până ce va fi consfinți și-n dex/doom.
@SGT, mă întreb dacă te întrebi ceva de genul „oare ce-o avea lumea cu comentariul meu”.
E ok, am inteles acum ca l-ai scris intentionat. OCD-ul, csf.
All good, nu traiesc din like-uri 🙂
Altfel, imi plac articolele tale, nu sunt hater sau ceva de genul. Am crezut ca poate ajut.
@SGT, înțeleg. Nu ești de miult pe aici, nu?
@Mihai
Am mai facut pauze de cand proxy-ul de la munca a inceput sa blocheze accesul la bloguri 😀
@SGT, bine ai venit pe la noi, pe aicişa 🙂
Bine ai venit pe la noi … stai mult ? 🤪😝
@Shoric
Bine v-am gasit pe-acilişa 🙂
@HM
5 minute an fatza pe avari si apoi plec. E bine?
Ca romanu’ nu-i nici unul! 😉😂
IE poieZia dac’ vr3i să ști 🤪
Ț-au căzt diacriticile, uăi românule ? 😉
Cum îi zice la film?
Den of Thieves
cel mai tare e cand un mustang american de 400 de cai loveste un mustang romanesc cu un singur cal si nesemnalizat. atunci sa vezi pisu dupa lume
Corect este ‘un pic’, (ca in ‘picatura’).
Nu exista cuvantul ‘umpic’ in limba romana.
Expresia e formata din doua cuvinte: un + pic.
Da si tu un spell-check, ceva…
Doamne ferește, atâta prostie rar mi-a fost să văd.