Am fost vineri noapte (la propriu, că ne-am dus de la 22.00) la film. Am ales special ora asta pentru că eram convins că vom fi puțini oameni în sală, mai ales că mergeam la un film românesc. Și-așa a fost, eram opt oameni cu totul. Toată lumea cu mască, toată lumea cu certificat verde cerut la intrare, deci cât de cât safe în condițiile date.
„Complet necunoscuți” este o adaptare, unu la unu, după „Perfetti sconosciuti”. Pe care, dacă nu l-ați văzut, vă recomand să faceți cumva să rezolvați acest neajuns, pentru că este unul dintre cele mai bune filme care s-au făcut vreodată. Eu am văzut și varianta franțuzească „Le jeu” (Nimic de ascuns), dar mi s-a părut mult mai slab decât originalul.
Plecând de la aceste considerente, n-aveam cum sa nu văd și varianta neaoșă, că mă mâna curiozitatea de la spate. Și uite așa am ajuns vineri noaptea la „Complet necunoscuți”.
Una peste alta, sfatul meu e să-l vedeți, dar o să vă las mai jos la ce să vă așteptați, ca să luați decizia în cunoștință de cauză.
Ce mi-a plăcut
👉 Filmul în sine e ok, dar asta și pentru că subiectul în sine e atât de bun, încât era extrem de greu să le iasă un film prost. Mă rog, la noi te poți aștepta la orice, dar de data asta s-a lucrat pe scenariu impus, deci era destul de dificil să-l strice atât de rău încât să-l facă de neprivit.
👉 Este unul dintre rarele filme românești care au rezolvat problema sonorului. Știți exact ce zic, că v-ați plâns foarte mulți de treaba asta. Replicile se aud clar și limpede, nu e nevoie de subtitrare în română ca să înțelegi ce vorbesc personajele. Și nu, nu e o glumă asta cu subtitrarea în română, au existat destule filme românești la care, dacă am avut posibilitatea, am activat opțiunea de subtitrare în română. Ca să nu mă mai chinui să înțeleg sau să nu mai stau tot timpul cu telecomanda în mână și să dau sonorul când mai tare, când mai încet.
👉 Deși știam acțiunea pe de rost, m-a făcut să râd pe bune de câteva ori. Ceea ce nu e puțin lucru.
👉 Mi-au plăcut mult de tot Anca Dumitra (Maria) și Leonid Doni (îi știți din rolurile Gianina și polițistul Robi, din Las Fierbinți). Pe Doni, cel puțin, îl prinde rolul ăsta de zici că e făcut pentru el. Până și numele personajului, Marcu, e ales într-un mare fel. Chapeau.
👉 Pe toată durata filmului am avut o relație de love and hate cu Andreea Grămoșteanu (Dora). Pe alocuri mi-a plăcut mult de tot, în alte scene doar mă minunam că mă uit la aceeași actriță din cel mai bun spectacol de teatru văzut de mine vreodată (apropo, când s-o mai juca, mergeți la Teatrul Mic să vedeți „Visul unei nopți de vară” în care Andreea Grămoșteanu face un rol ex-cep-ți-o-nal). Dar o trec la „ce mi-a plăcut”, pentru că per total așa stau lucrurile, mi-a plăcut.
Ce nu mi-a plăcut
👉 Au schimbat complet finalul. Nu-mi dau seama de ce, probabil că este aceeași explicație veche de când lumea: pentru că suntem români și știm noi mai bine. Explicație care a dus la apariția celebrului banc cu bilele. Doar că finalul variantei originale dădea un cu totul alt înțeles întregului film, înțeles care în varianta românească pur și simplu nu mai există. Nu pot să vă dau spoilere, dar m-a dezamăgit rău de tot schimbarea finalului.
👉 Suferă, parțial, de aceeași meteahnă a regizorilor și scenariștilor români: dialogurile nenaturale. Din fericire, nu tot filmul e așa, dar au existat momente în care m-am trezit bombănind singur, de mă întreba fashionista dacă am pățit ceva. Am pățit că nu-mi place ce aud, aia am pățit.
Să ne înțelegem, ațiunea filmului este despre o gașcă de prieteni pe la 40 de ani, care se cunosc de când lumea (mai precis din clasa a treia), și s-au întâlnit la o cină. Boss, să nu fii în stare să te pui în pielea lor și să-ți imaginezi că în situații din astea nimeni nu zice „ce pana mea” sau nimeni nu vorbește de parcă e în foaier la operă, trebuie să fii foarte slab. Nfine, din fericire dialogul e nerealist doar pe alocuri, altfel mă ridicam și plecam din sală după primul sfert de oră. Am mai făcut asta și n-am nicio problemă s-o mai fac.
👉 Cu tot regretul, dar nu mi-a plăcut cuplul Ada Galeș (Andreea) – Adrian Ștefan (Toma). Nu mă întrebați de ce nu mi-au plăcut, tot ce pot să vă spun e că nu i-am crezut, nu au reușit să mă convingă că ei sunt cuplul ăla de pe ecran. Or, ultima oară când am verificat, asta era misiunea unui actor, nu? Să convingă spectatorul, să reușească să-l ia cu el, să-l poarte în călătoria de pe ecran sau de pe scenă. Well, Galeș și Ștefan nu m-au convins și nu m-au purtat nicăieri.
👉 La fel cum nu mi-a plăcut nici tipa care joacă rolul adolescentei Ana. Serios, nu poți să pui în rolul unei adolescente o femeie care are minimum 21-22 de ani. Nu de alta, dar în unele scene părea cam de aceeași vârstă cu Anca Dumitra care făcea rolul maică-sii. Chiar nu găseați o adolescentă talentată care să facă rolul ăsta? Geme țara asta de adolescenți talentați care și-ar dona un rinichi să joace într-un astfel de film, dar oamenii au pus o tipă de 22 de ani să joace o adolescentă ingenuă. Ce naiba să mai zici? Că nu mi-a plăcut nici cum a jucat (mai ales in scena discuției telefonice cu taică-său) e fix treaba mea, c-așa sunt io, pretențios.
Cam astea sunt părerile mele de spectator de film neavizat, dar, cel mai important, plătitor de bilet. Acum aștept criticii de specialitate să-mi explice cum și de ce mă înșel.
Până una-alta, repet îndemnul de mai sus: indiferent dacă ați văzut sau nu varianta originală, „Complet necunoscuți” este un film românesc care merită văzut.
Ce tren inferior are Geaninuța, mânca-ia-ş cvadricepsu si gluteişii ei.
Comentariu beton!20
Gianinuța, șef, cu „i”. 😛
Detalii.
Nu te uiți la „Las Fierbinți”, așa-i? S-o vezi acolo în colanți!
@Mihai Vasilescu: ai omis manca-ia-s-ul :)))
Bună.
Sunt Octav Strunilă, regizorul acestui film și vreau să-ți mulțumesc că ai fost să vezi filmul și că ai scris despre el. Este un film 100% independent și ne ajută foarte mult.
O să încerc să clarific câteva aspecte discutate în comentarii sau “luate la ochi” în articol:
1. De ce am facut un remake dacă există deja un original? Mi s-a pus întrebarea asta cred că 500 de ori. Raspunsul este : pentru că de asta există cuvântul “remake” sau reecranizare. Nu mai spun că dând o simplă cautare pe google putem afla că acest film a intrat în cartea recordurilor în 2019 pentru cel mai reecranizat film al tuturor timpurilor. Atunci erau peste 18 țări care au facut remake, astăzi sunt peste 25 și România se numără acum printre țări ca: Brazilia, Mexic, China, Coreea de Sud, Japonia, Grecia, Rusia, Ucraina, Germania, Ungaria, Vietnam, USA… și lista continuă. Exista pe wikipedia. Aruncați un ochi, acest film chiar a fost un fenomen. Eu l-am făcut pentru că mi se pare un scenariu extraordinar de bine scris si pentru că eu cred că fiecare popor poate trăi această poveste ALTFEL.
2. Am vazut că a scris cineva “trăiască CNC-ul” . Pe genericul nostru nu apare deloc CNC. De ce? Pentru că acest film nu a primit niciun ban de la stat. Este munca noastră, a unei echipe de independenți, care s-a chinuit să strângă bani(strictul necesar) din publicitate- parteneriate(vin, apa minerala, decoratiuni…). Majoritatea membrilor din echipă au pus umărul la acest proiect din pasiune. Exemplul meu: eu, Octav Strunilă, am facut adaptarea scenariului, regia si jumătate din producție, pro bono! Deocamdată! Până în acest moment nu am incasat niciun ban. Poate se vinde filmul si poate atunci mă voi alege si eu cu ceva dar până în acest moment eu am muncit timp de 10 luni, neîntrerupt pentru un vis! Și iata că acum mă bucur că cineva(autorul articolului) spune despre filmul meu: “ unul dintre cele mai bune filme românești”. Asta înseamnă f mult pentru mine dar cred sincer că eu sunt abia la început, as vrea să cred că pot să fac și un film după un scenariu scris de mine și, peste toate, sunt foarte multe filme bune în România. Diferă doar gustul spectatorului.
3. Legat de ce a fost trecut la capitolul “ce nu mi-a plăcut”- repet, eu cred că este vorba de gust. Așa am considerat eu că trebuie să fie finalul. Am zis așa: cum ar fi dacă la o cină de-a ta cu prietenii, cineva din gașcă propune acest joc și până dimineață se alege praful de toate relațiile. Ăsta a fost pariul meu. Nu mi-a plăcut că toate aceste lucruri se întâmplau doar în imaginația Mariei. Am vrut să fie pe bune! Dar… accept toate criticile. Inclusiv unii actori au dorit să mă convingă să păstrez finalul original. Vina e la mine😬.
Legat de replici false: eu chiar nu cred că ăsta este “filmul cu replici false”. Ba eu cred că noi aici chiar avem un plus. Replica lui Ben:”Ce pana mea!” Este special aleasă ca să contureze personajul. Este un tip care nu este chiar bine integrat în gașca de prieteni și este puțin învechit! Nu este la întâmplare acea replică! Dacă observi cu atenție o folosește și iubitul lui(Lucian) când îi raspunde Marcu la telefon. Chiar și în scenariul original este deplasată această replică. A fost tradusă la noi pe subtitrare prin: “Ce ghioaga mea” – vi se pare mai potrivită? P.S. -Eu am un prieten care foloseste expresia:”Îți telefonez eu” Are 40 de ani și noi râdem de el. Chiar sunt si astfel de persoane printre noi și se conturează cu astfel de exprimări.
La final aș vrea să multumesc încă o dată pentru interesul acordat filmului nostru. Să precizez că noi am cumpărat drepturile, nu am furat această poveste. Că eu mi-am pus tiată energia și toate speranțele în acest proiect.
L-am lansat în pandemie pentru că noi am crezut în vară, că toate lucrurile sunt ok. Ne-am înșelat.
Dacă vreți, ne puteți da o mână de ajutor mergând să vedeți filmul sau povestind despre el.
Rulează încă în CINEMA.
Multumesc. 🤗
Comentariu beton!141
Salut, Octav. Mă bucur c-ai avut puterea să comentezi pe pozitiv la un articol care nu zice doar de bine despre filmul tău, al vostru. Eu am fost cel care a zis despre CNC, dar între timp m-a lămurit Oana Strunilă, pe Facebook, că n-ați beneficiat de niciun leu de acolo. În rest, nu mai am ce să zic, filmul mi-a plăcut, per ansamblu, la mai multe. Mulțumesc pentru lămuririle suplimentare, sunt bine venite.
”Seven long-time friends meet for dinner. They decide to share their text messages, emails and phone calls. Secrets are unveiled. Harmony trembles.” Sună a o cină interesantă. :-))
Comentariu beton!14
Dacă n-ai văzut Perfetti sconosciuti, fă orice ca să-l vezi. N-am glumit, e unul dintre cele mai bune filme făcute vreodată.
L-a văzut soțul și i-a plăcut mult. Eu l-am văzut pe sărite, că mai făceam și alte lucruri în paralel. Dar pare genul de film care mi-ar plăcea și mie.
O să încerc să găsesc varianta italiană mai întâi, la cinema nu prea îmi vine (persoană nevaccinată în casă), cel puțin nu în perioada asta.
Mulțumesc!
Eu am o nedumerire: de ce au făcut filmul?
Eu l-am văzut pe cel franțuzesc, făcut în 2018. Citesc acum la tine că este și unul italian, văd că e făcut în 2016. Tu zici că italianul e mai bun, deci sunt obligat să-l văd, fiindcă mie franțuzescul mi s-a părut belea.
Și acum zici că a apărut varianta românească. 2016, 2018, 2021… Băi, de ce? Actori, sunet, imagine, bani nu avem. Dar nici idei originale? Sau cât de cât originale? Pe ce te bazezi când faci un film care a fost deja făcut de două ori de alții în ultimii 5 ani? Și cu un asemenea subiect care nu prea te lasă să te joci și să deraiezi de la traseu? Că dacă făceau un Lord of the Rings, dar cu Făt Frumos, Prâslea, Muma Pădurii, zmei, moroi, ceaunul de mămăligă în loc de inel și Lică Sămădăul în loc de Saruman, mai înțelegeam. Dar așa… Se bazează pe faptul că românul e prea prost, nu se uită decât la filme hollywodiene, și nu a văzut celelalte versiuni? Probabil aceasta e explicația, a se vedea că nici eu nu știam de varianta italiană. Dar tot mi se pare cam aiurea, chiar dacă și alții mai mari fac la fel.
Nu-s sigur că-l voi vedea, fiindcă nu mă uit la filme românești în general, dar, oricum, mulțumesc pentru review. Începe să-ți placă treaba asta cu critic de film, jurizare etc. 😁
Se dezbate încă. Ce zici?15
@Ioane, cred, nu sunt sigur, dar cred că este o franciză. Și-au zis să-l facă pentru că subiectul e bun, e adptat perfect la ce trăim zi de zi. Promovat cum trebuie aveau șanse să facă ceva bani. Dar, cu pandemie and shit, cred că nu-și vor scoate nici costurile de producție. CNC-ul să trăiască.
Cică ar fi vreo 15 versiuni, inclusiv chinezească, turcească, mexicană, grecească. Se pare că subiectul foarte bun și poate fi ușor adaptat în funcție de țară și dă libertate regizorilor (cam ce zice @MV, dar cu alte cuvinte 🙂 )
@Ionuț, probabil pentru că mulți regizori simt dorința de a se juca cu un scenariu bun.
Din acelaşi motiv pentru care „A star is born” este la al nu ştiu cîtelea remake, 6 parcă.
Mi-ar place să văd o variantă hollywood-iană a unui basm românesc, cu efecte speciale gen LoTR, GoT ș-amd. Cred c-ar ieși un film fain.
Și mie mi s-a părut ciudată chestia cu lipsa de originalitate a scenariului. După care mi-am amintit de un serial grecesc ”Moderna oikogeneia” (Familia modernă) care este o preluare tot parcă pe sistem din acesta de franciză a serialului american ”Modern Family”. Pe scurt, ”The Greek version of the award-winning series Modern family. Three modern families face the usual and sometimes strange problems and compose a complex scene full of madness and love.”
Faza e că familiile sunt așa: el+ea (ambii greci și cam de aceeași vârstă) cu 3 copii făcuți împreună, el grec peste 50 de ani+ea pe la un 30, ne-greacă (venezueleancă) cu un copil dintr-o relație anterioară și el grec+el grec, aflați într-un parteneriat civil încheiat în Anglia și cu un copil adoptat tot în Anglia, dar reveniți în Grecia.
Serialul grecesc a fost lansat în 2014 și fost oprit după un an, se pare că din cauza rating-urilor proaste. În schimb, a fost nominalizat la ”Best International Adaption of Famous Series at the Cannes Film Festival in 2015.”
Nu știu de ce s-a făcut filmul ăla, dar știu că în 2015 s-a legalizat în Grecia parteneriatul civil între persoanele gay. Și mai știu că știu greci destul de tradiționaliști și homofobi care s-au uitat la acel serial și au râs, s-au amuzat și le-a plăcut. Și, bonus, parcă s-au mai și tratat un pic de homofobie.
Sincer, habar n-aveam că au fost făcute atâtea variante ale acestui film. Scenariul e inteligent, dar tot mi se pare ciudat să văd ceva cu același subiect, dar actori diferiți și altă limbă.
@Ioane, dacă n-ai văzut foarte recent vreuna dintre celelalte variante, e ok. Merge, nu e ciudat deloc. Bine, știi ca eu sunt și nebun cu filmele românești.
Am pățit recent cu filmul Vinovatul in care joacă Jake Gyllenhaal. Aveam o senzație că l-am văzut. Dar abia aparuse pe Netflix. M-am gândit că poate am citit cartea și mi se pare cunoscut.
La final am avut acel clic și mi-am amintit ca am văzut originalul, un film danez foarte bun și premiat, având exact acelasi titlu.
De ce, de ce să faci încă un film, la distanță de doar 2 ani de original? Chiar e vorba de bariera lingvistică, musai trebuie in limba engleză, că altfel nu se uită foarte multă lume?
Și sper sa fie trecut pe viitor in descriere, ca e adaptare si titlul originalului. Ca poate vreau să-l văd pe primul.
Cred că filmele vor fi ca niște piese de teatru. Adaptări peste adaptări și rar idei originale.
@Dyamisi in general scrie la sfârșitul filmului când curge distribuția și tot restul armatei care a lucrat la film, la secția Scenariu când e un remake, dar nu prea stăm să citim the closing credits 🙂
Mulțam de recomandări, nu am văzut Perfetti sconosciuti dar mă ocup azi, sper. Și așa sunt în perioada filmelor italienești, asta după ce m-am chinuit cu ceva filme poloneze, nu mă întreba de ce.
Poate o să încumet să îl văd și pe cel românesc, asta numa’ pentru că am încredere în tine. Dacă am nevoie de subtitrare te bântui, asta după ce îți confisc telefonul :)))
Chiar ar fi tare să te uiți la ele unul după celălalt. Că la mine trecuseră niște ani de când am văzut Perfetti.
eu am vazut varianta italiana si mi-a placut teribil, asta inainte sa incep sa ma intreb ce ascunde nevasta-mea. Am vazut-o de mai multe ori chiar.
Am vazut la tiff o varianta in spaniola, dar nu mai tin minte unde era produsa, cu doar doua cupluri si insuficient dezvoltata, desi ilara si aceea si care te pune pe ganduri.
In aceasi nota a unei intalniri care sfarseste cu dezvaluiri neasteptate recomand si Carnage ( Jodie Foster, Kate Winslet), film realizata sub forma unei piese de teatru filmate, tot doua cupluri si toata actiunea se petrece intr-o camera.
La cum prezinti varianta romaneasca nu cred ca ma mai duc sa o vad 🙂
Eu zic să te duci. Serios, sunt mai multe părțile bune decât alea rele.
hmda, am o retinere din a merge la filme romanesti, dar nu pot sa zic din ce motiv.
N-au ăștia filme românești la cinema, am fost la Dune. Se pune? 🙂
Mmm, nuș ce să zic. Mai e și SF. 😛
Așa umblă vorba printre neinițiați, dar genul e sci-fi fantasy epic, mai în direcția LotR și GoT dacă vrei o analogie. 😛
@didina alelei Dune! Citii ca e Jason Momoa pe post de Duncan Idaho și Josh Brolin ca Gurney Halleck. Io îi distribuiam invers!
Pfoaii… dacă n-am timp de filme îmi dai o explicație? „Explicație care a dus la apariția celebrului banc cu bilele.”
Dăci … banc!? 2 banc or not 2 bank
De văzut și Secretul fericirii. E pe HBO GO. Tot românesc. Mie mi-a plăcut și mi s-a părut amuzant.
Trailer: https://www.youtube.com/watch?v=4WAskWmJt-U
IMDB: https://www.imdb.com/title/tt7205778/?ref_=fn_al_tt_1
Ia vezi aici: https://mihaivasilescublog.ro/2020/08/27/facut-program-weekend/
Mie îmi place ideea filmului. O sa-l caut pe netflix pe cel italian.
Pe Netflix nu mai e decât franțuzescul. P-ăla italian îl găsești doar pă net.
Pe mine m-ai convins să văd toate variantele. Mulțam!
Esti sigura? sunt peste 100 de adaptari, e pe teava cea in germana.
E filmul cu cele mai multe variante din lume.
Acum m-apuc să caut în arhivă să văd dacă am „Perfetti sconosciuti”. Nu mai țin minte dacă l-am văzut.
Mi-ai adus aminte de „Before we go” (2014) cu Chris Evans și Alice Eve. Foarte fain.
Dar de mers la cinema, în România, anul ăsta nu prea cred.
Si eu am vazut mai intai „Perfetti sconosciuti”, total intamplator, pe Film Now cred. Mi-a placut foarte mult pentru ca m-a rascolit, chiar m-a pus pe ganduri bine de tot, toata ziua am avut in cap ideea filmului.
Apoi, dupa un timp, am vazut si varianta frantuzeasca. Mi s-a parut mult mai slab, mai rece, mai distant, nu avea caldura si complicitatea filmului italienesc. Nu mi-a placut nici jocul actorilor, era nenatural parca.
O sa incerc sa ajung si la cel romanesc, mai ales daca spui ca schimba finalul. Chiar sunt curioasa ce a ales regizorul. Plus ca joaca si actori care imi plac.
Multumim.
Mi-l pusesem pe listă de când am văzut la Strunilă că face film după scenariul lui Genovese. Acum că zici că au schimbat finalul m-ai făcut și mai curioasă. Când și unde îl voi putea vedea, habar n-am😭
Apropos, de Perfetti Sconosciuti al lui Paolo Genovese, in 2019 a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind filmul cu cele mai multe remakes din istoria cinematografiei. La momentul ăla erau 18 țări care îl făcuseră, 10 deja lansate și 8 în postproducție urmând să iasă. Tot în 2019 anunța și Hollywood-ul că va face remake-ul american cu Charlize Theron in unul din roluri(pe care încă il așteptăm)
Între timp, din 2019 până azi alte 6 țări au făcut filmul, printre care și România.
Eu dacă aș avea timp și le-aș găsi pe toate cu subtitrare într-o limbă pe care o cunosc, le-aș vedea pe toate doar din curiozitatea de a compara același scenariu în alte 24 de regii și limbi față de original.
Și apropos ca ziceai mai sus într-un comentariu că e o franciza ceva, nu, nu e. Paolo Genovese a zis ca e pur și simplu noroc ca scenariul a fost preluat de atâtea țări pentru că subiectul filmului e unul universal valabil peste tot pe glob și pentru că e un film cu buget redus bazat doar pe dialog și pe joc actoricesc.
Off-topic oarecum, am o întrebare: în România, chiar dacă accesul e doar pe baza de greenpass în cinematografe, vi se cer date de contact în caz că unul din sală apare ulterior ca bolnav de covid, pentru a vă găsi și informa că trebuie să vă testați?
Am vazut variantele frantuzeasca, spaniola si italiana. Toate sunt cam la fel, acelasi scenariu. Ma bucur ca avem si noi acum varianta romaneasca.
Tu povestesti filmul pentru nevaccinati?? Ca nu mi-e clar… ):
Du-te, bă, că n-am dat niciun spoiler. 😀
Intr-o noapte butonam plictisita Netflix si apare „Le jeu” eram cam somnoroasa pt un film frantuzesc dar descrierea m-a facut curioasa si am dat play si oh woooow mi-a placut atat de mult incat nu am pus pauza desi vezica mea urla :)) A doua zi innebunita ii zic sotului ce film am gasit si l-am vazut a doua oara in mai putin de 24 h …o sa-l vad si pe cel italinesc macar asa pt comparatie mai ales ca zici ca e mai bun , dar varianta romaneasca hmmm momentan pas 😀
Cu privire la femeile care joaca roluri de adolescente, asta nu e la noi si cazul pe care il descrii e chiar blajin. In filmele americane nu e neobisnuit sa vezi persoane de 30+ de ani, jucand roluri de adolescenti.
Dă-mi și mie un exemplu. Unul singur.
un exemplu ar fi GREASE-1979 in care personaju Rizzo (o tipa mai „usuratica” ca sa zicem asa) era jucat de o tanti de peste 30 de ani (de cand am vazut filmu prima data am zis ca e ceva ciudat cu varsta aleia) si mai toti actorii din film joaca liceeni, ei fiind peste 20 de ani; mai sunt si mai recente, cel putin in industria americana de filme, si n Harry Potter e un personaj copil jucat de o tanti de peste 30 ani
A, bun, așa e clar, înseamnă că așa e la americani. Șefu, mi-ai dat exemplu un film din 1979 (când industria asta nu era nici pe departe ce e acum) și o serie care a durat niște ani. Știi, copiii și adolesecenții au prostul obicei să se maturizeze de-a lungul anilor. Dacă nu vrei să schimbi distribuția, ești cam obligat să faci filmul cu adultul în rolul adolescentului. Boss, n-aveți idee cum arată un casting pentru un film serios. De ce credeți că în filmele americane copiii și adolescenții joacă atât de bine si natural, în timp ce la noi îți vine să-ți astupi urechile când îi auzi. recomand seria The Movies That Made Us, pe Netflix, poate o să mai întelegeți niște lucruri despre cum se fac castingurile.
https://www.marieclaire.com/culture/g33384342/older-actors-who-played-teenagers/
https://www.buzzfeed.com/katherinepickhardt/adult-actors-playing-teenagers
https://www.thewrap.com/older-actors-played-teenagers-high-school-photos-gossip-girl-clueless/
https://www.cbr.com/adult-actors-playing-teenagers-teens-movies-funny/
Am explicat deja. Mi-e lene s-o mai fac odată.
Daca nici asta nu te convinge…
https://slate.com/technology/2017/12/what-effect-does-it-have-on-viewers-when-mature-adults-play-teens-on-high-school-television-shows.html
Nici nu vorbesc despre situatia in care actorii imbatranesc in acelasi rol.
Ba da, gata, m-ai convins.
Merci pentru review, nu prea înghit filmele românești, dar poate ajung la el ca prea frumos ai scris. Acum… Dilema: care e bancul cu bilele? Ca eu îl știu doar pe cel în care închide un roman o perioada într o încăpere complet goala și etansa, cu 2 bile de metal. Când îl eliberează și i cere bilele înapoi, ce sa vezi, una s a stricat și pe una a pierdut o
Fix ăla e bancul cu bilele. 😀
am vazut versiunea italiana la televzor din greseala si nu de la inceput.
nici nu stiam cum ii spune. E intradevar foarte fain.
Multumesc de bookmark acum le am pe toate in lista si le voi vedea la rand.
Am văzut varianta italiană – ex-ce-lent film!
Parcă am rețineri să văd varianta românească, am decis să mă protejez de noi dezamăgiri 😜
Mi-l pusesem pe listă de când am văzut la Strunilă că face film după scenariul lui Genovese. Acum că zici că românii au schimbat finalul m-ai făcut și mai curioasă. Când și unde îl voi putea vedea, habar n-am😭
Apropos de Perfetti Sconosciuti al lui Paolo Genovese, in 2019 a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind filmul cu cele mai multe remakes din istoria cinematografiei. La momentul ăla erau 18 țări care îl făcuseră, 10 deja lansate și 8 în postproducție urmând să iasă. Tot în 2019 anunța și Hollywood-ul că va face remake-ul american cu Charlize Theron in unul din roluri(pe care încă il așteptăm)
Între timp, din 2019 până azi alte 6 țări au făcut filmul, printre care și România.
Eu dacă aș avea timp și le-aș găsi pe toate cu subtitrare într-o limbă pe care o cunosc, le-aș vedea pe toate doar din curiozitatea de a compara același scenariu în alte 24 de regii și limbi față de original.
Și apropos ca ziceai mai sus într-un comentariu că e o franciza ceva, nu, nu e. Paolo Genovese a zis ca e pur și simplu noroc ca scenariul a fost preluat de atâtea țări pentru că subiectul filmului e unul universal valabil peste tot pe glob și pentru că e un film cu buget redus bazat doar pe dialog și pe joc actoricesc.
Off-topic oarecum, am o întrebare: în România, chiar dacă accesul e doar pe baza de greenpass în cinematografe, vi se cer date de contact în caz că unul din sală apare ulterior ca bolnav de covid, pentru a vă găsi și informa că trebuie să vă testați?
Așteaptă artocolul de mâine. Că mi-am pus și eu niște întrebări.
@mihai ok. Mulțumesc.
Eu am fost ieri să-l văd și nu știu dacă pentru că n-am mai fost la cinema din 2019 sau pentru că nu am văzut alte variante sau pentru că era sala goală și am fost cu o prietenă, cu care îmi doream să fac asta dintotdeauna, mi-a plăcut de vorbesc acum tuturor despre el.
Am observat și eu inadecvarea adolescentei, dar au compensat alte lucruri.
Marcu ADORABIL! Dora mai, mai să mă facă să plâng. Am râs cât nu speram.
Mi-a recomandat o prietenă Le jeu astă-primăvară și l-am văzut singură pentru că omul a adormit odată cu copiii. Mi s-a părut fenomenal, tot dădeam înapoi la anumite faze să le savurez. Ei bine, după vreo săptămână m-am uitat și la Perfetti Sconosciuti, de data asta cu soțul. Mmm, ce să zic, parcă nu mai avea același farmec. Și nu pentru că știam ce se petrece, ci pentru că italienii vorbesc așa, unii peste alții, ceea ce pe mine mă distrage rău. Iar în varianta franțuzească e mai greu de ghicit că unul dintre bărbați înșală (eu am ghicit pe la jumătatea filmului, bărbată-miu după primele 10 minute).
Mi-ar placea să văd și varianta în română, dar momentan în Târgoviște nu mai există niciun cinematograf (este unul în renovare).
Hai mă că sunteți la o oră de mall-ul din Băneasa. Veniți și-l vedeți aici, tot de la 22.00, să fie safe.
Dacă am avea mașină… Dacă am avea cu cine lăsa copiii… De venit în București venim des, cu trenul. Chiar sâmbătă, pentru aparatul dentar al fetei. 🙂
Perfect, îl vedeți sâmbătă.
Versiunea franceza e disponibila pe Netflix cu titlul Nothing to Hide
Băi, serios, ai intrat aici special ca să scrii asta? Eu lăsând în text link către versiunea franceză de pe Netflix? Aisămibagpl cum a ajuns internetul ăsta.
eu mai zic, cand vorbesc cu amicii „ce plm” sau „ce pana mea”. Depinde de chef
Mulțumită ție am văzut varianta italiană și varianta franceză pe Netflix. Urmează să văd, cândva și varianta românească, că partenera nu a fost convinsă să mergem, deocamdată. Mi-am propus să le caut și pe celelalte remake-uri 🙂 Vedem ce iese. Merge de-o seară, mai ales că vine iarna 🙂
Filmul original este actual, onest si autentic. Ce s-a întâmplat în cazul ”remake-ului” românesc a fost echivalentul cinematografic al unui google translate. Începând cu scenografia și decorul nu-mi pot imagina în România minimalism de revistă. Așa cum nu înțeleg cum ”pana mea” poate fi gypsy jazz-ul coloana sonoră a unei cine românești *cînd avem și noi un gypsy jazz al nostru – de văzut în podcastul lui Damian Drăghici*. Ca să nu mai spun că pe masă e doar vin și apa minerală e băută separată nu ca șpriț. A, și vodkă, nu țuică (Cît de chirurg ești tu, tot ai o sticlă de plastic cu țuică de la țară cu care te mîndrești). Dacă faci o adaptare, într-un exercițiu internațional de adaptări, încearcă să surprinzi măcar puțin din țara în care alegi să faci filmul, naționalitatea actorilor și limba. Se poate introduce un covor modern cu motive românești în cameră, chiar se poartă în design ul interior minimalist românesc. Dacă tot se respectă o narativă, măcar gradul de origalitate să fie în decor și limbă. Traducerea unui limbaj este o meserie serioasă și nuanțată. Ar fi trebuit o recontextualizare culturală a filmului original, măcar puțin.
ÎNTRE //VARIANTA ROMÂNEASCĂ// ȘI O DUBLARE SAU SUBTITRARE ÎN ROMÎNĂ A ORIGINALULUI NU ESTE NICI O DIFERENȚĂ.
Sau da, este.
CĂ S-A ANULAT COMPLET
1.FENOMENUL ECLIPSEI (ca magical realism, deși a fost invitată această teorie -când se anunța faptul că doi dintre protagoniști vedeau luna dublată la telescop – deci realitate alternativă- în filmul cu actori români -cred că asta e cea mai bună descriere a supranumitului remake-
2. POEZIA SECRETELOR. // TELEFONUL PERSONAL ESTE CA UN BLACK-BOX AL DEȚINĂTORULUI // ADICĂ UN OBIECT SIGILAT CU INFORMAȚII PERSONALE CARE POT FI ACCESATE DOAR ÎN URMA UNUI ACCIDENT/MOARTE PENTRU A AFLA UNDE ERA DEFECȚIUNEA/CAUZA ACCIDENTULUI/MORȚII.
TOATĂ TENSIUNEA ASCUNSĂ , DEZVĂLUITĂ PE TIMPUL ECLIPSEI (MOTIV IMPORTANT AL FILMULUI ORIGINAL) RĂMÂNE ASCUNSĂ ÎN FINALUL FILMULUI ORIGINAL. PENTRU CĂ AȘA ESTE VIAȚA ȘI DE ASTA NU PUTEM CITI GÎNDURI, CEL MAI APROPIAT LUCRU DE TELEPATIE E DISECAREA TELEFONULUI UNUI INDIVID DAT.
Filmul original este și despre cinematografie, nu doar despre o cină. Într-o oră patruzeci se pot întâmpla foarte multe, dar și înainte și după film/cină totul revine la normal pentru spectator/invitat/gazdă, indiferent de revelații sau momente catharctice, așa funcționăm.
Drept concluzie, pentru cei ce au apreciat finalul diferit, recomand filmul lui Ricky Gervais – The Invention Of Lying…
Și pe mine m-a dezamăgit finalul. Dincolo de faptul că au eliminat bucla aceea din filmul original care arăta că jocul de la cină avusese loc într-un spațiu alternativ, rezoluția în varianta română a fost că toate cuplurile se destramă. Or, în original, nu a fost așa. Relațiile chiar s-au resudat în urma dezvăluirilor apărute la cină.
Ca și cum românul nu poate concepe infidelitatea ca fiind surmontabilă.
Vezi că a comentat mai sus regizorul, Octav Strunilă, și explică el de ce a ales să schimbe finalul. Pe mine nu m-a convins, dar, na, e opțiunea lui.
Am vizionat filmul pe Netflix. Am râs de cred că m-am îngrășat 5 kg. Remake-neremake e un film ROMÂNESC de excepție. Am vizionat varianta italiană(mai slab, părerea mea) și varianta spaniolă (bun, chiar foarte bun, interesant sfârșitul ales). Și la final rămân la părerea mea că varinta RO este excelentă. Nu prea urmăresc „Fiebinții” dar mi-au plăcut cum jucat cei doi protagoniști „Gianina” și „Robi”, de fapt mi-au plăcut toți (chiar și curierul 🙂 ). Am citit că unii sunt deranjați de ce băuturi sunt pe masă, vârstele actorilor.. Eu unul nu am produs vre-un film și nici n-am jucat în vre-un film ca să îmi dau cu părerea în zona aceasta. L-am recomandat și prietenilor. În final, chiar dacă mă repet, am văzut variantele românească, spaniolă, franceză și italiană. Am auzit că varianta libaneză este și ea de văzut. Un film pentru toate vârstele între 14-80 de ani. Sub 14 nu recomand pentru că nu înțeleg și peste 80 nu recomand datorită riscului de stop cardiac sau anevrism…. în urma răsului.