Mă gândeam să scot ce e mai rău din voi azi și să vă provoc la o discuție despre cele mai enervante sunete pe care le poate produce o ființă umană.

O să încep, desigur, cu cele care mă scot pe mine din minți:

Pe locul 1, de departe, undefeated and undisputed: suptul dinților. Ce zgomot de bormașină, ce polizor, ce lovituri de ciocan, toate astea sunt mici copii pe lângă sunetele emise de un cetățean care-și suge tacticos dinții, unul câte unul. Băbăieți, nimic nu scoate mai rău la iveală din mine instinctele criminale. Nu vreți să știți cam în ce hal de nervi ajung când aud așa ceva și cum îmi crește tensiunea. Geez, m-am enervat acum când scriam.

Locul 2. Clefăitul mâncării cu gura deschisă (o fi pleonasm?). Nu e atât de rău ca suptul dinților, dar vine bine de tot pe turnantă. Dacă respectivul mai și vorbește, cu mâncarea în gură (eventual împroșcând discret), deja am tendințe suicidale. Ca să scap.

Locul 3. (deși am fost tentat să-l pun chiar pe 2, dar a contat că nu-l aud chiar așa de des) ASMR-ul. Ce, nu știți ce este, nu? E vorbitul ăla în șoaptă ușor plescăit. N-am cum să vă descriu cam cât de tare mă afectează la căpuț când îl aud pe câte undeva. Mi se strepezesc dinții și-l simt direct în creier, mai nasol decât simțeam cândva zgâriatul cretei pe tablă. E ceva ce nu pot controla, jur. Uite aici despre ce e vorba (dacă se poate, ascultați cu căști, ca să fie experiența completă): https://youtu.be/Jgv5PJNgwCI

Locul 4. Sforăitul. Indiferent de tonalitate, că e d-ăla de drojdier adormit în șanț sau că e un fornăit nazal și ușurel de prințesă obosită, dacă aud măcar o urmă de sforăit, noaptea mea e gata, s-a terminat cu somnul. Să vă povestesc că prietenul cu care am fost la Belgrad sforăia grupa mare? 😀

Cam astea sunt cele mai grave la mine. Acum să vă aud pe voi, că-s convins că aveți ce și de unde.