Nici măcar nu eram mulți la coadă, patru inși, cu tot cu mine. Ceea ce nu l-a împiedicat pe cetățeanul care vorbea preocupat la telefon să treacă pe lângă noi, sa se bage în față și să ceară dezinvolt, tare, fără să-și întrerupă importanta convorbire:

– Un pall mall albastru.

– Scurt sau lung?

– Nici scurt, nici lung, că domnu’ n-a stat la coadă.

Ăsta din urmă eram, bineînțeles, eu. Știți, câteodată nu mă pot abține și gura pleacă fără s-o mai controleze creierul. Cred.

Și nu, n-a luat țigări. A preferat să plece doar ca să nu stea la o coadă de trei persoane.

Mno, poate că uneori e mai bine să înveți așa, abrupt, că un „vă rog frumos, vreau doar un pachet de țigări, pot să intru în față?” îți poate aduce mai multe decât dacă încerci să fii șmecher. Că de șmecherie și de prosteală pe față ne-am cam săturat toți. Cu bunul simț e mai greu zilele astea.

Cam atât.

(6 aprilie 2019)