Și vouă vi se întâmplă din ce în ce mai des să vă mirați „wow, ce bine a început să scrie tipul ăsta (sau tipa asta, după caz)„, atunci când citiți o postare cu un text bun, logic, scris cu nerv, cu evident talent și respectând o linie clară?
Citești și nu-ți vine să crezi cât de bine a început să scrie respectivul sau respectiva, parcă ți se face și un pic ciudă când vezi ce frumos a evoluat. Deseori, textul e atât de bun că-ți trec prin cap tot felul de gânduri de genul: „oare eu de ce nu pot să scriu așa?„.
După care, ajungi la finalul postării și absolut de fiecare dată o să găsești aceleași două cuvinte dezamăgitoare: text preluat.
Uneori e menționat în scârbă și numele celui de la care a fost preluat. Dar asta se întâmplă foarte rar, pe sistemul „mai dă-l și-n plm cu textul lui, ce mare căcat a scris?„.
Mno, nu stiu despre voi, dar eu îmi iau țeapa asta măcar de câteva ori pe zi.
sursa foto: shutterstock.com
Este imposibil. Zoso, Arhi, Vasilescu, Nwradu. De exemplu Vali este sursa mea de informare cu Știrile zilei. Dacă îmi zici tu la indivizii ăștia patru ce ai zis tu acolo ies în pwla goală pe uliță. Tu ai mai luat ceva dar tot ai adăugat ceva fraze de la tine din gușă.
Se dezbate încă. Ce zici?13
Nu, nu, ce-am scris eu n-are de-a face cu ei. E o modă pe Facebook să preiei texte scrise de alții și sa scrii la sfârșitul postării „text preluat”. Mai ales când nu te duce capul să le scrii singur. Nu e cazul celor enumerati de tine.
Fb ( nu o ard în beşini, pt mine este inutil) a devenit demult ceva între antena, Romania TV și sclava isaura.
Te cred. Dar eu trăiesc din asta, deci nu-ți pot împărtăși opinia.
citești prea multe texte bro… sau nu citești ce trebe.
Citesc ce-mi livrează algoritmii Facebook.
Ș-atunci ce vrei?
Să nu mai ia postări sau articole cu copy/paste și să scrie „text preluat”?
plm…și eu vreau să fie pace-n lume dar na, nu-s suficiente arme.
Dacă-ți livrează algoritmul, poate consideră că e textul mai bun cu “text preluat” la sfîrșit..
Comentariu beton!22
De curând, pe un grup de vânzări populat predominant de femei, a postat una un text foarte drăgut scris de un bărbat despre relația soției lui cu curierii, livrările, cutiile etc. Nici nu mai știu dacă avea sau nu ghilimele. Întâmplarea a făcut ca în câteva minute lumea să înceapă să recunoască textul pentru că circula masiv în perioada aceea – fusese scris și postat de Bob Rădulescu (aka Haurențiu, pe care îl ador). I s-a atras atenția că nu a menționat de unde e textul, că n-a dat share, ci doar l-a pus cu copy paste, i s-a explicat frumos și politicos cum e cu recunoașterea meritelor autorului, mă rog, tot tacâmul și replicile ei au fost de genul: „Da’ ce, am pretins eu că ar fi al meu?” sau „Nu se vede că e scris de un bărbat?” sau „Dar ce mare lucru că l-am postat? E doar un text funny”. Chipurile, tot la noi astea care ne-am sesizat era problema că i-am atras atenția și ne-am luat de ea.
Judecând după cum au evoluat comentariile, mă îndoiesc că a înțeles care a fost problema.
Comentariu beton!24
N-a înteles, pentru că până nu se va întâmpla vreo schimbare semnificativă în acest domeniu, oamenii or să continue să creadă ca ce e pe internet e gratis.
Îl cunosc pe Bob de pe vremea când încerca să ajungă în America și mergeam la internet caffe sa dam mailuri :)) ce vremuri… E un om de aur. Dar nu despre asta e vb aici…
Astia cu preluările sunt niste Victor Ponta wanabes…nimic mai mult.
Eu folosesc butonul de share când e și-mi scriu propriile gânduri sau observații pe ce distribui. Dar văd și treaba asta cu copy/paste în post și menționată sursa, fie cu tag, fie cu scris, fie la început, fie la sfârșit. Și fără scârbă, n-am sesizat niciodată scârba. Dar care e marea problemă? Pentru mine, ori că dai share simplu fără să adaugi nimic, ori că dai copy/paste cu oferit de credit sursei, e cam același lucru.
Să iei ceva cu copy/paste e exact ca și cum ți-aș fura eu mașina și m-aș plimba cu ea prin oraș. Iar menționarea sursei mai înseamnă doar că ma pot plimba liniștit cu mașina ta, fără să am vreo mustrare de conștiință, pentru că am scris mare pe portieră: „aceasta e mașina Anduței”.
Pe scurt, ca sa fie clar: pot fi de acord cu treaba asta cu preluarea textelor cu copy/paste până într-un punct. Iar punctul ăla este că ne cunoaștem, tu-mi iei mie un text cu copy/paste, îl pui frumos între ghilimele și-mi dai tag (desi din punct de vedere legal, tot nu e ok). Eventual, dacă mă poți și avertiza că ai de gând să faci asta, ar fi și mai ok. Gen, „boss, vezi că-ți iau și eu postarea cu copy/paste”. Cam ăsta e punctul până în care pot fi de acord cu acest procedeu. Pot să înteleg că oamenii mai procedează așa pentru că reach-ul share-urilor a scăzut până aproape de zero.
Dar ce am scris eu azi n-are nicio legătură cu asta. Există pe Facebook o întreagă armată de preluatori de texte care nu menționează nicio sursă, nu fac nimic de genul. Doar iau textul cu copy/paste, îl postează la ei pe wall, și pun la final „text preluat”. La ăștia m-am referit azi.
Păi în acest caz cred că și la share ar trebui să te avertizez că-ți distribui textul. Că altfel, e tot ca și cum îți iau mașina, scriu mare pe portieră (cu creta, desigur) ”aceasta e mașina lui Mihai”, doar că tu vezi din balcon ce-am făcut și în secunda doi ai suna la poliție, nu?
Tu vorbești serios? Ia explică-mi de ce trebuie să mă avertizezi la share.
@Anduța, dacă ai dat vreodată în viață share unei postări, pe platforma Facebook, atunci ai fi văzut că share-ul preia postarea inițială cu totul. Iar dacă te referi la situația în care iei un articol de pe o publicație sau de pe un blog și-i dai share (asta însemnând că iei url-ul și-i faci copy/paste la tine pe ptofil), nu trebuie să averizezi pe nimeni de nimic. Pentru că n-ai furat, ai distribuit un material care păstrează sursa inițială.
@Anduța,
La share e altceva. Există link către blog. Şi doritorii vin să citească de la sursă, eventual să le placă şi să devină cititori fideli sau chiar comentatori.
În cazul celălalt, de copy/paste şi un nume (fără link către sursa originală), e egal cu zero pentru cel care a scris acel text. Să nu mai spun ca şi la copy/paste ideea să se scrie măcar doar un fragment de text, iar doritorii să intre să citească continuarea acasă la autor.
Comentariu beton!17
Păi, din ce ai scris mai sus, înţeleg că la copy/paste cu credit ești ok doar dacă te cunoști cu persoana și ești avertizat/anunţat. Altfel, e furt, dacă iau de bună paralela cu mașina. Caz in care share-ul devine și el cam discutabil.
Eu sper doar să ni vorbești serios. Nu am cum să port această discuție. Pur și simplu nu am cum. Îmi urcă tensiunea degeaba. Gizăs fucking craist. Oameni despre care ai impresia că înțeleg lucruri…
Anduta, îți explic Io foarte simplu.
Ai auzit de o lucrare de licență sau doctorat plagiata, vs una originala? Ambele menționează sursele, doar că una își atribuie merite pe munca altuia. Cam așa și aici. Una e sa zici că ai citit in 10 cărți niste idei și apoi ți-ai compus lucrarea pe teza din cărți, alta e sa dai copy paste la munca altuia, și să mai și monetizezi acea munca.
E simplu nu?
Înţeleg foarte bine explicaţiile cu gânditul la interesul/binele celui care a scris textul sau cu referire la furt/plagiat. Doar că eu văd în distribuirea de chestii pe Facebook în primul rând o problemă de responsabilitate a fiecăruia dintre noi. Adică să distribuim cu link la sursă&all, dar ideal ar fi să ne asigurăm înainte și că sursa e în regulă. Că dacă sursa e vreo Dană Budeanu de exemplu (adică o sursă unde discursul urii e la el acasă), pe cuvânt că nu prea mă deranjează deloc doar să fie citată. O văd ca pe-o formă de minimizare a răspândirii răului și discursului toxic în spaţiul public, cum ar veni. Deși evident că n-o să contest câtă muncă e, cu siguranţă, în spatele a ce produce ea.
@Anduța, pur și simplu nu reușești să înțelegi despre ce este vorba. Sau nu vrei să înțelegi. Dar rezultatul final e același.
Băi, ce silă mi-e de ăștia. 🙁 Oameni care nu numai că nu sunt în stare să respecte munca altora, dar nici nu găsesc ceva ne-etic în toată povestea asta. Și-mi mai e silă de ăia care le iau apărarea. Că ce au făcut?
Păi, pardon, dar când în online bătăliile se duc pe vizibilitate, comunitate și reacții, că agențiile și clienții acolo direcționează banii, normal, iar X le obține gratis, pe munca lui Y, cum mama naibii te poți întreba ce a făcut ăla (sau aia) aiurea?
Unii nici nu cred că-și dau seama ce (rău) fac. Serios! Nu conștientizează talentul, munca, resursele consumate și plusvaloarea care o aduc autorului textele luate așa cum spui tu că sunt luate. Dar aici apare cumva și lipsa de educație din domeniu. Unii…
VictorR, nu conștientizează furtul, meseria se fură, nu?
Cum spunea Didina mai sus, ți se face silă, dar atât de rău ți se face încât devii indiferent/apatic. Eu recunosc că nu mai am demult reacții nici în real life, iar în real life este cu impact zilnic câte o situație similară.
Cred că exact lipsa de răspuns/reacție/opoziție este de fapt cel mai grav lucru. Asta ne-a adus în situația în care orice se poate fura.
Seara bună @Sandra!
Mă repet: UNII nu conștientizează. Pur și simplu. E pă net, îl văd toți deci e al tuturor. Simplu. Nu și corect.
Există reacții: îmi aduc aminte de procesul Chilian versus TVR pentru una din melodiile lui, proces câștigat de omul ăla. Și-or mai fi dar nu le știu/știm. Legea e permisivă cu multe alte acțiuni cumva mai grave decât dreptul de autor, așadar mai e de așteptat. Lucrurile se mișcă încet, hățișul e des. Să nu uităm că nu suntem departe de anii în care ”copyright” se transforma ușor în ”Copy? Right!”
Reacția lui Chilian este singulară, exact asta spuneam. Nu face parte din sistemul nostru de valori un asemenea comportament, mă refer la cel al lui Chilian, dar și la acela de a nu ne asuma nimic din ce nu e al nostru.
Chiar sistemul de educație prin recompensarea și bagatelizarea procesului de memorare mecanică vs. celui de creație și argumentarea este cel care susține acest tip de (de)valorizare a comportamentului lipsit de conștiință, nu conștientizare în asumare a operei/muncii/lucrului celuilalt, aș spune eu.
@Sandra, pentru mine sila vine cu report la pachet, nu mă uit și trec mai departe. 😉
@Did, la mine e cam la fel. Dar e bine?
Pentru noi este, eu am obosit și nu văd nicio luminiță. În general nu este bine să mai acceptăm nici măcar întorsul privirii la zărirea situației, zic.
„Meseria se fură” are un cu tot alt înţeles şi se referă la învăţarea meseriei de la meseriaşii mai vechi care nu aveau timp şi chef să-ţi explice chestii.
Şi eu sunt de acord cu VictorR. Este vorba de lipsa educaţiei fie ea şi informatică. Un bun exemplu am văzut parcă în Galaţi unde primăria a pus la dispoziţie nişte trotinete elecrtrice care erau lăsate de utilizatori pe unde aveau treabă şi unii s-au gândit că erau abandonate.
@ Shoric, de acord, dar câți dintre cei care fac natural acest transfer de rezultat al muncii altuia în cont personal pot face diferența? Câți dintre ei știu sensul corect al expresiei?
Eu abandonez dialogul ăsta exact cum am abandonat lupta, dar îl felicit pe posesorul blogului pentru abordare. Sistemul de valori al educabilului vs. educator sper să fie reconciliat/reașezat.
P.S. povestea cu trotinetele din Galați este ceea ce trebuia demonstrat. Cred că spunem același lucru dar cu alte cuvinte.
Frățică… nu multe, dar aveam ceva pretenții de la cei care citesc/comentează aici. Mă doare părul, jur pe roșu… #aideplm
Și anduta… cristoasele ninja 🙃
Tare asta cu cristoasele ninjago 🤣🤣🤣
Vai, acum am văzut-o pe-asta cu pretențiile. :-))))
Foarte tare, Dr. Acula! Pot s-o preiau? 🙂
Fi-v-ar fakebucii al draq să vă fie, nu mai poate omu’ să vadă poze cu pisici că poluați voi cu textele voastre 🤪 Io când vreau să cetesc ceva deschid o carte … de colorat 😊🙃
Am râs de dimineață la un text în 2 părți la Cabral pe blog de m-am îngrășat 2 kile😜 Na, dietă!
@HM: pentru pisici există youtube. 🤪
@MV: un canal youtube Suzana&Vasile pe când? 🤗
Băi, cum naiba se face că Primul negr… ăsta, cetăţean român de culoare care e celebru pe la noi, să-i pună părinţii numele Neculai ? Te pufneşte râsul dar şi el profită de asta 🙂
N-am știut, boss, că-i al matale, că să moară ce-am pă casă dacă-l mai preluam!! Ți-l dau înapoi nou nouț, fără nici o zgârietură, să fiu al naibii dacă te mint! Ce te aprinzi așa, că nu te-am omorât! 😜
Comentariu beton!14
Și probabil nu bate și nu troncăne.
L-am folosit cât să agăț o băbuță în drum spre piață. 🤪
Mi-e foarte clar ce spui, ai mai scris, am mai citit și pe la alții.
Dar:
Am un prieten care scrie frumos și care și-a strâns textele intr-o carte. Mai urmăresc vreo 2-3 care fac la fel. O parte din ceea ce au publicat a fost postată mai întâi pe FB dar fără opțiunea de a da share. Când se cerea accesul la share sfatul autorilor era: bagă copy-paste și pune link sau dă un tag sau scrie-mi numele sau cum vrei tu, dar să apară sursa.
Acuma… eu unul, cam stam în cumpănă. Mă gândeam la ceea ce mai citisem pe acestă temă (inclusiv la tine, te urmăresc de ceva ani – știu cum a fost și cănd a crăpat host-ul), mă gândeam la ceea ce cereau respectivii autori și mă bufnea râsul, îmi dădea cu virgulă. Am norocul să știu cum vreți și mă adaptez cum e bine pentru fiecare.
Pe de alta parte, știu că există unii care iau textele fără nici o jenă, cu scuza „mai glumim și noi” (ăștia sunt clar hoți nesimțiți) și alții care chiar nu știu ce fac.
Interesant ca doar textele cu tentă veselă sunt tratate așa barbar.
Mulți nu înțeleg de ce trebuie să își facă abonament la Netflix sau alt provider de content, când pot lua, gratis, filme de pe torrente. Cam la fel este și cu articolul de astăzi!
Eu am rămas stupefiat când un mare ziar de sport de la noi din țară, pe numele lui ProsTport, mi-a preluat de pe blogulețul meu de aproape 500 vizualizări pe zi la acea dată niște fotografii exclusive. La unul dintre articole mi-a preluat și anumite fraze 🙃. Crezi că s-au chinuit să precizeze sursa. Bineînțeles… că nu, au dat fotografiile ca fiind ale lor.
De atunci mereu mi-am făcut watermark pe fiecare fotografie postată. Mi-am văzut și texte preluate, dar să fiu sincer nu m-a deranjat atât de tare cum m-au deranjat preluarea fotografiilor.
După vreo 2 sau 3 zile și mai mailuri în care am purtat un monolog, în care i-am amenințat cu judecata, au dat jos fotografiile și le-au înlocuit cu capturi digisport. Ce mai conta, își atinseseră ținta exclusivității!
Ulterior le-am dat și eu jos deoarece fotojurnalistul cu care aveam eu acord verbal a vrut să le vândă!