Te crezi invincibil, te crezi stăpânul lumii, ai impresia că nimic nu ți se poate întâmpla, Pământul se rotește doar pentru că, în mărinimia ta, îi dai tu voie să se rotească. Până în ziua în care îți sună telefonul, te uiți la ecran și vezi că e numărul fie-tii, răspunzi vesel, dar din partea cealaltă îți vorbește un necunoscut care își cere scuze că te-a deranjat, dar vrea să te înștiințeze că fiica ta tocmai a suferit un accident, a lovit-o mașina pe trecerea de pietoni.

Dacă ai copii și-ai trăit vreodată ceva asemănător, știi că ăla e momentul în care timpul parcă se oprește în loc și totul începe să se miște cu încetinitorul in jurul tău. Brusc nu te mai crezi semi-zeu, nu te mai crezi invincibil, revii cu picioarele pe pământ și tot ce poți să faci e să speri că n-o să auzi vestea AIA care să te îngroape definitiv.

Iar asta nu este o poveste, am tăit-o exact așa în anul de grație 2008. Nu știu dacă v-am mai zis, dar de atunci nu mai suport deloc anii pari, iar 2020 a ținut să-mi întărească din plin această superstiție. Întorcându-ne la luna mai a anului 2008, eram la birou când mi-a sunat telefonul și nu înțelgeam de ce mă sună fie-mea, care la ora aia ar fi trebuit să fie în clasă, la ore. Ei bine, nu era, în schimb era întinsă pe targă într-o ambulanță BGS, iar de pe telefonul ei mă suna unul dintre martorii accidentului.

Din fericire (dacă există vreo fericire în astfel de situații), pentru că cel care a lovit-o n-avea viteză, singura urmare gravă a fost o dublă fractură la glezna dreaptă.

Au urmat câteva luni de coșmar, o dublă operație la glezna ruptă și o recuperare extrem de dificliă. Partea cea mai rea este că toate astea m-au prins într-o perioadă a vieții mele în care eram destul de… hmmm… strâmtorat financiar. Mai precis, zero economii și multe datorii. Atunci mi-am jurat că nu mi se va mai întâmpla asta niciodată, n-o sa mai rămân niciodată fără să știu că am un fond de rezervă sau să mă asigur cumva că pot să mă descurc indiferent ce apare. Și exact așa am făcut.

Între timp, 12 ani mai târziu, fie-mea a crescut, e cam ca un adult așa, cu job, cu casă, cu un băiat căruia ea îi zice „iubitul meu”, dar pe care tot îl voi prinde eu odată ș-odată singur 😀, d-astea. Iar în viața mea au intrat alte două fete, mini-fashionistele mele, care știu extrem de bine că nu li se poate întâmpla nimic rău atâta vreme cât eu sunt acolo. Și voi fi ori de câte ori vor avea nevoie. Pentru că, deși nu sunt eu tatăl lor natural, fără îndoială că ele SUNT fetele mele.

Am făcut această introducere, la invitația celor de la Eurolife FFH Asigurari, pentru a vă aduce aminte că poate niciodată nu suntem suficient de precauți și prevăzători atunci când este vorba despre copiii noștri. Dar și pentru că cei de la Eurolife au lansat un produs, pentru copii si părinți deopotrivă, care mie mi se pare foarte șmecher.

În primul rând pentru că, înainte de orice, faci un test funny, dar cât se poate de serios, pentru a-ți da seama ce fel de părinte ești, gen, dacă ești Gardian sau Vizionar. Evident c-am făcut testul în secunda doi și, să vezi ce, sunt un părinte Gardian. Adică exact confirmarea a ceea ce v-am povestit mai sus.

Chiar v-aș ruga să faceți și voi testul, că nu vi se întâmplă nimic, nu vă face nimeni asigurări cu forța, dar sunt extrem de curios dacă suntem mai mulți Gardieni sau ne copleșesc Vizionarii. Durează sub un minut și îl găsiți exact aici. Fashionista e Vizionară, ca să știți.

Altfel, produsul PRIMA – asigurarea all inclusive pentru copilul tău este foarte tare prin ceea ce oferă:

➡️ Îmbină protecția unei asigurări de viață, cu economisirea, cheltuielile medicale pentru cel mic și șomajul parintelui

➡️ Este disponibil exclusiv online (un mare bravo pentru asta)

➡️ Protecție pentru copil și pentru părinte, indiferent de ce le rezervă viitorul

➡️ Fond de economii pentru copilul tău

➡️ Suma asigurată este garantată la finalul contractului indiferent ce se intampla cu tine

➡️ Are componentă de șomaj (ceea ce, având în vedere ce vremuri trăim, este foarte-foarte tare)

Cam asta voiam să vă spun azi, în rest, sunt convins că știți voi singuri ce aveți de făcut pentru copiii voștri.

Acum haideți cu rezultatele la testul ăla, că sunt curios de mor. Ar fi tare chiar să argumentați puțin și ce faceți, în calitatea voastră de Gardieni sau de Vizionari, pentru copiii voștri. Forța Gardienii!