Două chestii mă frământă după votul de ieri. Prima ar fi alegerea lui Piedone în sectorul 5, alegere pe care n-am să pot s-o înțeleg vreodată. Să te duci să votezi cu mâna ta un individ condamnat deja în primă instanță la 8 ani de închisoare în dosarul Colectiv, mi se pare în același timp și grotesc și strigător la cer.

Este, de altfel, singura chestie care mi-a știrbit din bucuria de după îndepărtarea duamnei cu sârma. Tot ce-mi mai doresc, în ceea ce-l privește pe ipochimenul ăsta de Piedone, este ca hotărârea judecătorească sa se păstreze la toate instanțele și să devină definitivă. Și cu executare, desigur.

A doua chestie care mă frământă este Călin Popescu Tăriceanu. Nu, nu el in sine, ci faptul că aparent ar fi obținut un procentaj de 1,6% (da, da, a candidat la funcția de Primar General, dacă nu știați), ceea ce mă pune intens pe gânduri și nu reușesc să-mi dau seama cum și de ce s-a putut întâmpla una ca asta.

Bucureștiul are o populație cu drept de vot de 1.8 milioane, din care au ieșit să voteze 36.92%, adică 664.560 cetățeni. Ei, dacă 1,6% dintre ăștia peste 664 de mii l-au votat pe domn Călin, un calcul matematic simplu ne arată că 10.632 de cetățeni cu drept de vot, din Capitală, au intrat în cabină și-au pus ștampila, de bună voie, pe numele lui Tăriceanu. Când am înțeles asta, pe mine m-a luat așa cu un soi de vertij pe la creieruț.

Bun, înțeleg că l-au votat famila, rudele, prietenii și famila extinsă, adică în total pe la vreo 500 de cetățeni. Hai, poftim, 1000, că omu’ are familie numeroasă, numai din foste soții și soacre obții un număr din două cifre, dar restul? Cine sunt ceilați 9.632 de cetățeni care au intrat în cabina de vot hotărâți să-l voteze pe nen-tu Tăriceanu? Că eu aș fi pus ștampila pe el doar amenințat nasol sau șantajat cu ceva îngrozitor.

Ce fel de om trebuie să fii ca să-ți zici încântat „Tăriceanu e cel mai bun pentru Primărie, io cu el votez”? Cine își zice așa ceva, cine sunt ăștia 9.632 care și-au zis așa ceva și l-au votat? Că nu mai pot dormi din cauza lor. Și să nu-mi spuneți „membri de partid”, că mă pufnește râsul.