Am și eu o nedumerire.

De fiecare dată când mă mai apucă revolta împotriva nesimțiților care nu respectă niciun fel de regulă sau recomandare, motiv pentru care numărul cazurilor de infectări crește și devine din ce în ce mai limpede că vara asta e cam compromisă, e imposibil să nu apară un grup restrâns de epidemiologi amatori, experți și în slova scrisă desigur, care să-mi comunice scârbiți:

“Hai, bă, nu vezi că ești prost? Se fac mai multe teste de-aia avem mai multe cazuri. Ați luat-o razna cu covidul vostru, vă afectează botnița creierul”.

Ei, de aici încolo intervine nedumerirea mea.

Cum ar trebui să mă liniștească trebușoara asta pe mine? Că nu mă prind.

E cineva capabil să-mi explice cu subiect și predicat, dar așa pe înțelesul meu ca la proști, de ce faptul că se testează mai mult e așa un fel de justificarea supremă pentru ca cetățenii cu “spiritul liber” să încalce liniștitiți orice regulă, în timp ce pe noi ceilalți ne transformă în “isterizații cu botniță”?

Pentru că în capul meu e fix invers, dacă tot se testează mai mult și cazurile continuă să crească, n-ar trebui sa facem în plm ceva, cu toții, ca să înceapă să scadă? Gen, măcar să purtăm mască, să păstrăm distanța și să mai dezinfectăm pe ici pe colo mânile și alte chestii?

Nu de alta, dar, ca să fac o paralelă, acum douăzeci-treizeci de ani nu știa nimeni exact câți analfabeți funcțional avem, că nu-i testa nici dracu’. Acum se fac teste și-am aflat că sunt undeva pe la 40%. Cu ce ne liniștește asta? Sau, dacă tot aflat câți sunt, nu trebuie să mai facem nimic ca să încercăm să mai reducem procentul?

Mno, cam asta ar fi nedumerirea mea pentru acest mirobolant început de săptămână.

New Yorkers on Manhattan’s Park Avenue cover their faces last week.