Sfântu’ Petru intră vijelios în cameră la Dumnezeu. Ăl de sus se sperie atât de tare încât mai-mai să-i sară jointu’ din mână.

– Petre, tu nu știi să bați la ușă?

– Iartă-mă, Doamne! Pot să intru?

Bărbosul face semn că da.

– Ia zi, fiule, ce te frământă?

– Doamne, am auzit c-ai hotărât să-i trimitem în iad pe toți ăia care spun gluma cu datul limbilor înainte. E adevărat?

Dumnezeu trage un fum lung și-i pasează chiștocul.

– Da, Petre e adevărat, dar…

– Dar?

– Dar înainte de orice, lasă-i să se mai chinuie o vreme crezând că au umor.

(25 martie 2018)