Prima oară a fost Adi. Adi era un tip brici, pe genul chirurg așa, care visa meserie. N-am să uit niciodată cu câtă emoție l-am așteptat, cum m-am întrebat dacă vine sau nu vine, dar, mai ales, cum aproape că mi-au dat lacrimile de bucurie când în sfârșit a venit, cu nici jumătate de oră mai târziu de ora fixată. Dar ce mai conta? A venit.

O vreme am fost fericit. De fiecare dată când aveam nevoie, îl sunam pe Adi și Adi venea, prompt, serios, exemplar, de aveam impresia că l-am prins pe bărbosul suprem de-un picior.

După care, într-o bună zi, Adi și-a făcut firmă și-a dispărut din peisaj. Sau, mă rog, n-a dispărut, dar de fiecare dată când aveam nevoie și-l sunam, nu avea timp. Am suferit o vreme, a durat ceva, dar până la urmă am reușit să accept că relația mea cu Adi s-a terminat și trebuie să fac cumva să merg mai departe.

Și-a apărut nea Mihai. Și nea Mihai era tare. Mai pe genul poet și vrăjitor, dar unde punea el mâna, rămânea aur curat în urmă. Era o plăcere să-l privești cum trage din țigară și să-i asculți poveștile în timp ce mâinile lui pricepute îmi reclădeau speranța că se poate, c-o să rămână lângă mine pentru totdeauna. M-am liniștit și simțeam că în sfârșit sunt pe drumul cel bun și nimic nu se mai poate întâmpla. Până într-o bună zi când l-am sunat pe nea Mihai și din telefonul meu s-a auzit sec: „Abonatul apelat are telefonul închis sau…”. Nu, nea Mihai, n-a mai aparut niciodată în viața mea. Din când în când mai sun la vechiul lui număr de telefon, cu speranța că s-a întâmplat vreun miracol. Dar miracolele nu apar așa când vrei tu.

După nea Mihai, au venit și-au plecat mulți, dar numai eu știu cu ce eforturi îi găseam și cum nici nu apucam să mă atașez emoțional de ei, că dispăreau în locul ăla unde se duc ei când se duc.

Așa că, la ora asta sunt total descoperit, n-am nici măcar un număr de telefon al vreunui meseriaș care să fie în stare să mă scoată la lumină, dacă e să apară vreo problemă urgentă de genul țeavă spartă, wc înfundat, instalație electrică fumegândă sau alte mici plăceri d-astea care reușesc să-ți dea viața peste cap când nu ai în agendă un număr de telefon salvator.

Și asta este îngrijorător, oameni buni, este îngrijorător pentru că se pare că trăim niște vremuri extrem de complicate în care este mult mai ușor, infinit mai ușor, să găsești un specialist în fizică cuantică decât un meșter care să se priceapă să-ți dea o mână de lavabilă pe hol, patru găuri în perete sau să-ți desfunde scurgerea la duș, atunci când chiar îți arde buza.

Dar se pare că rugile mele au fost ascultate și cineva, acolo sus, a hotărât că e cazul să mă liniștesc odată pentru todeauna și să apară o aplicație care-ți aduce un meseriaș la un click distanță. Meseriaș pe care ți-l alegi tu cu mânuța ta din aplicație, în funcție de ce-au mai zis alții despre cum lucrează și în funcție de câți bani cere, evident.

Well, nu știu cum vă sună vouă trebușoara asta, dar eu când îmi amintesc cât mi-a luat să găsesc un cetățean care să fie dispus sa vină acasă și să-mi fixeze un suport tv în perete, nu pot decât să mulțumesc cerului și să mă rog să nu dispară și aplicația Feexers pe urmele lui Adi și ale lui nea Mihai.

Mai e cineva de pe aici în situația mea sau toți aveți în agende numere de meșteri pricepuți care vin imediat ce i-ați sunat?