Nu că vreau să fiu cârcotaș sau pesimist, dar am așa o presimțire că abia acum, când este vorba despre ciolanul ăl mai ciolan (a se citi “organizarea alegerilor pentru președinție și pentru parlament”), o să vedem adevărata față a opoziției.

Mi-e teamă că lucru mai rău decât să treacă moțiunea și să cadă guvernul nu ni se putea întâmpla. Și nu mă refer nici la cine va fi prim ministru, nici la componența noului cabinet, ci la faptul că ne vom îngrețoșa atât de tare de tot ce vom vedea pe scena politică, încât nu vom ști cum sa trântim ușa României mai tare și mai repede în urma noastră.

Cred că de data asta psd-ul trebuia lăsat la guvernare ca să piară pe propria-i limbă. Ce, nu vi se pare cunoscut scenariul care tocmai nu se derulează în față? Că vi-l readuc eu aminte dacă e. Au mai ieșit o dată de la guvernare cu un an înainte de alegerile parlamentare pe care, ulterior, le-au căștigat venind, nu-i așa, din opoziție. Scenariu care se poate repeta la milimetru și în 2020. Vom trăi și vom vedea.

Cât despre posibilitățile, deloc mici, să avem un guvern cu Ponta sau Orban prim miniștri, well, presimt că ne vom distra tare de tot în următoare perioadă. Mai trist e doar că distracția va fi pe nervii, pe banii și pe sănătatea noastră.

Tineți aproape pentru că nici nu știți ce pierdeți.

sursa foto: pixabay.com