Poate o să ziceți că n-am toți boii acasă, dar m-am cam bucurat când am primit invitația celor de la VEKA ROMÂNIA să merg pe șantier și să montez ferestre, pentru că era prima oară când participam la un proiect în cadrul căruia se construiește pe bază de voluntariat și eram extrem de curios ce-o să găsesc la fața locului.

Proiectul se numește BIG BUILD și are ca scop construirea a zece case pentru zece familii din Vaideeni, Vâlcea, sat peste care au trecut două rânduri de inundații nasoale. Primul în 2014, al doilea în 2018. Dar partea cea mai interesantă vine abia acum: cele zece case se vor ridica în exact cinci zile. De aici și curiozitatea, voiam sa văd cu ochii mei cum naiba se poate așa ceva. Și-am fost, și-am văzut.

În primul rând, mi s-a părut foarte-foarte mișto vibe-ul de pe șantier. Oamenii ăia, voluntarii, munceau cu zâmbetul pe buze, la propriu. Erau mulți, nu vă puteți imagina ce mulți erau, și toți se aflau acolo pentru că-și doreau să fie, iar asta se simțea în absolut tot de făceau. Știți senzația aia că faci lucrurile de plăcere, nu pentru că te obligă cineva? Ei bine, despre asta vorbesc, asta se putea vedea cu ochiul liber de pe Lună. Mi-aș dori pentru voi să puteți trece pe-acolo, să-i vedeți, ca să înțelegeți mai bine despre ce vorbesc.

În al doilea rând m-a uimit ce bine era organizat totul. Pentru că s-o lucra cu voluntari, dar la fața locului sunt și profesioniști care-i îndrumă și le spun ce au de făcut, că nu oricine știe să ridice o casă. Iar ritmul de lucru este absolut dement. Cât am stat noi acolo la una dintre ele deja se finalizaseră izolația exterioară și acoperișul, deși când am ajuns nici nu fuseseră începute. Când am plecat, aveau până și ferestrele montate, că, na, doar de-aia ne-am dus.

Să vă mai spun și că la una dintre case muncesc exclusiv voluntari din Canada, USA și Noua Zeelandă? Oameni care nu numai c-au vrut să vină în România și să muncească pentru niște necunoscuți, dar, pe lângă că și-au plătit singuri drumul și cazarea, au mai adus și niște sume de bani strânse prin campanii de fundraising. Cum vă sună asta? Că mie mi-a picat fața când i-am văzut și mi s-a povestit ce-i cu ei pe acolo.

Revenind, după cum spuneam mai sus, în total vor fi zece case pentru zece familii. VEKA ROMÂNIA, ca parte a proiectului BIG BUILD, are responsabilitatea montării ferestrelor, în număr de 42. Ferestre care deja au fost montate ieri, la câteva dintre ele contribuind și fratele vostru împreună cu echipa de șoc deplasată de la București.

Evident, sper că vă imaginați că nu ne-au lăsat de capul nostru, ferestele alea trebuie să dureze totuși în jur de 50 de ani, ne supravegheau niște cetățeni specialiști de la VEKA, niște băieți pentru care să monteze ferestre părea mai simplu decât deschid eu o pungă de alune. Mi-aș fi dorit să vedeți și asta, cum a venit transportul cu ferestre și în nici două ore erau montate toate 42, deși tâmplăria venise separat de sticlă. Când io vă spun că ritmul era absolut nebun.

Pe scurt, mi-a plăcut atât de mult ce fac oamenii ăia acolo încât deja i-am anunțat pe organizatori că la anul vreau să fiu voluntar. Să stau o săptămână întreagă pe șantier și să muncesc cot la cot cu ceilalți, nu să merg doar să ma duc la montat de ferestre. Deja știu unde se va construi în 2020, dar nu știu dacă am voie să și scriu asta.

Mno, ce-aș putea să mai zic? Jos pălaria pentru toți cei implicați în proiect. Le urez familiilor care se vor muta în case să apuce să verifice personal cum e cu cei 50 de ani de durabilitate ai ferestrelor. Pentru că un lucru e sigur: având în vedere unde au fost amplasate noile case, nu mai are cum să le afecteze nicio inundație. Iar al doilea potop nu cred că mai vine, nu de alta, dar nu mai avem un Noe.

Ah, să nu uit să vă mai spun ceva. Am văzut unde locuiesc în momentul ăsta, adică exact acum când voi citiți, cei care urmează să se mute în casele construite pentru ei. Oamenii ăia trăiesc în niște containere, aflate fix la intrarea în șantier, fără apă curentă, fără căldură, fără curent, fără nimic. Și stau așa din 2014, deși legea spune că in containere ar trebui să locuiască, provizoriu, între 3 și 6 luni de la dezastrul natural care le-a distrus casele, după care statul român ar trebui să găsească o soluție pentru ei. Dar, după cum probabil vă imaginați, statul român n-a găsit nicio soluție.

De când i-am văzut și mai ales de când ni s-a explicat de câtă vreme locuiesc în condițiile alea, o singură întrebare mi se tot repetă în minte: dacă nu exista proiectul BIG BUILD câți ani mai stăteau în containere amărâții ăia?