Articol scris de Ionuț.
…
Dulie mi-a adus aminte de Filipeti. Cine e Filipeti? Stați să vă zic.
Am avut la un moment dat o problemă urgentă pe unul din șantierele unde lucram. Trebuiau agățate de tavanul unei hale niște șufe care urmau să susțină un cadru de fier. Mă rog, nu intru în amănunte. Ideea era că, într-o dimineață, mă sună directorul că urmează să sosească cadrul, iar șufele încă nu sunt puse, iar ăia nu au de ce să-l agațe și nu pot aștepta după mine.
Am ajuns rapid la hală, am constatat că nu am oameni, mi s-a adus la cunoștință că nu mi se poate pune la dispoziție pentru câteva ore nici o nacelă, toucan, platformă auto-ridicătoare, nimic, așa că mi-am aprins o țigară și am început să mă gândesc cum voi pune cadrul singur, cu oamenii mei neprofesioniști sau ce față va face directorul când va vedea că mi-am dat demisia și am fugit în munți.
P-acolo lucrau multe firme, ca pe orice șantier. Erau unii, firmă turcească sau ceva de genul, care erau multilateral dezvoltați. Montau rafturi, aveau alpiniști, se băgau pe electrice, vopseau etc. M-am dus la șeful lor, cu care mă împrietenisem cu ceva vreme în urmă pe un alt șantier, și l-am rugat să mă ajute. Am băgat 4 kile de pălincă la înaintare (marfă bună, de la viitorul socru) fiindcă bani să-i plătesc oricum nu aveam, și parcă n-aș fi dat din buzunarul propriu.
“Bă, nene, nu te pot ajuta acum pe loc, că n-am alpiniștii la mine, sunt plecați în altă locație. Am doar câțiva rătăciți care montează rafturi.”, îmi zice șeful.
Fuck! Am dat-o dracu’!
“Dar stai așa că te rezolv. Am o idee.” Și-l văd că începe să strige la ai lui: ”Filipetiii! Băi, chemați-l pe Filipeti urgent!”
Și vine Filipeti! Mă așteptam la cine știe ce personaj exotic, eventual străin (că aștia lucrau prin mai multe țări și aveau mai multe nații în echipe). Da de unde! Filipeti era un țigan mic și pricăjit, patruj’ de kile cu hainele ude, care nu cred că avea 20 de ani. S-a prezentat: Ion.
”Uite, ia-l pe Filipeti, explică-i ce are de făcut, dă-i materialele, scule are el, și se rezolvă.” Scule avea, într-adevăr. Bormașina era cât el, iar trusa de scule cred că levita sau ceva, că mi-era greu să cred că putea s-o ridice.
M-apuc să îi scriu pe o foaie ce are de făcut, că mai aveam și altă treabă. În timp ce scriam, Filipeti se uita la mine și rânjea. ”Ce, plm, ăsta e și țicnit?” mă gândeam eu. Mă vede șeful lor ce fac și mă ia deoparte.
“Măi, omule, degeaba îi scrii lu’ ăsta că abia dacă știe să citească. O să îi ia 3 zile să înțeleagă ce povestești tu acolo. Ori îi desenezi fix ce vrei, ori îi arăți.”.
Am lăsat baltă ce mai aveam de făcut și am decis să rămân ca să-i arăt lu’ Filipeti unde trebuie să dea găuri și ce trebuie să atârne de ele.
Totuși, nu m-am putut abține și l-am întrebat pe coleg: “Băi, îl văd p-ăsta vai de capul lui. Nu știe nici să citească. La ce, naiba, îl ții? De milă?”
A început să râdă. “Stai că vezi acum! Ăsta valorează greutatea lui în aur!”.
Și am văzut. Și ce am mai văzut! S-a urcat Filipeti rapid pe niște schele până sus în tavan și a început să umble cu o asemenea viteză pe sus pe grinzile înguste de fier și beton c-am rămas cu gura căscată și mi s-a făcut rău instant. Colegul m-a bătut pe umăr râzând, a aruncat un: “Tu crezi că-i zicem Filipeti degeaba? Nu mă uiți cu pălinca, da?” și-a plecat în treaba lui.
Eu de jos măsuram, îi punctam cu un laser pe tavan unde trebuie să dea gaura, acrobatul iadului dădea gaura cu bormașina mai mare decât el, îi indicam de jos ce fel de șufă trebuie atârnată, o atârna, și mergeam mai departe. Abia puteam să mă țin după el. Fără măsuri de protecție, făra nimic. Inconștienți și noi, inconștient și Tarzanul tuciuriu.
Totuși, ceva mă deranja. De ce îi ziceau Filipeti? Ce treabă avea cu Ion? Am aflat mai târziu, când am livrat pălinca, din care o parte am consumat-o împreună cu ei în baraca lor. J Cică avuseseră ceva contract în Franța și auzise acolo șeful lor de unul Filipeti care, pe vremuri, mergea pe sârmă între clădiri înalte. Și li s-a părut hazliu să-i spună la fel Spiderman-ului lor.
Ok, m-am lămurit și n-am mai dat atenție. Am uitat.
Cred că vreo 7 sau 8 ani mai târziu de la treaba asta cu șantierul, au făcut unii un film cu un nebun d-ăsta care a traversat pe sârmă distanta dintre Turnurile Gemene. Mișto filmul! L-am văzut și eu la un moment dat pe HBO și mi-a sărit în ochi numele nebunului: Phillippe Petit. Mă, unde mai auzisem io numele ăsta?
Și instant mi-am adus aminte de acrobatul autohton cu porecla Filipeti. Sau Phillippe Petit.
Partea interesantă e că de vreo doi ani îl am în lista de Fb pe șeful lui Filipeti și mă tot gândesc să-l abordez ca să-l întreb dacă îl mai are pe om în echipă și dacă Filipeti venea, de fapt, de la celebrul Phillippe Petit. Dar tot uit. Acum, cu Dulie, mi-am adus aminte și cred că-i scriu omului, să-l scot la o pălincă, dac-o mai fi prin țară, să mă lămurească. 😀
Parca vad ca Dulie e de fapt Thu Lee.
Comentariu beton!156
Băbăiatule, mi-a dat cafeaua pe nas. :)))))
Să ridice mâna sus cine a gugălit „Thu Lee” imediat după ce a citit acest comentariu. 🤣🤣
Comentariu beton!81
Îmi place foarte, foarte mult sistemul ăsta cu mânuța roșie, cu mânuța verde , cu comentariul beton și cu aberatul. Dar uneori simt nevoia de GENIAAAAL! Chapeau!
Comentariu beton!17
Eu am „gugălit” Thu Lee, dar tot dau de o domnita care e doctor. Asa ca sunt mai talamba decat inainte.
Chemați-l pe Ionuț !!! Trebuie felicitat chiar dacă e de căutat pe Facebook sau prin altă țară 😜
Comentariu beton!23
Aaaaa, asta era ieri de întreba Shoric de Filipeti. M-am gândit eu că iar a ”lovit” Ionuț! :-))))
Comentariu beton!22
Cine n-are un d-ăsta mic, slab mort și care te scoate din belele, să-și cumpere rapid.
Anul trecut se întoarce cumnată-miu din voiaj și decide s-o ducă pe sor-mea departe de cei doi copii. Copiii i-a lăsat cu mama și cu tata. De fapt, i-a „mutat” pe ai mei la ei acasă pentru 4 zile. Cum era vară, cald de mureai în București, și totul se petrecea în weekend, am decis cu bărbată-miu și fii-miu să mergem la ei să vedem cum se ocupă ai mei de educația nepoților. Sor-mea stă la casă și are contract de pază cu BGS. Ajungem acolo, sun la poartă și iese tata. Pă ce apăs, tăticule, ca să deschid poarta? Că m-a zăpăcit sor-ta cu butoanele astea. Stai că parcă mi-a scris pe o hârtie. Și pleacă să caute hârtia. Apare și mama: ați venit? Da. Păi stai să găsească taică-tu hârtia că dorm copiii și nu-i trezim ca să-i intrebăm. Tata nu mai apărea. Țip la el din fața porții: tatăă! Vino jos și apasă pe butonul roșu. Ăla vopsit cu ojă. Parcă așa am văzut eu la sor-mea. Până a coborât tata de la etaj, am mai țipat de șapte ori. Vecinii toți pe gard și geamuri. Bă, și-mi vine strălucita idee să mă cațăr pe poartă și să sar în curte ca să apăs nabii pe butonul cu ojă. Între timp apare și tata, eu de pe poartă îi zic să apase pe roșu, poarta nimic. Tata tot cu degetul pe buton apasă insistent și multiplu, vecinii la geam priveau spectacolul, mama țipa la el că unde e hârtia, când intră cu nor de praf pe stradă un hammer. Coboară patru bigieși: stai! Eu ajunsesem deja în partea de sus a porții (e inaltă de 2.5 m). Am stat, ce să fac. Cine sunteți și ce faceți? Sunt sora soră-mii și am venit la mare că ea nu e acasă și profităm de asta că cumnată-miu e cam zgârcit. Ea unde e? In Franța. Cum dovediți că sunteți sora. Păi ăla e tata. Să vă confirme el. Aduceți buletinul. Păi nu l-am luat la mine. (Eu eram pe poartă în timpul ăsta. Am zis să vă reamintesc ca să nu uitați.) Păi cum dovediți că sunteți tatăl? Vă confirmă nevastă-mea. Angeloo, zi-le că sunt tatăl fetelor. Mama, ascultătoare, le zice: da, e tatăl. Și mai avem și un băiat. E cel mai mare dintre copii…Bigieșii se uitau ca la urs la mama. Să vină cineva care să vă recunoască ca rude ale proprietarilor. Ca să n-o mai lungesc, mama l-a trezit pe nepotă-miu ăla mic, apare schirnogul ăsta mic (tot un fel de Dulie) în ușa casei, confirmă cine sunt, îmi zice: sari, nana, de pe poartă! Sar și apasă pe butonul verde. Și s-a deschis poarta. Butonul roșu era pentru alarmă în caz de pericol.
Comentariu beton!196
Don’t push ză red batăn 😜
Ups, am apăsat, dintr-o regretabilă eroare intenționată 😈 des laiccc Eleno
Comentariu beton!20
@Elena, povestea ta mi-a adus in amintiri o alta poveste. Cumnata-mea acu 1000 de ani, frumusica foc, corp de manechin, tinuta de top ca avea o functie mare, sa fiu mai precisa , fustita cat batista. A mers seara in oras ca fetele , cu fetele iar la intoarcere a luat un taxi. Ea locuia la o casa , dar ca sa ajunga la acea casa trebuia sa urce un fundac. Noapte, intuneric, a intrat taxiul pe fundacul cu pricina, fundac neiluminat evident. Taximetristul , fire miloasa de felul lui , ce s-a gandit el sa ii lumineze calea cu farurile sa nu sufere de intunericime biata fata. Numa ca soacra-mia incuia noaptea poarta pt ca isi inchipuia ca fii-sa ramanea la noi la asa o ora tarzie. Singurul acces spre casa era exact ca la Elena , prin catarare pe poarta (iar sa bati in retragere nu se putea pt ca avea cca 4 km pana in oras, neiluminati) . Probabil si astazi inca povesteste taximetristul cum s-a catarat clienta in fusta scurta si stramtalui pe poarta, ca na, omul nici nu a plecat , nici nu a stins farurile pana cand nu s-a terminat spectacolul. Si nea taximetristul poate fi un nea Dulie ca na, omul de fapt a intins o mana (far) de ajutor.
Comentariu beton!54
sory…soacra-mea 🤣
@habare, nu mă coafează un dislike, eu sunt învătate cu câte 4-5/zi. Am două. Mai aștept..
Ca tot e vb de sarit porti
Prin adolescenta mergeam la o prietena toata ziua.Intr o zi maica sa a incuiat o in cas a si a lasat o fara chei.
Avea ea un vecinut frumusel ca in filme si trebuia sa mergem sa ne clatim ochisorii.
Asa ca singura varianta era sa sar gardul unde era mai mic ca pòarta avea niste ornamente ascutite
Si ajung cumva pe gard dar la coborare pantaloni scurti se agata in gard si am ramas suspendata si pe deasupra s au mai si rupt pantalonii .Cine imi vine in ajutor?vecinul frumusel
Sa mai zic ca l am evitat ani la rand?
Comentariu beton!14
țigani care să muncească nu sunt, cu excepția escrocilor din mureș care jecmănesc proștii de rromâni cu montat acoperișuri
în zona unde stau eu țiganii trăiesc în sate de țigani, din orașe au cam dispărut, cred că au emigrat la furat, cerșit și prostituție în UE
de asta cred că e o ficțiune articolu ăsta, cine dracu a văzut țigan care să muncească, și în construcții?
Se dezbate încă. Ce zici?13
Am văzut eu. Am la mine pe stradă numai familii de țigani care muncesc.
atunci scuzele mele
Comentariu beton!14
Sa stii ca sunt. Eu am angajati care sunt de etnia respectiva ( dar sunt albi la fata, trebuie sa stii de unde provin ) si care muncesc.
Recunosc ca am avut si unii care nu munceau si au trebuit concediati.
Imaginea generala nu este pozitiva si probabil cu un motiv dar vreau sa subliniez ca sunt si exceptii. Nu pot sa spun insa ce procent dintre ei reprezinta aceste exceptii si cati dintre ei muncesc corect. Asa ca probabil ca si unii ca si Filipetti exista.
p.s. am avut si eu experiente cu cei cu acoperisurile ( 15 minute inainte de ai da afara)
@Toni Montana, eu! Mai mulți, nu doar unul. Am avut în uzină colegi țigani, șef țigan… Știu și acum țigani mai muncitori decât românii.
Sunt, @Toni. Am cunoscut destui, unii mai muncitori și mai pricepuți decât conaționalii lor majoritari.
Ai observat că am scris „țigan” și nu „cioară”. Pentru mine, diferența este că țiganului i-aș strânge mâna cu prietenie și respect. Ciorile sunt ăia de care zici tu.
Comentariu beton!24
Toni Montana,uite ca ti mai distrug un mit ….eu in anglia am intalnit doar tigani care muncesc si inca din greu ,in constructii sau pe la spalat de masini unde nu e chiar o placere ca nu stau la 35 de grade ca sa se joace cu furtunurile cu apa.Aia care stateau la cersit erau doar englezi …or avea monopol.
oameni buni, în județu sărac din moldova unde locuiesc nu vezi țigan care să muncească, doar moldovenii băștinași muncesc
mă scuzați că am extrapolat la toată țara
Comentariu beton!25
Dacă tot a venit @Elena cu povești de pe poartă, am și eu una. De sub gard.
Cu vecinul de la scara B, Oase (presupun că nu e cazul să detaliez de ce i se spunea așa), împărțeam frățește suferința și miștourile, iar duminica și în vacanțe ni se alătura și văr-meu ăl’ lung, din partea mamei, zis și Doi metri. Eu eram Pai cu suflet. Împreună eram trupa Trei la kil’, așa ni se spunea în cartier.
Zi călduță de octombrie, plictiseală mare, ne suim în tren și o ștergem la niște prieteni. Cum ne bâțâiam noi pe lângă bara de bătut covoare, îi vine unuia strălucita idee să mergem în via de la marginea orașului, să mâncăm struguri. Purcedem.
Ne îndopăm porce… ăăă… omenește, îndesăm și prin buzunare, să fie pentru mai târziu.
– Oaseeee, strigă Caltaboș, ia, bă, mai mulți, să nu te zboare vântu’ în drum spre casă, am uitat să luăm ancora la noi.
Hahaha și hihihi, apar de niciunde doi paznici. Șoc și groază. Să fugim spre „intrare” era imposibil, de acolo veneau cele două matahale, așa că executăm un sprint spre spre zona în care ne aminteam c-ar fi o gaură în gard. Reușim să trecem. Doar noi, Trei la kil’, că următorul a rămas blocat.
Cum nu ne puteam părăsi tovarășii de ospăț, Oase a scos praștia din buzunar și s-a apucat să tragă în paznici, în timp ce eu și văr-meu am mărit gaura din gard, să poată ieși năpăstuiții.
Comentariu beton!67
Pă nu te inspir eu pe tine?! :))
Ești muza mea, @Eleno, ț-am mai zis. Și soră de kile’. Cre’ că n-au avut să ne dea fiecăreia porție-ntreagă și ni le-au împărțit pe din două. 😜
@didina,
În locul vostru, eu îl lăsăm în gard pe Caltaboş. Dar tu, nu şi nu, Pai cu suflet ce eşti. 🙂
Comentariu beton!13
@Solandi, n-aveam cum să-l lăsăm acolo, am fi stricat ecosistemul și ne-ar fi mâncat pe pâine celelalte găști din cartier. Caltaboș nu numai că era furnizorul de rulmenți, dar se înțelegea bine cu Fese, băiatul de la blocul din spate, care ne aducea carbid.
Pies: nu vă gândiți la aiureli, i se spunea Fese pentru că F și S erau inițialele numelui. 😂
Comentariu beton!21
Apropo de fese … un stră-străbunic d’al MEU 😜 s-a dus în America de vreo 3 ori ca să facă $. De 2 ori s-a întors plin de păduchi, da’ a-3-a oară a făcut avere lucrând într-o fabrică de tablă, sârmă. Ideea e că, fiind un fel de hipstăr al acelor vremuri, purta niște ițari care i se tot rupeau în dos😉. Sătul de cârpeli nerezistente i-a cârpit omul cu tablă și s-a ales cu numele de ocară de „Cur de fier” 🤣🤣😜
Comentariu beton!30
Iată cum se limpezesc apele, până și Iron Man are strămoși români. 🤣
Comentariu beton!49
Deci ati mers la furat, ca tot critica cineva tiganii mai sus.
Didina, m-ai facut sa rad cu lacrimi! Si de amintire, si de poreclele de nuvela pe care le aveati!… -))))))
@Ryn, mă bucur. Dacă ne mai iartă șefu’ de blog cu politica și cu nasoalele, mai am povești. 🙂
@E.o., exact așa. Noi și cu Nică al lui Creangă – niște nemernici. 😜
Pe sistemul Phillippe Petit-Filipeti, permite-ți-mi să mă prezint: Anduța Crețu. Se scrie Karetsou, se pronunță Carețu, dar în limbajul vorbit deseori mai apar mici erori și ies alte variante, dintre care preferata mea e cea de mai sus. Prima dată când mi s-a întâmplat, eram la RAR, se aștepta mult pe vremea aceea pentru eliberarea documentelor, ca să nu mă enervez prea tare mă vârâsem cuminte într-o stare de anestezie a simțurilor, modul avansat, mă trezeam un pic doar când ieșea o angajată și striga numele norocoase. ”Crețu!” o dată, Crețu!” de două ori, noroc că a zis și prenumele înainte să treacă la următorul om, că altfel acolo probabil eram și în ziua de azi.
Iar pe Sylvester Stallone, acum jdemii de ani când se vorbea de el la tot pasul printre copii, eu credeam că-l cheamă de fapt Silver Sterstalone. By the way, am văzut un trailer la cinema zilele trecute, a scos Sterstalone un nou film!!!
Comentariu beton!35
Fără a avea intenții ofensatoare…
Copy Paste Mode on
O tipa si un tip stateau de vorba. Ea se prezinta:
– Ma cheama Carmen!
– Ce nume frumos, mama dvs. a avut inspiratie cand vi l-a dat!
– Nu, mi l-am dat singura, pentru ca imi plac masinile si barbatii: Car, Men
Mai stau ei de vorba cat mai stau, ea intreaba:
– Dar pe tine cum te cheama?
– Beerfuck!
Comentariu beton!23
Fără vreo intenție de a-ți strica bancul…
Carmen e nume (și) de bărbat. Sper că Beerfuck știa asta 😁
Comentariu beton!14
A, mai am una cu numele. Facultate, aveam laborator la ceva Microsoft Office, eram câte doi la calculator, din lipsă de dotări. Eu și cu o colegă de grupă și de cameră, butonăm pe-acolo, greșim ceva la un Powerpoint, ea, calm: ”Andu!” Eu, senin: ”Da!” (În facultate mi se mai zicea Andu, că nu prea le plăcea omenilor consoana ț, probabil). Ton ușor iritat ”Andu!”. Senin forțat ”Da, tu!”. Râzând ”Andu, tu!” În fine, era ”Undo”, evident.
Comentariu beton!48
@Anduța, dacă ai ști câtă vreme am crezut că pe celebrul actor îl chema Tom Macaragiu…
Am avut un șoc când am aflat că numele era, de fapt, Toma Caragiu. 🤣🤣🤣
Comentariu beton!67
sau poate beerfuck o sa aiba surpriza vietii. asta vede el mai incolo. deocamdata sa il lasam sa se bucure.
Bine, să-l lăsăm deocamdată. Dar dacă începe să se prezinte Carbeer, să știi că eu intervin.
@Anduța, pe mine mă cheamă Bivol.
Simplu și ușor, dar, aparent, pretabil la multe „poceli”. Poceala mea preferată a fost când am primit un fax la birou: „în atenția doamnei Bovin”. Am râs de-am căzut de pe scaun.
Comentariu beton!33
Ady, :-)) e de apreciat totuși că expeditorul s-a menținut cu poceala în cadrul speciei. Aveam o colegă, pe nume Pușcă, la fel, ușor ai zice. Doar că de multe ori am auzit-o la telefon menționând ”ca la ”pușculiță” (că mai înțelegeau oamenii ”cușcă”, ”mușcă”, ”dușcă”), iar eu chiar m-am exprimat o dată că mai degrabă ar folosi ”ca-n pușca și cureaua lată”, sau ”sora mai mare a pistolului”, să se mențină în registrul corect. Nu mi-a ascultat niciodată sfatul…
Comentariu beton!21
asta am apreciat și eu, da. 🙂
@Anduța: permiteţi-mi .Nu e nazism gramatical.Doar unul satul a vedea atata poceala a limbii romanesti. No need to reply 🙂
Snark, no need, but I want to reply. Fie și cu un simplu ”hai, salut, vecine!”. 😉
Ionut,
Tom Macaragiu al tau intra in aceeasi colectie cu Geni Făraș a mea…
Comentariu beton!20
În timpul primului război mondial generalul Berthelot era pentru soldaţii români, taica Burtălău.
Comentariu beton!14
Și principele Carol de Hohenzollern, Carol de Hopînțol, pentru omul de rând.
Comentariu beton!17
Pentru mine a fost un soc atunci când am aflat ca nu exista bomboane cu baneze.
Comentariu beton!32
bomboana dementă
Povești de pe tavan, de pe gard, de sub gard…..a mea de sub fundație.
Ne-am hotărât noi, eu și fostul, să-i facem fiică-mii baie în cameră. Cu buget redus. Am stabilit noi ce și cum, trasee de teavă în așa fel încât totul să fie cu cât mai puțin deranj. Și a reieșit că traseul conductei de canalizare de 110 să o mascăm în colțul livingului de la parter și să o trecem pe sub fundația casei direct în căminul de canalizare din curte.
Zis și făcut. Ca să trecem cu țeava până în curte am spart pardoseala în living cam 60×60 cm. Ne-am apucat de săpat. La un moment dat nu mai mergea săpat cu vreo sculă, că nu mai avea loc nimic în gaura aia. Așa că cine s-a băgat și-a săpat cu mâinile?! Ține?! Ok, am avut loc o vreme să sap, dar nu dădeam de marginea fundației….. Deci am ieșit și am intrat iar cu capul în jos și mă ținea fostul de picioare să pot ieși din când în când. Și uite așa am reușit să ies ca o râmă pe partea cealaltă, în curte. Și să fac și loc pentru panta potrivită calculată de fostul meu, inginer de instalații.
Comentariu beton!31
L-ai concediat pe inginerul de instalaţii doar pentru că nu a proiectat cum trebuie ţeava de canalizare ? pfff… ce şefă dură.
Bre, n-auzi ca era teava de 110? Si in panta.
@Shoric, El m-a concediat pe mine. Cred că n-am săpat bine.
Comentariu beton!25
@Anouk, ai comentat tu ceva în timp ce săpai sau ai deviat cu 0.5 grade de te-a concediat. Inginerii sunt cam irascibili atunci când nu respecţi planul proiectului. 🙂
@Shoric, da, știu. După 25 ani de muncă în execuție am trecut acum de partea proiectanților.
Comentariu beton!16
Am lucrat cu un Filipeti d’ăsta … trebuia să-i fac rost doar de combustibil, funcționa cu 2.5 litri de vin la pet pe zi.
Dacă-i dădeai mâncare sănătoasă sau apă se gripa … 8 ore nu mai făceai nimic cu el
Comentariu beton!17
Mie personal „istetii” astia buni la toate, nu-mi mai plac deloc.
Mi-a murit unul cand demolam Semanatoarea si nu-mi mai trebuie.
Prefer sa intarzii o lucrare la infinit.
Este foarte important ce ai zis : „nu-mi mai plac deloc” pentru că povestea lui Ionuţ este,probabil, de prin anii 1990-2000 când protecţia muncii era o glumă sinistră pe şantiere şi nu numai. Acum, când au apărut pe şantiere firme străine care nu acceptă compromisuri la protecţia muncii cam s-a schimbat treaba.
Un exemplu. Firmă de la noi din oraş avea o lucrare pe un şantier mare de prin Bucureşti unde boşii erau ceva norvegieni. În primele zile lucrau fluierând pe acolo în adidaşi cu casca pe o ureche căţăraţi la 4-5 metri, până au primit interdicţie de a intra pe şantier şi toţi erau uimiţi că de ce. După un instructaj făcut ca la carte au învăţat că nu se intră la locul de muncă fără echipament adecvat şi ca să lucrezi la înălţime trebuie să fii asigurat în nuştiu câte puncte şi obligatoriu cu platformă. După aia au aflat că firma pentru care lucrau era cea mai tare din lume la protecţia muncii şi au redus spre zero accidentele de muncă.
Comentariu beton!24
Se întâmpla pe la începutul anilor 2000. Și, da, chestia cu protecția muncii (încă) mai era o glumă proastă. Inspectorii și responsabilii de protecția muncii ori nu își făceau treaba, ori deveneau aberanți pentru a fi ei acoperiți în caz de ceva. Am făcut și eu pe Tarzanul de multe ori, fără cască, fără centură, folosindu-mă de tot felul de improvizații gen stat pe paletul prins în furcile stivuitorului și ridicat până sus sau sărit de pe acoperișuri pe platforma autoridicătoare sau în nacelă. Sper că acum s-au mai schimbat treburile, lumea e mai atentă la chestiile astea și nu mai există acrobați ca Filipeti. Dar mă îndoiesc.
Mda, păcat că o poveste haioasă a trebuit să o strice @sorin aurolacul, dar are dreptate. Este haios până în momentul când un Filipeti moare. Nu prea-ţi vine să râzi atunci când itm-ul şi procurorul îţi zic că Filipeti era în răspunderea ta conform art. x şi z şi te trezeşti inculpat într-un dosar penal pentru omor.
N-a stricat-o deloc, chiar are dreptate. Eu încă mă gândesc la multe chestii făcute pe vremea și mă întreb ce era în capul meu când riscam atât cu viața mea sau a oamenilor care mă ajutau. Și am și câteva povești unde diverși Filipeți, inclusiv eu, nu sfârșesc prea bine. Dar alea nu sunt deloc amuzante.
Clar, acum ar putea să ardă clădirea aia cu tot cu director, și nu l-aș mai lăsa pe Filipeti să se urce acolo nici mort. Dar la 20 de ani nu ai mintea de la 40.
@shoric am scris declaratii la procuratura timp de cativa ani saptamana de saptamana, dar nu asta e problema.
A murit un om pe care il cunosteam si cu care de multe ori mancam „pe ziar” kaizer cu rosii si paine la masa de pranz.
Nu o sa intru in detalii dar cand construiesti ” de nou” stii cumva pe ce te bazezi.
Cand demolezi o structura veche e mai greu sa stii in ce stare de degradare sau coroziune e structura.
In fine e trist.
Comentariu beton!13
@ Ionuţ, dacă vrei să ne batem în poveşti horror cu oameni de 40 + şi cum au reuşit prin deciziile lor să se sinucidă din prostie dar mai grav, să omoare alţi oameni pe lângă ei, aparent nevinovaţi, crede-mă, nu ai fi câştigător.
Radu Tudoran are undeva într-o carte un personaj care primește inițial porecla Petit Monee (cu accent ascuțit pe ultimul e- Mărunțiș). Din pronunție în pronunție ajunge la Timone. 🙂
Așa și Filipeti ăsta.
Ieeee, cu accent foarte ascuţit pe toţi eeee, Timone&Pumba ?
Mă scuzaţi, da’ pe ce şantier a lucrat Radu Tudoran ăsta ?
Naval. 🙂 Unul din ele.
Am trecut un pic de la Filipeti și l-am gugălit oleacă și pe Phillippe Petit. Cu bucurie am aflat că încă trăiește, ba chiar bine mersi, ocupația sa fiind ”high-wire artist”, cum ar veni, un fel de varianta tapsterizată a ”acrobatului”. Mă temeam ca nu cumva să fi hotărât la un moment dat că nu-i este de-ajuns să se plimbe neasigurat pe sârme subțiri la înălțimi mari, ba că vrea și să zboare. Iar nebunia cu turnurile de acum 45 de ani văd că este prezentată drept ”the artistic crime of the century”. Cât de tare sună asta!
Copii, nu faceți așa ceva, desigur.
@Anduța, să vezi și filmul. „The Walk” cu Joseph Gordon-Levitt. Nu știu în ce măsură au redat ce s-a întâmplat în realitate, dar mie mi-a plăcut. Iar la partea cu „crime” au dreptate, fiindcă, în film cel puțin, ceea ce a făcut el este prezentată ca o chestie cât se poate de ilegală.
Yeap, e pus pe listă, alături de documentarul ”Man on wire”. Da, chiar era și este în continuare o chestie ilegală, am înțeles că l-au și încătușat după trebușoara asta, dar ulterior a fost eliberat, în schimbul unui spectacol pentru copii în Central Park.
Mișto articol @Ionuț!
Chemați-l pe Croitorasul cel viteaz! Cel cu Șapte dintr-o lovitură. Când intri la vreme de seară găsești nu o poveste ci șapte!
Totuși… cu protecția muncii să nu mai glumim, fraților! Mor mulți oameni pe câmpia muncii, prea mulți!
Toni, ai făcut bine că ai cerut scuze! Generalizarile sunt MEREU greșite! Una dintre prietenele mele de suflet este pe jumătate țigancă. Mama româncă și tatal țigan. Ce om, ce oameni! În județul cel mai sărac și cel mai disprețuit : Vaslui. Oraș Bârlad.
Seară bună la toată lumea care scrie și care citește aici!
Comentariu beton!14
@Anduta si @Ionut viata bate oricand si filmul si blogul si orice poveste oricand oriunde si oricum.
Think twice.Cut just one.
Sorine, și? E vreun concurs, ceva? Trebuie sa alegem între ele, sau cum?
Comentariu beton!11
Protectia muncii încă este o gluma in Romania, niste semnături date în orb, că sa fie firma acoperita.
Iar la firme de construcții mari, e cel puțin un accident mortal pe an, și de fiecare data, după ancheta, mortul era de vina, că nu purta echipament de protecție, care ce sa vezi, apare in poze langa mort, dar nefolosit.
Fimi-ar scârba.
De ce oare, in Germania, școala de șoferi pe excavator durează 6 luni și în Romania o zi?
Acești filipetti sunt niste Dorei ce își riscă viața pentru a duce o pâine acasă familiei. De condamnat sunt cei care accepta munca nesigură, fără măsuri de protecție. Adică șefii și patronii.
Când vezi că un muncitor rămâne fără brat sau ochi și primește despagubiri de maxim 4000 euro ce sa mai zici? Și toți au familii copiii etc. Și aceste despăgubiri daca merge familia în instanță, altfel 2000 euro.
Plm.
Și da, țiganii muncesc cele mai grele munci, pe care le refuza restul. Sau fura, sau fac ce fac cei care nu au alte metode de a își câștigă traiul.