Coadă la megaimaj. Am pus repede niște chestii în coș, m-am așezat și mă rugam să meargă repede că mă cam grăbeam. După care apare Doamna Care Trece Relaxat Pe Lângă Toată Lumea și se duce întins la prima casă.
Aici trebuie să fac o paranteză ca să înțelegeți cum stau lucrurile. La mega ăsta există cinci case de marcat, dar coada este unică, clienții avansând către ele pe măsură ce se eliberează câte una. Nfine, după cum vă imaginați, nu e rocket science, e doar o chestiune de bun-simț să te prinzi cum funcționează lucrurile, până și-o maimuță și-ar da seama imediat unde trebuie să stea. Am închis paranteza.
Nu sunt absurd, pot să înțeleg că oamenii mai greșesc sau pur și simplu sunt neatenți și se duc direct în față. Ce nu pot să înțeleg este de ce, după ce ți se atrage atenția și după ce ți se spune cum stă treaba, te mai apuci să vociferezi, în loc să bălmăjești o scuză și să te duci la coadă? Pentru că exact asta s-a întâmplat și în cazul de față, când i-am comunicat Doamnei Care Trece Relaxat Pe Lângă Toată Lumea c-ar fi un gest deosebit din partea dumneaei să stea totuși la rând.
– Am crezut că e liberă casa.
– Nu e, doamnă, că de-aia așteptăm toți înșirați aici.
– Aaa, păi n-am știut.
– Nu e problemă, lăsați că știți acum.
Partea extrem de nostimă a fost că tot dialogul ăsta s-a întâmplat în timp ce Doamna Care Trece Relaxat Pe Lângă Toată Lumea își scotea liniștită produsele din coș, semn că râdem-glumim, dar dacă tot ne-am băgat în față, acolo rămânem. Surpriza a avut-o abia când băiatul de la casă i-a spus că n-are cum să-i scaneze produsele, pentru că n-a stat la coadă.
Și de-aici Doamna Care Trece Relaxat Pe Lângă Toată Lumea a schimbat brusc pronumele, de la persoana a doua plural la persoana a doua singular, și tot de-aici a început și circul. Că ce bădăran sunt; că ce, m-am trezit cu fundul în sus; că n-aud că ea n-a știut că nu e casă liberă? Pe scurt, că ce mă bag unde nu-mi fierbe oala?
În timpul ăsta eu afișam un zâmbet serafic și asistam detașat cum își pune, plină de năduf, produsele la loc în coș și pleacă înapoi la coadă. Ce n-am prevăzut deloc a fost că, odată ajunsă în dreptul meu, Doamna Care Trece Relaxat Pe Lângă Toată Lumea a lăsat coșul jos, a pus mâinile în șolduri și m-a chestionat scurt:
– Ești născut în București?
Well, dragii mei, abia la această întrebare am simțit că mi se blochează creierul. Mă așteptam la orice, dar nu la asta. Gen, nu înțelegeam care este relevanța locului în care am văzut lumina zilei, în acest context megaimajescian. Noroc că sunt un tip destul se spontan, așa că blocajul a durat doar o fracțiune de secundă:
– De ce? Dacă eram născut în București ați fi stat la coadă?
Game, set, meci.
Se vede omul care nu e nascut in București…
Comentariu beton!94
Da, da, se simte.
Daca au ajuns taranii se certe pe la cozi in Bucuresti, nu-i de bine. 🙂
Comentariu beton!34
Ideea era ca domnul Vasilescu, fiind bucurestean, a dat dovada de lipsa de obraz cand i-a atras atentia.
Comentariu beton!22
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Lumea zice că aberezi.11
@Ada – cum ar fi sa spun ca te-am vazut pe centura prestand pentru 10 lei ??
După ce un alt ţăr…provincial i-a atras atenţia în parcare cu nu e frumos să parchezi pe locurile rezervate persoanelor cu dizabilităţi i-ai stricat ziua de tot Doamnei cu statul la coadă.
Comentariu beton!100
Am râs cu zgomot. În metrou. :)))
Set. Game. Vasilescu rulz! 🥂
Comentariu beton!22
Bunul simț rulz. 😉
Femeia avea dreptate, daca nu vanezi casa libera la mega imbatranesti la coada. Probabil s-a mirat cum de nu stii atata lucru, asa ca a gasit o explicatie.
Comentariu beton!21
Probabil era o Bunăciune de douaj de ani, dar “nesimtirea” Vasilescului a îmbătrânit-o vreo 40 de ani, iar dus-întors-ul între case încă vreo 50.
Comentariu beton!22
Delicios articol, pur si simplu delicios 🙂
Am ras, tot cu muci, tot în metrou:).
Pățit ceva de genul însă nu la coada la mega ci la coada la baie la therme. Coada mare la toaletă, erau 2 doar, unul pe stanga unul pe dreapta. Cel puțin 10 persoane asteptam, tot in sir indian, pe partea dreapta pe a nu sta in mijlocul drumului, eliberarea, atat a toaletei cat si a vezicii. Din spate vine o duduie, se uita lung la șirul indian si da sa se bage in fata, la toaletă din stanga. In acel moment ma simt nevoita sa ii spun scurt ca ghici ce, si noi asteptam tot acolo. Cand am primit raspunsul uimit…A, nu stiam…am putut completa doar cu…A, normal, era greu de dat seama, poate noua asa ne place sa venim la therme si sa stam in sir indian in baie.
Cred ca m a înjurat nitel si a plecat, n a mai stat la coada.
Dar serios, cam cât de nesimțit trebuie să fie un om pt a face asta?
Comentariu beton!49
Eu văd două situații care i-au trecut prin căpșor:
1. Ea bucureșteancă, tu țăran. Faci tu regulile pe teritoriul EI?!
2. Ea țărancă, tu bucureștean. Și faci tu regulile pe teritoriul TĂU. O umilești cum ar veni.
P.S. am folosit întenționat cuvântul „țaran” în loc de „provincial” pentru că am un coleg născut, crescut, școlit în București care mă întreabă în fiecare an, vara: îl duci pe fii-tu la țară la ai tăi?
Ai mei stau în Constanța. Orașul, nu județul.
Comentariu beton!153
A, deci ai tăi sunt de la țară… 😛
Cam așa ceva :)))
Comentariu beton!25
ce depășeste staulul stânii lui Bucur, se cheamă „la țară”
Comentariu beton!73
hai ca mereu patesti de-asta la Mega :)… asta e sport national si oricum doamna care a vazut ca oamenii stau insirati acolo in sir indian era sigura ca ei sunt cumva pe o alee de parc, nicidecum la rand…
Comentariu beton!23
Cum se numesc oamenii care stau la coadă? Oameni de rând. Asta n-ai înțeles!
Vedetei trebuia să îi ceri un autograf scris cu dermatograful pe o buca.tă dă pele dă blogăr 😜
Comentariu beton!86
Da, da…și musai bucata aia dă pele să fie de pe fese…😁
Comentariu beton!22
Se numesc CODASI ! 🙂
Comentariu beton!32
eram la o coada odata, in spatele meu o cucoana. ma tot impinge pana ajunge langa mine, se mai foieste putin si cand ajungem la casa ma trezesc ca e in fata mea. zic nu va e rusine, va bagati in fata cu nesimtire. la care cucoana „aaah, nu v-am vazut”. imi ajungea pana la umar 🤣🤣🤣 a fost totusi extrem de indignata ca nu am lasat-o prima, din moment ce era deja in fata 🙄 unii au un tupeu socant…
Comentariu beton!38
Ahaa, deci de aceea m-am intersecta cu fizicul tau senzational la Victoria, in pasaj.. Banuiesc ca te grabeai, nu ca te duceai sa iei ceva de la covrigaria aia de p-acolo.
Comentariu beton!17
Azi? 😀
Bun, bun!
Cum ar fi să avem într-o bună zi niște semafoare din astea super inteligente și să vedem faze de genul: retur vă rog, ați tăiat coada pe linia de tramvai, nu puteți trece prin intersecție!
Altfel, foarte bune reacții ai, mereu te-am admirat pentru prezența de spirit.
Comentariu beton!31
Nu vă supărați, dar mai există cineva în București din București?
La Mega e un sistem cam tâmpițel cu casele ale…Nu că nu-ți dai seama cum funcționează dar totul este prea strâmt, nu-i spațiu, fraților!
Comentariu beton!21
Da, mai exista oameni în Bucuresti din Bucuresti. Nu ca ar fi o calitate sau un lucru demn de dispret dar in Bucuresti exista destui oameni nascuti in Bucuresti,
În general există foarte mulți oameni proști care nu procesează informații simple. E posibil ca doamna să fi fost nesimțită, dar este, de asemenea, posibil ca ea să nu fi înțeles ce e cu coada aia. Pur și simplu.
Mi se întâmplă des să văd asta pe la diverse cozi d-astea care se ramifică. Și mă uit la fața celor care se bagă în față, în momentul în care li se atrage atenția că există o coadă. Băi, să mor eu, unii par a nu înțelege conceptul respectiv. Mintea lor e blocată la nivelul de „trebuie să ajung la casă să plătesc, uite că s-a eliberat una, deci mă duc acolo” și atât. Sunt setați ca un copil de 6 ani pe care îl trimiți să cumpere ceva pentru prima dată: își repetă în minte unde trebuie să meargă, ce trebuie să ceară și cât trebuie să ia rest înapoi. Dacă ar da tancul peste el, nu ar observa.
Și apropos de asta, am în fața blocului un Carrefour Market deschis non-stop. Doar că, după ora 22:00, intrarea se închide și intri doar pe o parte, pe la zona caselor de marcat, pe unde în timpul zilei doar se iese. Băbăiatule!! Mai ies seara sau noaptea la o țigară. Văd oameni care se chinuie să intre. Ei văd că scrie „non-stop”, văd că scrie „intrare” și vor să intre pe acolo. Evident că nu reușesc. Mai mult de jumătate din ei pleacă înjurând, fără măcar să-și pună problema pe unde au intrat cei care sunt deja în magazin, fără să meargă la cealaltă intrare (care e la 5 metri de prima, în plm!!) și să întrebe pândarul dacă se poate intra sau pe unde se poate intra. Mai mult, unii chiar trec pe lângă ușile deschise, dar nu le trece prin cap să încerce să intre. Mintea lor atât înțelege: „non-stop” , deci e deschis, „intrare”, deci pe aici intru, am de cumpărat chestiile alea, plătesc, ies. Basic! Neted! Să nu-mi ziceți de explicații, săgeți sau informații, că sunt convins că ați văzut oameni care împing 5 minute la o ușă pe care scrie „Trage” sau care trag 10 minute de o ușă pe care este afișat semnul „Închis” și nu pricep de ce nu pot intra.
Așa că, fără să o jignesc, este posibil ca procesorul doamnei să fi fost în stand-by (bănuiesc că e așa mai tot timpul) și doar discuția cu tine să îi fi dat un mic ping, cât să scoată pe gura non-sensul ăla cu „Ești născut în București?”. Sunt convins că dacă întrebai doar „De ce?” nu reușea să explice ce a urmărit cu această întrebare.
Comentariu beton!89
Pfoaai. Niciodată să nu întrebi o femeie care stă cu mâinile în șolduri „De ce”
Comentariu beton!48
fii atent una mai buna. ieri am fost sa imi fac din nou permisul de soferi si cred ca a fost una in cele mai civilizate interactiuni cu institutiile statului. am avut programare la 2.35 la 2.35 m-a chemat sa imi faca poza. Separat de asta , din obisnuinta respectivelor interactiuni am ajuns mai devreme . si stand asa la coada apar diversi fara programare, la noroc cum ar veni, dar oare nu se poate , dar va rog , etc. Nu , nu se poate scrie clar pe site ca aveti nevoie de programare , dar totusi va rog , etc toata gama de scuze. Cum ar veni vroiau in fata . Punctul culminant a fost o doamna care se certa ca da , ea nu are confirmarea programarii, dar ea stie ca facut-o pe ecran si e treaba lor ca nu i-au trimis. Si numai nu mai pleca , desi evident vroia in fata.Ce vreau sa spun este ca sistemul chiar functiona , ai programare, te cheama la ora respectiva, problema rezolvata, dar totusi romanul ramane roman. Decat sa se oboseasca sa isi faca programare in mod civilizat, mai bine vine si incearca sa se bage in fata cu vreo scuza absolut puerila. Ca asa stie el sa trebuie sa procedeze si asa crede ca se face. Desi exista un sistem clar , ( similar cu problema statului la rand la magazin ) unii totusi incearca sa il sara , fara nici un respect pentru cei din jur.
Comentariu beton!47
Super fain comentariul tău…
Prin întrebarea aceea, practic a definit imaginea bucureşteanului get-beget! Mai ai de învăţat, Vasilescule!
Dacă Suzana şi Vasile îţi vor citi blogul vor considera orice discuţie cu tine sub demnitatea lor de bucureşteni autentici!
Comentariu beton!30
Bai surprinzator pentru tine, da eu nu am atitudinea asta, tata e unul dintre cei mai cu bun simt oameni pe care ii stiu, tataie a fost la fel…si in general oamenii in varsta pe care ii stiu sau i-am stiut si sunt ori au fost bucuresteni get beget cum spui tu, sunt/au fost niste oameni foarte bine crescuti. Ce sa zic, poti generaliza mai mult de atat ? Mai are rost sa intreb cum stii tu daca cineva care zice ca e din Bucuresti si se comporta ca un nesimtit, chiar e de acolo sau nu ? Stai sa cauti in arborele lor genealogic sau cum?
Comentariu beton!18
Băi, Io mi’s, foloseşte şi tu diacriticele, ofuscatule, noi mai şi glumim p’aicea!
Am întâlnit şi de nota 11 prin Bucureşti, dar am întâlnit şi de nota 2, cu indulgenţă! Am avut treabă în toate mediile, cred, de la muncitori până în mediul universitar. Ponderea au avut-o cei de nota 2. Sudul ţării rămână sud, prefer restul. E o altă mentalitate înrădăcinată acolo.
Poate greşesc, dar cei de nota 2 ies în faţă şi-şi pun amprenta.
Se dezbate încă. Ce zici?22
bai gabriel, eu ti-as da dreptate dar zice lumea ca sunt rasist.
Răzvan, atunci nu-mi da. Dacă ceea ce am scris acolo aduce a rasism, e ok. Asta e ca şi cu naţionalismul, dacă spui că-ţi iubeşti ţara mulţi te consideră naţionalist şi o strigă în gura mare.
Doamna era unguroaică și ea a fost prima!
Comentariu beton!40
Sper că ai completat formularul care să-l ajute pe băiatul de la casă să ajungă angajatul lunii/trimestrului/anului, ceva!
Că în cazul unor specimene d-astea puteați voi, toți ăia de la coadă, să-i ziceți diverse, dacă băiatul de la casă îi scana produsele și îi încasa banii, vă lăsa vorbind.
Comentariu beton!78
da, da, da, da @Ady, asa e….
Exact Andy…mai rar așa angajați model. Deobicei fac o muncă mecanică și incaseara oricui se așează pe bandă indiferent dacă a stat la rând sau nu. Eu am pățit așa in Carrefour…eram gravidă și m-am așezat la casa specială unde chipurile nu trebuie să aștepți dar am stat la rând după unii umflați doar de bere deoarece individa de la casă i-a lăsat să se așeze. Și când i-am atras atenția asupra cuvântului prioritate, s-a uitat bleaga cu figura unei vite la păscut. Deci regulile ar trebui respectate și de angajați…astfel nu ar mai sări rândul vreun Ghiță.
Comentariu beton!19
Hai c-am revenit.
Noi, ăștia care nu ne-am născut aici, să ne punem un ecuson, ceva?
Comentariu beton!32
da de ce intreba respectiva „doamna” , bunul simt are nevoie de pasaport pentru a veni in Bucuresti?
Cumva ca o stea galbena?
Bai,frateeee, asta e parfum! Hai in Cimisoara si spune de unde esti daca ai curaj!!!🤣🤣🤣
Acolo nu ai voie sa fii oltean , moldovean, brailean…NIMIC! Cel mult…martian…
Nu am cuvinte sa exprim reactiile lor cand le spuneam ca s din Turnu Magurele,Teleorman!
„Aaaaaaahahahaaaa!! De la Dragnea!” De nu stiam daca e calitate sau blestem🤣🤣🤣 Desi….dupa privirea lor ucigatoare…
Comentariu beton!42
Ai mai povestit situații similare și de fiecare data mă „oftica” faptul că mie nu mi se întâmplă ceva similar, tocmai pentru a vedea cum și dacă eu sunt capabili sa reacționez. Asta până acum două săptămâni la coada pentru predarea bagajelor la avion cu destinația România. Dintr-un motiv anume, am ajuns cu o oră înainte de a se deschide check-in-ul și cum era rost de citit ceva, am rămas în fața ghișeului. Înaintea noastră era o familie care ajunsese cu 15 secunde mai devreme. După trei minute în spatele nostru apare o familie cu doi copii. Special în ceea ce îi privește a fost faptul că ne-au „povestit” aproape ostentativ tot concediul lor în Spania : unde au stat, ce priveliște au avut, cu ce s-au deplasat, cât i-a costat etc punctând de câteva ori faptul că sunt nevoiți să stea la „coadă”, asta în condițiile în care aveau în față doar două familii. Erau foarte vocali și se străduiau să își creioneze o imagine de familie globetrotter. Între timp coada creștea, mai veneau diverși în față să „verifice” norocoșii din față 🙂 , sa își cântărească bagajele. În fine, mai erau cinci minute până la deschidere și ZBANG! O tânără se înfige cu o siguranță supremă în fața noastră. Ma uit la the most beautiful woman in the world, ea se uita la mine și mă întreabă „care dintre noi reacționează?” Atunci îmi spun: „în sfârșit mi se întâmplă și mie” iar pe față îmi apare un zâmbet larg plin de satisfacție. Cu sclipirea fericirii în ochi și cu zâmbetul pe chip, intreb:
– Sunteți membru al familiei din fața noastră?
Tânăra se uită nedumerită la mine, procesează întrebarea, încearcă să înțeleagă sursa zâmbetului meu și…
– Nu, aici era rândul meu.
În acel moment zâmbetul meu creste cu 73%
– Ciudat, în ultimele 57 de minute, de când stau aici, nu v-am văzut staționând în fața mea. Cred ca nici cei din spatele meu nu v-au remarcat.
– Dar am fost aici….
Între timp, familia vocală auzea ce se discută, dar admirau plini de interes tavanul aeroportului.
– Domnișoară, nu ați fost aici, ați TRECUT pe aici, ați văzut coada, după care i-ați spus prietenei cu care erați că mai bine vă duceți sa beți o cafea.
– Dar am fost aici!
Constanța zâmbetului meu o debusola.
– Ok, înțeleg că râdeți de mine.
– Vai, dar cum să fac asa ceva????
– Atunci de ce nu vă duceți la coadă?
– Pentru ca AM FOST AICI!
– Ok, nu râdeți de mine. Vă bateți joc de mine.
Zâmbetul era la locul lui.
– Domnule, nu îmi bat joc. Eu am fost aici!
Cei din spatele meu ascultau cu interes, nu au intervenit, chit că tânăra se băgase și în fața lor.
– Atunci, dacă nu râdeți de mine și nu va bateți joc insistând ca ați fost aici, singura variantă rămasă, este ca mă f…ți în gură.
Liniștea care s-a lăsat a fost priceless și dilatarea pupilelor ei s-a văzut în slow motion.
Nu am mai făcut decât să întind mâna și să îi arăt direcția în care se află capătul cozii. Dezorientată în continuare de zâmbetul meu, și-a luat bagajul și s-a executat.
Acum stăteam și mă întrebam dacă nu cumva am fost bădăran în exprimare, dar m-am consolat cu gândul că tupeul și nesimțirea ei erau cel puțin la același nivel de nesimțire.
Mă rog…. Nu apucă tipa să ajungă în capătul cozii, când….. ZBANG! La fel de sigură și hotărâtă se înfige în fața noastră o sprintenă doamnă mai în vârstă. Zic, „ok, nu mi s-a mai întâmplat până acum ceva de genul ăsta, iar acum este cu bonus”. Îmi reapare sclipirea din ochi și zâmbetul pe față :
– Ce faceți doamnă aici?
– Păi aici era rândul meu. Am fost aici.
– Da, cred ca aveți dreptate. Acum patru ani, am fost fix în acest loc și țin minte ca v-am văzut.
Se uită dezorientată la mine, încearcă sa înțeleagă, iar cei din spatele meu urmăresc cu interes dialogul
– Și ceea ce țin minte cu exactitate, era faptul că erați FIX ÎN SPATELE MEU!
– Dar aici era rândul meu…..
Ma privește în stilul motanului din Shrek… Am acasă trei pisici, așa că rezist fără probleme la acest gen de „atac”
– Sunt sigur că aici era rândul Dvs., DAR în spatele meu. Am certitudinea că și domnii din spatele meu pot confirma faptul ca erați în FAȚA lor și în spatele meu. Familiștii din spatele meu nu au nicio reacție, doamna observă, se luminează la chipu și raspunde:
– Da, aveți dreptate. Acum îmi amintesc. Eram în spatele Dvs și în fața dumnealor.
Comentariu beton!96
Cristi, foarte mișto povestit! Mă întreb dacă acel „f…ți în gură” ar fi putut fi înlocuit cu altceva, totuși…Interesantă familia cu Spania, adică nu m-ar fi interesat deloc povestea lor dar la cozi ești silit să asculți tot felul de chestii.
Nu am avut niciodată curaj să spun unuia care se bagă în față să stea la coadă! Nu știu dacă este vorba despre toleranță ori despre timiditate sau curaj. Cum ai observat și tu, oamenii nu intervin! Deci rămâi cam singur! Probabil de asta nu intervin eu…Știu că atitudinea mea nu e ok. Prima oară când mi se va întâmpla, voi încerca să iau atitudine!
Comentariu beton!16
GMT da…. Și mie mi s-a părut ulterior ca ultima mea replică pentru tânără a fost cam dură, dar privirea ei foarte sigură pe care o avea când insista ca acolo era locul ei, m-a făcut sa înțeleg în acel moment, că doar ceva dur o poate face conștientă de insolența ei. De 29 de ani lucrez cu publicul, zilnic în anii ăștia văd între 300 și 1500 de clienți care mi se prindă prin față, fiecare cu nevoile lui. Am învățat să „citesc” oamenii, iar tipa făcea parte din categoria celor care cu tupeu și nesimțire, nu ține cont că trăim în societate, iar societate are un set de reguli pe care trebuie să le respectăm. Și pentru mine a fost o provocare, tocmai pentru că, așa s-au aliniat astrele până acum, nu am mai fost într-o situație similară.
PS Cei care își povesteau concediul, nu rememorau momentele petrecute; pur și simplu se lăudau. Era evident. Au rememorat „chinurile” zborului lor de 16 ore din nu știu ce alt concediu, ne-au împărtășit planurile de viitor, au dat detalii care nu se prea regăsesc într-o astfel de conjunctură.
Cristi, și tu i-ai ascultat? Eu nu mai am răbdare…Mereu am fost selectivă cu ascultatul oamenilor, cu riscul de a părea infumurată și altele. Doar când nu am de ales ascult lucruri care nu mă interesează dar mi-am format un sistem : pe dinlăuntru mă gândesc la ale mele. Dacă toți le-ar fi întors spatele „spaniolilor”, ar fi vorbit singuri.
Mie în ultima vreme mi se întâmplă ceva foarte drăguț: sunt lăsată în față la casă când am puține produse de cei care au căruciorul plin.
Comentariu beton!11
GMT, uneori se intampla sa ai reactii neasteptate in situatii ciudate, iarna trecuta am avut si eu o reactie ciudata(i sa parut unui coleg) la atidudinea unei angajate tarom, eu zic doar ca si-a cautato singura, dat fiind faptul ca eram doar eu si ea, colegul era la urmatorul check in, asa e si cu, Cristi, e posibil sa fi avut reactia respectiva la nesimtirea tinerei
GMT, era imposibil să nu auzi ceea ce povesteau; era liniște în zonă, nu agitație, muzica era în surdină. Oricum eram cu spatele la ei și nu le-am oferit „satisfacția” de a ne uita spre ei în timp ce povesteau 🙂 , citeam blogul lui Vasilescu 🙂 Erau amuzanți, dar pe mine m-a vexat ușor discrepanța dintre felul în care încercau sa își construiască o imagine și lipsa lor de reacție într-o situație în care erau dezavantajați de către cineva cu tupeu.
Sincer și eu invit persoanele cu puține produse să intre în fața mea și văd acest comportament suficient de des la noi la „țară” în Constanța, chiar dacă avem renumele de oraș cu oameni isterici 😀
keepcalm, da, oricine poate avea o reacție ieșită din comun, ca să zic așa….Cristi a explicat bine și îl cred pe cuvânt de pionier. Ca exercițiu de imaginație …cum ar fi reacționat tipa dacă i-ar fi vorbit gen sărumâna domnișoară, vă rog să mă iertați că vă deranjez dar nu aici vă este locul!?
Cristi, oamenii aceia nu vorbeau pentru voi ci pentru ei înșiși! Le plăcea să se audă povestind despre „realizarea” lor. Poate că era totuși o realizare, poate că erau niște oameni modești care, iată, ce și-au permis…Ca să înțelegi bine reacția unui om, trebuie să-l cunoști bine, să -i știi viața cât de cât. Mulți oameni lucrează la imagine, depind de imagine. Nu au luat atitudine pentru că 99% nu iau atitudine. Mulți se iau după turmă. Un pic și eu, uneori…
Băiatul de la casă merita un Oscar ! Daca el ar fi acceptat situatia, restul e apă de ploaie !
Comentariu beton!20
@oviwan
perfect de acord cu tine!
La Mega-ul din Victoriei am ajuns și eu și, într-adevăr, mi-a atras atenția felul în care e amenajat magazinul acela. Mă refer la spațiul foarte strâmt din zona caselor de marcat, care face imposibilă formarea cozilor în fața fiecărei case, explicându-mi astfel frecvența destul de ridicată a situațiilor de genul celei relatate astăzi. Ce mi-a mai atras atenția – comportamentul celor de la coadă, care era formată din minim 10 persoane în acea zi.
-El și ea plus fetiță de vreo 3 ani agitată – negociază intens cu cea mică să fie liniștită în magazin. Paznicul îi îndrumă să părăsească șirul și să meargă la prima casă liberă. Nimeni nu zice nimic și mi s-a părut de înțeles.
-Grup de câteva tinere, colege de muncă probabil, poziționate într-un fel de cerc, la o mică șuetă animată, cât așteaptă.
-Și majoritatea celorlalți cu ochii în telefoane, sau pierduți în zare.
Motiv pentru care, atunci când o doamnă mai în vârstă trece glonț pe lângă coadă și se așază la casă, nimeni nu reacționează. Pentru că efectiv nu cred că observaseră.
Noroc de prezența mea acolo și de bunul tău exemplu. Mă duc la ea și-i vorbesc din spate, respectuos: ”Auziți…”. Continuă netulburată să se ocupe de produse. Băiatul de la casă zâmbește încurajator: ”Aude, dar se preface”. Așa că o bat ușurel pe umăr și-i atrag atenția politicos că nu și-a așteptat rândul. Și-a cerut scuze și s-a justificat cu ”Am fata la Sanador”. Eu aveam soțul acolo, dar el era deja ok și chiar n-aveam chef să pornesc o discuție privind percepția importanței problemelor fiecăreia în funcție de ochii privitorului/ascultătorului. I-am mai zis doar că ar fi putut totuși să ceară voie și m-am așezat la locul meu.
Într-o altă zi, tot coadă (alt magazin nu e prin zona aia se pare), o casieră, ca să-i trezească din amorțeală pe clienți, striga după fiecare bon finalizat: ”Casă liberă!”. A mers mult mai repede și fără situații neplăcute.
Și încă o povestioară, în care am fost un fel de Doamna și nu chiar.
Acum vreo 2 sau 3 ani, abia ce se remodelase Carrefour market-ul din zona unde locuiesc. Eram cu bărbatul, eu prima dată după remodelare, el nu. Mici cumpărături, 2 case libere din 3, ne așezăm la una dintre ele. Rumoare și atenționări din direcția opusă, unde observ că era un ditai șirul de oameni. ”Aici e coada!” strigă ei în cor. Bărbatul le răspunde calm că nu e așa și-și vede de treabă. Oamenii continuă să vocifereze, eu deja intrasem în fibrilații, așa că o întreb pe casieră dacă este vreo astfel de regulă acum. Ea se uită la fel de întrebător la mine și ridică din umeri. Așa că-l întreb pe paznic. Ăla zice cu juma’ de gură că nu. Drept pentru care lucrurile au rămas atunci cam în coadă de pește și noi am fost etichetați drept ”nesimțiți” de către restul cumpărătorilor. Dar frecventând locul des, am observat de multe ori ulterior această tendință a oamenilor de a forma o singură coadă, chiar dacă amenajarea în acest caz nu o impune, iar regula de bun simț, clarificată ulterior și cu personalul magazinului, e să te așezi la coada cea mai mică. Așa că de atunci, am participat deseori activ la fluidizarea ”traficului”, îndemnul meu preferat fiind ”Merge cineva și la casele libere sau pot s-o fac eu?”. Pentru că și aici, ca și la Mega din Victoriei, oameni dorm pe ei de foarte multe ori. Noroc că de scurt timp au băgat și sistemul de self-check-out (Tudor, e vorba de acele case unde-ți procesezi singur achizițiile) și am scăpat de această problemă. Că acolo e mereu liber deocamdată.
Comentariu beton!27
Anduța, chapeau! Da, trebuie intervenit! Cu politețe, cum ai făcut tu! Este pe lângă Torino un Carrefour la care sunt n case, tu te așezi la coadă, o singură coadă care se formează de la o anume linie desenată jos pe paviment. În momentul în care ajungi la linie o voce te anunță la care casă să mergi…Mi se pare foarte ok.
Mega este cu adevărat aiurea la capitolul case, cozi. Au vrut să economisească spațiu.
Foarte bun sistemul de a-ti scana tu produsele si apoi de a plati.Faci si pe casierul ( ca nu am vazut sa ofere o reducere ) pe banii tai si poate magazinul sa dea afara 1 om ….azi…. si maine pe toti caci nu i asa , daca tot te ai obisnuit , de ce sa angajeze oameni si sa deschida mai multe case .
Că nu puteai să bucuri și ochiul nostru cu imaginea doamnei! Ce mai uameni…
Îi citeai repede un GDPR și țac poza.
N-a știut….
You should have known better……
Comentariul 1 – in anul 1998, student cu ceva bursa fiind eu atunci, am avut ocazia sa stau prin UK cam 3-4 luni; in prima zi acolo, la primul drum la banca (trebuia sa imi iau de acolo un card pe care sa imi vireze banii de mancare/cazare) am invatat o regula a unei natii care era invatata cu apa calda de mai multa vreme – la banca erau 5 ghisee universale si un SINGUR rand (delimitat cu benzi pe stalpisori metalici, gen labirint) din care iesea doar o singura persoana si mergea direct la ghiseul care se elibera. Logica e simpla – optimizare – daca nu om are o problema care se rezolva in 30 minute, sa nu aiba in spatele lui 2-3-5 nefericiti care stau degeaba 30 minute pentru problema lor care poate ca se rezolva in mai putin de 5 minute. O alta varianta in aceeasi logica este cea cu automate pentru bonuri de ordine + estimare timp mediu de asteptare pe ceva monitor dar asta e mai costisitoare, ca si implementare.
Comentariul 2 – poate ca s-a precizat deja si nu am vazut eu, dar sunt curios, la remarca adresata doamnei ca „a gresit” coada, cine/cati au mai reactionat? Eu am fixatia cu parcatul pe locurile pentru persoane cu handicap / persoane cu copii din parcarea de la supermarket si, daca vad un bizon din asta langa masina, il intreb tare si direct sa auda toata lumea daca, in afara de NESIMTIRE, mai are si alt handicap care sa-l califice sa parcheze acolo. Problema e ca, desi discutia are loc de obicei la intrarea in magazin acolo unde sunt permanent 10-20 persoane in trecere, inclusiv cei de la securitate, in 99,99% din cazuri, nimeni nu reactioneaza. Macar sa stea dracu’ pe loc 5 secunde in semn de sustinere. Sa inteleaga bizonul ca sunt mai multi care considera ca ceea ce a facut el e un gest de ghertzoi si sa isi ia masina de acolo sa se duca inapoi la origine. E important, pentru ca de mai multe ori cate un „bronzat” din asta a inceput cu texte din astea ca „boss…de ce te bagi in seama?” sau „boss…cu ce te-am deranjat pe tine?” sau era cat-pe-ce sa sara si la bataie.
Oricat de 100 kg am eu si un look care in principiu cam taie avantul la comentarii/agresiuni, tot am transpirat de cateva ori pentru ca scandalul era ca si facut. Iar eu eram cu jumatatea si/sau copilul langa mine. Pentru ca nimeni nu reactionase in prima faza la „dialog” era clar si garantat ca nici la bataie nu o sara nimeni alaturi de mine.
Stiu, stiu, trebuie sa sunam la *112, ca suntem cetateni responsabili si blah, blah, blah, cu politia care rezolva probleme si alte aberatii. Din pacate, pentru anumite maimute din astea, daca le atragi atentia e un fel de insulta si considera ca e dreptul lor prin nastere sa sara si la bataie. Poate ca nu in magazin, dar, in parcare, aproape sigur ca da.
Comentariu beton!25
N-a reacționat nimeni, frate. Stau și se uită ca oile.
Cel mai trist este că nu reacționează cei se la pază…care ar trebui să îl oblige să mute mașina sau să nu parcheze in primul rand. De aceea parcheaza…pentru că nu suportă nicibo consecința. In alte țări tot așa este?
Dacă mi-o povestea cineva ziceam că bagă în ele:
1986-87, iarna, vizită la capitală, veneam de la Jalea Viului să-mi iau o puiuţă de cockeriţa de pe Ştirbei-Vodă, deci alimentară de cartier de pe Ştirbei.
Obişnuita coadă.
Luungă.
Se băgase/ se dădea ceva.
O madamă, balcâză şi mai mult lată decât înaltă, o ia uşor pe lângă rând şi ajunge în faţă.
La coadă un domn-domnos, înţolit cam ca avatarul lui Turambar. Pe vremea cand nu era Mirelul cel pufos, emiţătorul de mârlano-inepţii al lui Pinochio.
Costum, pardesiu, o panama pe cap, fular de mătase.
Deci, madama se băga în faţă.
Toţi mormăiam, doar domnul cel domn iese din rând.
O ia pe matroană de braţetă şi-o pofteşte cu cuvinte alese să steie ca toată lumea la rând.
Asta protesta, dar n-avea ce face, o luase efectiv pe sus, aproape că nu atingea podeaua.
O lasă în capul la codă şi se întoarce să intre-n rând.
Se aude din spate:
„Să deie Mnezio să mori cu trei zile înaintea la Cizmaru, să n-ai parte să te bucuri!”
Priviri sperioase dreapta-stânga, chicoteli reţinute.
Domnul cu panama iese din nou din rând, se duce la madamă, scoate pălăria, se înclină respectuos, îi zice:
„Permiteţi?”
O ia din nou la braţetă şi-o conduce în faţă.
O mamaie începe să aplaude şi tot rândul ne facem curaj şi ovaţionăm, în frunte cu gestionara!
Comentariu beton!19
Mai scrie, le zici bine!
noi romanii nascuti ceva mai demult avem sindromul….statului la coada¨
Imi pare rau ca o sa urmeze un text ceva mai lung dar suna asa:
In 1978 aveam 10 ani si in acea vreme se invata/muncea 6 zile pe saptamana adica si Sambata.
Singurele cumparaturi pe care le puteau face parintii erau laptele si iaurtul la ora 6 dimineata si apoi o paine la ora 7.
Incercau parintii sa ne incropeaasca ¨¨o masa¨¨ din cele de mai sus¨¨ apoi fugeau la propriu la servici unde pentru 10 minute de intarziere li se taiau doua ore.
Si noi fugeam la scoala sa ajungem la 8.00.
Revin la coada.
Duminica si singura zi libera era ziua ¨¨actiunii¨¨ Cat am fost scolar eram protejat de familie si trimis ¨la coada¨ in schimbul 1 adica de la 4 la 8 dimineata.
De ce era cel mai protejat schimb? Pentru ca la ora aia nu eram la coada decat noi copiii si batraneii pensionari pe scaunele aduse de acasa.
Conversatii diverse despre ¨ce o sa aduca azi la magazin¨ intre batranii pensionari si noi cei mai tineri stateam si scrolam pe telefoane. – aka dormeam in picioare.
Am sa pun puncte puncte vreo 10 ani cand am ajuns eu schimbul 4 la coada adica exact atunci cand venea camionul cu…cu orice sa aprovizioneze magazinul.
Atunci hoarde de tigani asaltau coada sa intre in fata.
Intre timp eu facusem cativa ani de judo la Dinamo si impreuna cu ceva prieteni ¨dezvoltam¨ un fel de centura in fata intrarii magazinului.Jandarmii de azi ari fii jucat ¨la grupa mica atunci¨
Gata inchid paranteza istorica lunga si plictisitoare dar noi am ramas cu ceva sechele.
La Mega – ul de langa domiciliul meu sunt trei case dar pana la momentul ¨¨critic ¨¨ cand la coada se strang 10 persoane si lumea incepe sa vocifereze, e deschisa doar una.
Apoi eu cu simtul lupului care a trait 1000 de ani de coada aud chiar inainte sa apese ala butonul, semnalul ca se cheama al doilea casier.
Jur am invatat dupa 40 de ani de coada si 10 ani de Mega in proximitate, care e casa care se va deschide si cine va fii casierul.
Si el stie ce tigari fumez, cate, si ce alcool consum.(curand au renuntat sa strige in gura mare spre cei de la paza ce bautura scumpa am in punga si sa ma puna bine cu toti vecinii ¨¨iete al dreaq isi permite¨¨)
Eu am totusi o mica dilema.
Eu ma deplasez de pe pozitia 10 de la coada fix in pozitia 1.
Inseamna ca am trisat ?
Daca asa e va rog sa tineti cont ca noi generatia asta am ramas cu sechele.
Daca nu reuseam la coada mancam iar doar ciorba de loboda.
Scuzati textul lung dar…..am stat la coada la blog cand am scris.
Comentariu beton!24
Sorin, confirm, subscriu și semnez că am rămas cu sechele.Eu mă așez la coadă chiar dacă nu este coadă! 😀
Ce timpuri am trăit! Ridicole, dacă stăm să ne gândim. Să stai în picioare și să înaintezi câte un pas timp de 2-3-4 ore ca să cumperi 10 ouă sau 1 kg de carne sau portocale…Absurd! Și totuși am făcut-o!
Comentariu beton!14
Farmecul oraselor mari, orase mari/cozi mari, orase mai mici/cozi mai mici, oportunitati mai multe in orasele mari/mai mult din viata pierduta in trafic, traiesc in oras mic(in tara) 15-20 min pe jos pana la lucru, 5 cu masina, aici(in golf/ksa) orasul in care muncesc e marisor dar stau mai la marginea lui si in 15 min fac 25 km pana la lucru
Nu las amintirile de pe vremea impuscatului sa imi afecteze viata, le tin acolo doar sa imi amintesc din cand in cand de ele, cozile de care imi amintesc cel mai mult sunt de cele de la sapa, coasa, topor, furca etc
1. La firma la care am lucrat în București, pe Dimitrie Pompeiu, eram la un moment dat vreo 120 de inși. Jumătate locuiau în București și cealaltă jumătate din Ploiești. Pot spune că din aproximativ 60 de angajați care locuiau în București, nu cred că erau 5 bucureșteni get-beget.
2. Aveam niște treabă pe la Medlife-ul de pe Griviței. Maică-mea prietenă bună cu o babă bucureșteancă, năcută și crescută în oraș, mi-a dat niște bani să îi dau babei, care avea un apartament în chirie, în fine, și cum babei îi era prea greu să se deplaseze ca să colecteze banii de la Ploiești, maică-mea știind că eu am drum la Bucale, a găsit soluția ca baba să se întâlnească cu mine acolo. Când s-a făcut ora să ne întâlnim, ia baba de unde nu-i, deși o sunasem înainte de vreo două ori și îmi promisese că ajunge. După vreo 15 minute după ora stabilită mă sună, că ea nu poate să ajungă acolo, că nu știe unde e și că mai bine ne întâlnim la ea acasă, undeva pe lângă ASE, pe Romană că o să coboare ea că știe că mă grăbesc și să nu întârzii. M-am abținut cu greu să nu îi zic vreo două datorită mamei mele. Când i-am zis că nu mă duc, a început să mă ocărască, că ea e bătrână, că nu am rușine, că nu am milă de ea, că tineretul nu mai are respect față de bătrâni… Mi-a picat fața… dar nu m-a lăsat inima să îi spun că nu mă duc și i-am zis să mă aștepte că ajung… Cred că și acum mă mai așteaptă nesimțita!
Acum cine știe poate și doamna din povestea ta a cunoscut-o pe baba din povestea mea și de acolo i se trage! A avut numai probleme cu bucureștenii 😁😁😁
Dacă mai ai treburi d-astea, spune-i babei că-n rond la Romană, chiar în fața ASE are stație troleul 86, să se suie-n el și-o lasă în fața Medlife. Stația Kiev, că-s eu drăguță.
Dacă nu știa unde e medlife, nu știa cu ce s-ajungă, de ce nu ți-a zis de la-nceput, nu mai așteptai. Sau de la începutul-începutului, de când ai plecat tu din Ploiesti, era treaba chiriașului cum îi trimite banii, puși în cont, mandat poștal, etc.
@Ady nu cunosc atât de bine orașul ca atunci pe moment să îi dau această replică, probabil că i-aș fi dat-o. Oricum merci de info! Ideea este că doamna pe care o avea în chirie, lucra la momentul respectiv, la aeroport și am înțeles că până la urmă, ca să intre în posesia banilor a făcut baba mea o mică „excursie” până la Otopeni :)). Probabil o fi considerat că e mai aproape aeroportul decât clinica de pe Griviței. Cine știe cât m-i fi înjurat „domnișoara”.
miștoooooo! 10-15 minute troleu Romană- Medlife Grivița (stau cam vis-a-vis, nu aberez) vs minim 45 de minute autobuz Romană-Aeroport!
da’ și baba proastă! îi ziceam chiriașei că nu mă interesează cum îmi dă banii, eu nu-mi mișc hoitu’ d-acasă, să mi-i trimită prin mandat poștal, wu, ce vrea ea, da’ pe toți, comisionul e treaba ei.
Anul trecut, la spitalul Fundeni, o insoteam pe mama, care se interna pentru o operatie. Dupa ce ne-am ocupat de formalitati, ni s-a spus sa urcam la etajul 6, parca, unde era sectia respectiva. Bun, vine liftul, cam plin, ne urcam, iar eu, in mod automat, apas pe 6. In acest moment incepe liftiera sa tipe la mine. I-am replicat ca nimic nu-i da dreptul sa tipe la mine, insa ea o tinea una si buna, cum ca nu stiu ce probleme avea ea la serviciu samd. Am intrebat-o daca tipand la mine i se rezolva problemele. In sfarsit, cate persoane credeti ca au intervenit? Niciuna. Doar nu te pui rau cu liftiera.
Am simtit pe propria-mi piele comportamentul oamenilor cu o persoana care nu este din Bucuresti. Am si pareri pozitive si pareri negative. Din toate, constyat ca sunt mai multe pozitive, si un simplu sfat pentru toti: respectati si fiti politicosi!
Sunt la o cofetărie, o bătrânică cu baston se așază în fața mea: „Domnișoară, doar niște saleuri vreau să iau, nu pot sta in picioare .” A întrebat, bun. Iar la ”domnișoară” chiar am făcut un pas inapoi, să aibă mai mult spațiu . 😁
A întrebat sau a zis, că mie nu mi-e clar.
Cu gura a zis, dar prin ochi, tonalitatea vocii și limbajul corpului a întrebat, chiar rugat. În fine, nu știu cât putea sta sau nu în picioare cu adevărat și cât de mult a ajutat-o minutul câștigat, dar bravo ei că încă stătea atât de bine cu vederea. 😛
chestia asta cu statul civilizat la o singura coada pentru mai multe puncte de servire a fost rezolvata de mult. solutia se poate implementa cu o bucata de sfoara si cateva suporturi. cost total probabil sub 1000ron. ce e de mirare e cum de niciun manager de magazin nu se deranjeaza – angajatii prefera sa asiste toata ziua la certuri stupide in loc sa rezolve situatia definitiv.
e interesant ca locuri ca megaimage nu se deranjeaza deloc.
E plina Capitala de venetici, iar regățenii get beget, cu pedigri, tre sa-i suporte. Urat, foarte urat!
Am onoarea sa intru în „mega mișto” în fiecare dimineață, mno, norocul meu ca nu am intalnit „specimene” de genul, dar am avut mămici cu bebeluși sau copiii de o schioapa”pe lângă ele, și sincer, mi-am cedat locul, știu cum este când aleargă copila pe la rafturi și nu are răbdare, sau plânge, surpriza a fost ca mi-au mulțumit și au zis ca la rândul meu ma grăbesc și am treaba și nu este cazul, eu cu trei produse, ele cu ceva mai mult, am insistat doar pentru simplu motiv ca au bun simt și respect, nu contează care colt al tarii îl reprezinta persoana din fata, la rand. Presupun ca acum ” Duamna” are dreptul, ca doar a stat la cozi imense cu ceva timp în urma!
Acum va dați seama că dacă era sa mi urle una în ureche, ma trimitea la mega din Vaslui (mama) sau ceva prin Bistrița Năsăud ( tata), mno, acolo am dreptul!
Deci, Bucureștenii care vin la mega în Ilfov, trebuie sa i întrebam dacă sunt din…. X localitate, județul Ilfov…
Mega tb sa facă casele pentru clienți, pe județe…și localități… 😂😂😂😂😂😂😂😂😂
Am ras maxim și eu și fetele de la birou!!! BTW nici măcar una din colegele mele, inclusiv șefa nu sunt din București.