Definiția “snobului” spune că este persoana care admiră și adoptă fără discernământ și cu orice preț tot ce este la modă, pentru a ieși în evidență. Mno, cam trebuie revizuit dex-ul pentru că în zilele noastre nu mai e suficient. Dacă pâna în urmă cu ceva vreme era de ajuns să-ți cumperi haine mai altfel, o mașină mai de doamne ajută sau ultimul model de aifon, ca să te diferențiezi de pulime, acum toate astea nu mai impresionează nici o puștoaică de școală generală ieșită prima oară la mall.

Au apărut hipsterii și bărbații pizdificați, au răsărit cocalarii cu mașini scumpe în care bagă benzină pe bonuri de masă, iar ultimul model de aifon și-l poate lua în rate orice pârlit. Și-atunci cum faci să te diferențiezi tu de toți ăștia și să vadă toată lumea ce cool și elitist ești? Păi ai două metode cu care mergi la sigur.

Prima: anul sabatic de redescoperire. Dacă ți-l permiți, practic, ai făcut să-și plângă în pumni toți corporatiștii aflați pe poziții de middle și top-management. Tot ce ai de făcut este să intri într-o dimineață în birou și să anunți pe ton de conversație întâmplătoare: „De luni îmi dau demisia, plec doișpe luni în Tibet ca ajutor de păstor la o turmă de iaci. Mi-am vândut ambele apartamente, mașinile și casa de la Snagov, vreau să-mi redescopăr sinele și să mă reinventez. Plec doar cu hainele de pe mine, aici simt că mă apasă tot”.

Luați-o p-asta, săracilor! Upercut mortal, direct la bărbie! Nu mai contează că peste trei luni te întorci cu coada între picioare (bă, ce put iacii ăia, plus că nici duș n-aveam unde să fac) și-ți iei un job tot la corporație, pe o poziție similară cu cea de dinaintea plecării. De-acum înainte o să poți folosi în orice conversație o formulare de genul: „Călugărul care mi-a fost îndrumător spiritual în Tibet zicea că…”. Șah-mat. Cine vreodată poate replica la așa ceva?

A doua: te redescoperi pe plan local. Dacă nu-ți permit chakrele să-ți iei un an sabatic, dar tu simți din toată ființa ta că ești cu totul altfel decât cei din jur, recurgi la metoda mai simplă: devii raw-vegan. Dar nu faci asta doar pentru tine și pentru că tu crezi că e un stil de viață sănătos. Nuuu, ce farmec ar mai avea dacă nu știe juma’ de planetă că ești raw-vegan? Păi te chinui așa degeaba? Exclus!

După ce-ai luat hotărârea, următorul pas este să spui asta oricui și în orice context. Nu contează despre ce se discută, tu o să ai grijă ca în primele cinci minute să afle toți cei de față că mănânci doar ienupăr murat în extract de quinoa și muguri de pin trași la tigaie în ulei de baobab virgin, prin urmare tu ești o ființă superioară, iar ei niște maimuțe primitive care se hrănesc cu stârvuri. Desigur, vei exclude rapid din proximitatea ta atât de selectă orice individ care devine raw-vegan din convingere și nu urlă asta ostentativ pe toate gardurile. Trebuie să fii prost ca s-o ții doar pentru tine și tu cu proștii nu vorbești.

Dacă niciuna dintre astea două nu te satisface, mai ai o variantă de rezervă: te prefaci că ești ghei, deși tu plângi după femei mai rău decât un bebeluș după țăță. Odată ce ți-ai anunțat noua orientare sexuală, i-ai rupt în două pe toți. Dar cum metoda asta presupune riscul ca, în cele din urmă, să te alegi cu vreun ciocan, zic că e mai safe să te rezumi la una dintre cele două sigure de mai sus.