Mdeci să vă povestesc

Io fumez pe holul clădirii în care e cooperativa de digital unde dau cu sapa. Ho, nu săriți, că fumez d-alea electronice, aer curat, de munte, cum ar veni. Așa, revenind, taman îmi terminasem țigara, am scos-o din dispozitiv ca s-o arunc la gunoi, când îmi sare din mână ca un pește viu și se rostogolește pe undeva pe sub caloriferul pe care îmi hodinesc superbu-mi trup când fumez.

Înjur în gând si mă aplec s-o culeg, măcar ca să păstrez o aparență de civilizație. Dăcât că mwistu’ ăla de chiștoc se vârâse cumva într-un colț și n-ajungeam deloc lesne la el. Pipăi după el orbește. Nimic, nu se dădea cules și pace. Oftez adânc, sudui în gând ca un șofer de taxi blocat pe centură vinerea la prânz și pun genunchii jos ca s-ajung odată la blestemata aia de țigară.

Moment în care se deschide ușa de la lift. Nu v-am zis că locu’ meu de fumat e chiar în fața liftului, nu? Well, da, acolo e. Ziceam că se deschide ușa și iese o tipă. Mai bine zis, încearcă să iasă, că nu prea putea de individul care stătea în genunchi în față.

Panicat, dau să mă ridic, dar creierul meu e blocat pe chiștocul ăla nenorocit și nu raspunde la comandă. Femeia se dă un pas în spate și râde:

– Să știi că apreciez, dar nu trebuia.

– Știu, dar așa sunt eu, romantic.

– Și? Pică ceva?

Apuc în sfârșit chiștocul și mă ridic.

– Nu știu, că nu stăteam de mult aici.

Ce voiam să zic, cred că mă reapuc de fumat țigări normale.

sursa foto