Scrisesem altceva pentru azi, dar m-a enervat mizeria asta atât de tare, că m-am răzgândit. Despre ce e vorba? Pe scurt (pentru că de pe telefon se vede greu și poate nu vă dați seama ce scrie), am lăsat mai jos o citație primită de Robert Tiderle (owner Papaya Advertising).

Omul trebuie să se prezinte la Direcția Pentru Investigații Criminale (wtf?) ca să dea socoteală pentru clipul “Copiii referendumului“, iar citația a fost emisă ca urmare a unui memoriu făcut de 13 parlamentari (parlamentarii sunt cetățenii ăia care ajung în Parlamentul României pentru că NOI i-am ales).

Voi realizați ce zic eu aici? Direcția Pentru Investigații Criminale? Pentru că ce? Pentru că agenția pe care o conduce a realizat un spot. Și am așea o vagă bănuială că nu l-au chemat să discute despre calitatea actului artistic și nici ca să-l întrebe dacă și-a atins scopul sau nu campania de comunicare. Pur și simplu omul ăsta e chemat să dea cu susbemnatul fără să fi încălcat nicio lege.

Vă spun foarte sincer că mie mi s-a făcut IAR frică. Ăștia pur și simplu nu mai au nicio limită. Dar cel mai îngrijorător este că ușor-ușor începem să ne obișnuim cu asta. Și uite-așa o să ajungem să ni se pară normale abuzurile de genul ăsta. Vă sună cunoscut? Că mie îmi cam sună. Doar că aveam impresia că nu mai suntem înainte de ’89.

P.S. Dacă există pe-aici cineva care știe cu lege, poate ne explică și nouă pe ce bază s-a făcut citația și mai ales care ar putea fi consecințele.