Cică vara răcesc doar oamenii deștepți. În acest caz probabil că sunt un geniu neînțeles, altfel nu-mi explic de ce fix din a treia zi de vară mă doare tot corpul, în gât am un fel de gheară înroșită în foc care mi se plimbă de jos în sus și de sus în jos de fiecare dată când încerc să înghit. Despre zonele umerilor și omoplaților nici nu mai amintesc, pentru că nu-mi dau seama care dintre ele mă doare mai tare. Toate astea în timp ce mucii îmi curg la liber pe piept, fără să-i poată opri nici barajul de la Porțile de fier, iar în cap, fix în mijlocul frunții, cineva a uitat pornit un ciocan pneumatic care lovește puternic la intervale regulate de cinci secunde. Practic, mă aștept sa mor dintr-un moment în altul. Cum ziceam, probabil că sunt extrem de deștept sau ceva. 

Iar trebușoara asta a venit fix ca cireașa de pe tort bomboana de pe colivă după zece zile în care am fost cu somnul pe sponci, pentru c-a trebuit să mă trezesc în fiecare dimineață la 6.00, s-ajung la birou să le dau să sugă cele două bestii care au intrat recent în viața mea. Nu, din nefericire, nu vorbim despre două căprioare blonde cu țâțe mari și glezne fine, că în acest caz nu mă mai plângeam io de trezit dimineață.

Ladies and gents, vi-i prezint pe Vasile și Suzana, cele două suflete care printr-un nefericit concurs de împrejurări (mama lor a dispărut fără urmă la două săptămâni după ce i-a adus pe lume) au ajuns la cooperativa unde dau cu sapa și pe care fratele vostru îi hrănește cu biberonul ca să-i pună pe picioare. Ar mai fi de spus doar că e prima dată-n această existență efemeră când fac așa ceva și mă simt de parcă sunt iar tată. 🙂

Urați-mi succes și țineți-mi pumnii să reușesc să-i ajut pe Suzana și Vasile să urmeze drumul firesc al oricărei pisici: să crească și să se transforme din doi pisoi drăgălași în două mâțe leneșe și plictisite de viață.

P.S. Hai c-a fost prea multă încrâncenare pe-aici zilele astea și mi-am zis că ăștia micii or să ne facă să ne mai relaxăm oleacă. M-am gândit rău?