Dacă e sâmbătă, e Elena.
Știți panica aia de marți, cu ninsoare, cu viscol, cu școli închise și cu pluguri pe străzi (în vise)? Nu știu voi, dar eu m-am pregătit de luni seara. Mi-am pus în poșetă două sufertașe de metal cu mâncare ca să am ce ronțăi dacă rămân sinsitrată pe la muncă.
Bun. Dimineată mi-am tras și-un un machiaj rezistent la gheață și vânt, mi-am luat copilul de o aripă și am coborât să înfrunt urgia. Ce credeți? Din două rafale de vânt am ajuns în stația de autobuz. M-am prins cu putere de chioșcul de ziare, mi-am agățat copilul între picioare și am așteptat autobuzul. Care nu mai venea și nu mai venea și NU mai venea.
Cum eu gândesc rapid în situații de criză am stabilit că ar fi cazul ca, înainte să mă transform într-un cub de gheață, să chem Uber-ul. Când am văzut tariful, fraților, mi-au înghețat pe rând mâna, sufletul, telefonul, portofelul și cardul. Fix în momentul în care mă gândeam că la o adică aș putea să mănânc ce mai uită colegii mei prin frigider și să fac în paștele mamei mele comandă la Uber, apare un taxi.
Doamne, păi când l-am văzut, am zis că fac credit la bancă, dar io în stație nu mai stau nici moartă. Sau mă rog, doar moartă. De frig. La volan era un tip cu geaca pe el și cu gluga trasă pe cap. M-am agățat de portieră ca de ultima speranța a unei vieți mai bune, am tras cu putere, am aruncat copilul în mașină, rucsacul peste copil, poșeta peste rucsac și în final am intrat și eu aruncându-mă pe burtă.
Am dat binețe. Șoferul m-a întrebat “până unde”, dar n-am apucat să răspund c-a răspuns tot el “50 de lei”. Până la urmă am apucat să spun și eu “până la Unirii, dar mai mult de 35 de lei nu am”.
M-a ignorat total, iar eu am înteles din asta că-s un bun negociator. Deja băteam cuba cu fiu-meu pe bancheta din spate. Ce tare ești, mama, ne-a rămas și de o gogoașă, când îl aud pe șofer cu o voce din gât:
– Da’ unde pleci, fey, de-acasă pe vremea asta?
Mă uit mirată la copil, copilul la mine, îmi fac ochii în cap ca la desene animate și răspund încet de abia m-am auzit eu:
– Ăăă, la muncă?!
– Și-ai luat și copilul cu tine?
Paralizasem! Mă gândeam cine e ăsta și ce vrea de la mine? Bag o mână sub rucsac, îmi scot copilul la vedere și îl poziționez pe mijlocul banchetei din spate ca să-l vadă și să mă lase naibii în pace cu întrebările. Că eu dimineața îs ciufută rău. Și nevricoasă. Ce credeți? Nici măcar nu s-a uitat în oglinda aia ca să-l vadă. A continuat:
– Da’ ce te-ai machiat așa dimineată? Sigur te duci la muncă?!
Băi, vă jur! Eram cu spinarea rece. Și nu, nu de la frig. Cum naiba îmi văzuse ăla față că spre mine nu se întorsese deloc și nici în oglindă nu mă vedea. N-avea cum să-mi vadă fața. Mai eram și bandajată cu fularul, iar lentilele de la ochelari erau încă aburite. Plus că nu întorsese capul deloc spre noi. Și totuși, cum m-a văzut? Cum?!
Copilul deja era băgat tot în mine, iar eu mă făcusem una cu păturica murdară de pe banchetă. Cu un ultim efort, m-am prefăcut că vreau să-l pup pe fiu-meu și din două mișcări rapide mi-am șters scurt machiajul pe căciula lui albă, proaspăt spălată. Acum eram ceva între Xena și Piggy de la păpușile Muppets. Mă uit la șofer:
– Acum e ok, boss?
N-am zis și cu voce tare. Erau doar gândurile mele care o luaseră razna. C-o mână pe sufertaș și cu alta pe portieră, îmi plănuiam să mă arunc din mașină la primul semafor, cu tot cu copil. Numa’ bine c-am prins peste tot verde. Ajungem la Unirii. Îi dau fix 35 de lei. S-a uitat cu scârbă la bani, s-a întors pe jumătate spre mine și mi-a aruncat peste umăr:
– Face 50 dă lei! E nașpa afară.
– N-am! V-am zis de când am urcat că am doar 35.
După care l-am admirat cum se chinuie să-și scoată burta de sub volan ca să se poată întoarce de tot spre mine În timpul ăstă mă gândeam că dacă e ceva îl pocnesc cu sufertașul! Dar m-am calmat repede că-i umpleam mașina de sânge și l-am luat la sentiment:
– Știți, ca să fiu sinceră, mai am 5 lei, da’ vrea și ăsta micu’ o gogoașă. Pot?
Băbăiatule, cu un ultim efort reușește să iasă de sub volan, se întoarce către mine și în timp ce-și dădea gluga jos, îl aud:
– Stai, fă, să iau banii de la clientă și vorbim.
Și-și scoate căștile din urechi, mânca-v-aș! Vorbea cu nevastă-sa la telefon.
Până la chioscul cu gogoși am tot auzit un bocănit. Nu, nu erau sufertașele, erau genunchii mei care și-au revenit abia a doua zi.
Vă zic cu toată seriozitatea care, cică, vine o dată cu vârsta: eu nu mai ies din casă până când temperatura nu va crește până la niște grade egale cu vârsta mea!
sursa foto
Da’ ce articol dă lucs ai scris, fey!! M-am hăhăit şi grohăit cum (nu) numai tu ştii că pot şi acu’ nu mai pot dă burtă.
„Bag o mână sub rucsac, îmi scot copilul la vedere” – aici am murit! Dar am înviat când ai prăpădit bunătate dă căciulă albă. Bahtă să-i mai scoţi faţa, ahahaha!
Super articol, mi-ai făcut cafeaua bună. Şi stii tu mai ce… Loveyou, @Elena!
Comentariu beton!48
@Vero, viața? La asta de refereai că ți-am făcut-o mai bună???
Comentariu beton!22
@Elena It’s a yes from me! Veaţa, bo$$! ❤️
Ok, hai că io mă pregătesc de drum. Fetele mele ie sinistre azi, vor în vizită la tataie. Tataie e un pic… well… mort. Deci luăm lopeţile şi mergem să săpăm. Zăpada de pe locu’ dă veci. #mySaturdays ❤️
Comentariu beton!42
@Vero, ?.
Am ras cu lacrimi! Buna dimineața, draga Elena si o sâmbăta frumoasa! Ai un mare fel de-a descrie amănuntele. Scenarista sa te faci!
Comentariu beton!15
@ardelenco, m-am luat cu niște treburi, dar mă fac scenaristă. Să mor io!?
Comentariu beton!15
Frumos scris.Trebuie să apară umflata aia si îmi păstrez toată răutatea pentru ea.Între timp îmi storc creierii să găsesc motive să o întind de acas’.Sunt curios la a câta replică îi iese cafeaua pe rat si cât durează să i se injecteze ochii.
Comentariu beton!31
@edelweiss, ce umflată, boss?
Cui, boss? Ce umflată?
@edelweiss, aaa… pretenara neveste-tii. :)))))) N-am băut cafeaua încă.
Da’,tu iți bei cafeaua acasă,nu mai ai osutaptrujde kile si nu umpli singur o cameră.
Comentariu beton!20
@edelweiss, dacă vrei s-o șochezi cu adevărat, fii un perfect gentleman. Eventual servește-i tu cafeaua…direct de pe lama toporului.
E totuși luna femeilor…:-))
Comentariu beton!16
Eu acum îmi imaginez poza ta aia cu dinți frumoși și cu machiajul trash pe care ți l-ai făcut! ?
În altă ordine/dezordine de idei, mi-au tremurat și mie genunchii o dată când nu credeam să ajung vie la destinație cu taxi-ul în care am avut proasta inspirație să mă urc. M-a dat ăla cu capul de toți pereții de nici n-am avut când să respir să pot să îngaim că vreau să cobor.
Hai, să aveți o zi faină! Eu încerc să ajung la Piatra Neamț azi. O să-mi iau provizii, să am în caz că Mihai prezice o zi de primăvară!
Comentariu beton!24
@Anouk, dacă o iei pe A2 să știi că se circulă bine. Și faci și vreo două poze la stabilopozi.
@Elena, dacă până diseară nu mai dau nici un semn, să trimiți un echipaj de la ISU să mă salveze! Mă bazez pe tine să-i alegi pe cei mai buni. ?
Comentariu beton!18
@Anouk, îi testez bine înainte. Bazează-te pe mine!
Comentariu beton!14
https://www.youtube.com/watch?time_continue=3&v=wyND19lIc-o
[email protected], esti?
Elena, da’ chiar, de ce te-ai machiat așa?
Foarte fain, mi-ai înseninat ziua.
Comentariu beton!15
@Gabil, dă nebună, cum de ce?
Comentariu beton!13
”Stai, fă, să iau banii de la clientă și vorbim”…pfff, just music for every wife’s ears. Sunt tare curioasă cum i-o fi declarat iubirea de Valentine’s.
Și nici eu n-aș mai ieși din casă până când temperatura nu va ajunge la niște grade egale cu vârsta mea… minus vreo 10-15, ca să fie gradul optim de confort termic 🙂
Comentariu beton!19
@AKzen, cred c-a fost ceva de genu’: am vrut săț’ iau ceva, fey, da’ a sunat alarma la ieșirea din magazin.
Comentariu beton!34
@Elena ”fey, draga mea” …
Comentariu beton!15
Hahahhaa săptămâna trecută am râs la descrierea taximetriștilor făcută de Micuțu’ de mi s-a decimentat o lucrare dentară ?
Acum am râs iarăși … avea omu’ căscuță ?
Ție ți-a sărit dantura în halul ăla când ai scris articolul?
Te rog frumos dințoaso schimbă avatarul ?
MULȚUMITĂ? strig eu cu o retină zgâriată și o dantura ciobită
Comentariu beton!16
Achiesez la dorința lui HabaRnaM. Schimbă în plm gravatarul ăla că am coșmaruri noaptea.
@HabaRnaM, moamă, păi la așa cuvinte frumoase io mă înfior toată. Stai să văd ce găsesc disponibil în galerie și execut schimbarea.
Comentariu beton!18
@Mihaie, cuvântul ăsta îl așteptam: achieșez.
Hai c-o fuck!
Comentariu beton!13
Hahahaaaa, am ras de era sa lesin. Asta e Romanica adevarata ?
Comentariu beton!12
@DOINA, eu nu. N-am râs.
Doar puțin am zâmbit când l-am scris.
„La vita e bella”. Totusi… 🙂
Elena, a trebuit să reiau articolul de jos în sus, după ce și-a scos nenea căștile! :)) Ai un stil narativ jos pălăria! Pune mâna și scrie-ți biografia că ieși din sărăcie, iar din casă nu mai ieși dăcât pe la lansări de carte! Și o să ai și șofer personal!
Comentariu beton!24
@Blanche, cartea o am. Și editura. Șofer n-am găsit încă.
P.S. săru’mâna, fatahăi!
Comentariu beton!21
@Elena, la câți bărbați cu permis de conducere suntem pe aici, sigur găsești un doritor să-ți fie șofer, poate și moca ?
Comentariu beton!20
@diabolic, atât!
@Blanche, nu-i da idei…dacă @Mihai bagă abonament pe bani, @Elena scoate carte, eu ce mai citesc moka și frumos? 🙂
@Elena, la prima lansare te conduce un comentator vajnic de pe-aici, vorba lui diabolic. Pe urmă faci un casting pentru șofer, te ajutăm și noi fetele cu impresii, nu te lăsăm la greu!
@AKzen, nu se lasă ea de blog, e ca un drog!
Lasă-le incolo de grade, Elena! Aici a ieșit soarele, cu dinți.
Eu de juma’ de oră ii aud pe ai mei discutand cu inima: nu scrie, nu scrie femeie!
Să știi că am câine!
Zi cu drumuri bune să avem.
Comentariu beton!25
@Ambra, o să am și eu câine. Am găsit tatăl deocamdată. Stăpânul, un coleg de serviciu, l-a dus la o cățelușă. Vreo trei zile s-au mirosit și în a patra zi, când să zică cățelul „am pus-o, coa!” a început cătelușa cu figuri. Că mă doare capu’, că porcule nu mă mai iubeșți, că ce? m-ai mirosit trei zile și crezi că sunt vreo curvă?
Comentariu beton!30
Toate femeile’s la fel! :)) 😛 Să nu renunți, merită!
Ar fi de povestit pe tema asta, nu e locul aici. Al meu mă ceartă de la ușă acum. Fug 🙂
Am o colegă care e disperată pe shi-tzu-lina ei, ii place singură si liberă.
Te k:))) pe dinți! (Să nu mă omor’ț)
Comentariu beton!13
Tare-s curios cum ar suna povestile voastre despre o catea care nu sta ca o doare capul.Si cum ar suna real ,,sa nu renunti” ala.O fi ceva de genul:
-I-ai dat afrodisiace?
-Da.
-Ok,tu tine-i coada sus ca io-l imping de la spate.
-Asa Grivei,da in ea ca surdu-n clopot.
Marius [email protected] , „să nu renunți” insemna a avea un cuțu așa cum iși dorește.
In rest, eu am povestit deja. 🙂
Sandra,eu am un caine cum nu mi-am dorit.Si nici in cele mai negre cosmaruri nu credeam ca o sa tin un caine in casa.O jumatate de an am incercat sa scap de el.Acum sunt doi ani si vreo doua luni de cand il am si daca vrea cineva sa exersez pe el cu toporu’ sau cu bata nu trebuie decat sa se ia decat de vagabontul meu.PUNCT.
erata: se pare ca forma corecta e vagabond.
Marius [email protected], am ințeles exact ce ai scris. Am pierdut cainele pe care mi l-am dorit, mai exact s-a pierdut cand eu nu eram acas’. Am acum un hibrid de la mama vechiului caine si alt tată, cred c’am mai spus. A compensat de parcă știe ceva din frica mea dar și despre cum gandesc in ceea ce privește animalul la casa omului, adica la casa cu curte. Câinele te adoptă, tu devii familia lui.
Eu plecasem totuși de la dinți când am ajuns la câine; ii doresc Elenei sa se pricopsească cu șifonatul ăla albastru, cred ca e delicios. (MariusEm, sper sa nu incepi acum cu imaginea horror a deliciosului, nu suntem chinezi)
Când o să am chef de surplus de adrenalină, dau o fugă până la Bucale și mă plimb cu taxiul pe care, obligatoriu, o să-l iau de la Gara de Nord.
@Duamna Elena, am grohâit de râs precum mistreții de la mine din pădure. Mulțam! ?
Comentariu beton!14
@diabolic, să-ți fie de bine! Thx, man!
Te iubesc, Elena! M-ai înveselit din nou.
@Elenuș, nici n-aveai cum să nu mă iubești. Purtăm același nume?.
@ElenaP, si pana la urma ti-au mai ramas bani de gogoasa, sau ai luat pa caiet ?
Comentariu beton!17
E timidă draga de ea și nu vrea să ne comunice că are propria gogoșerie, ne lasă să ne dăm seama din context.
De la ce crezi că vine Elena P?
Elena PatiXena ?
Ps Are și contract cu municipalitatea : pune covrigi în coada maidanezilor, dar cam dă rateuri la montaj?
Comentariu beton!24
@Shoric, am luat. Cum să nu. L-am înduioșat cu fiu-meu. Bine, cu căciula aia murdară a început lumea să ne dea bani pe stradă de milă.
Comentariu beton!20
@HabaRnaM, adica tu vrei sa zici ca @Elena ne vinde gogosi sambata ?
ElenaP, :)))
Comentariu beton!18
Da’ chiar așa @HabaRnaM?!?
@Elena, a găsit fiică-mea o soluție pentru căciula murdară, poate te ajută data viitoare.
Era clasa a doua, mă duc într-o zi să o iau de la școală. O întreb de ce are fesul pe dos.
– Aaaa, păi ne jucam în curtea școlii și mi-a aterizat un găinaț pe cap. Am pus fesul pe dos ca să nu se mai vadă.
– Măcar l-ai șters și tu înainte? întreb în timp ce făceam, în gând, inventarul tuturor sfinților.
– Normal că l-am șters, zice mândră. Pe pantaloni.
Comentariu beton!25
@Didino, acum am văzut comentariul tău.
Pe pantaloni în față este???
@Elena, e-nvățată să facă treburile cu simț de răspundere, așa că l-a întins bine, de la genunchi pân’ la șold. 🙂
?????
Îmi închipui cum vorbeai singură în taxi! Tare faza!?
@DEMETRA, vorbeam, da, dar în gând.
:)) M-am trezit cu o mare portie de ras, la micul dejun si am zis ca o sa tin „dieta” ca cica ingrasa rasul asta. Offf m-ai facut dependenta de blog si sambata….?
Weekend fara peripetii @ all!
@Eliza, stai liniștită că și eu sunt dependentă. Deci ești ok?.
@Elena, parcă văd cum ai plonjat pe burtă în taxi ? tare mult ce îmi place hazul tău! Când vine vorba de taxiuri în București, mă apucă damblalele. Îmi aduc aminte și acum de nea Costică, eram cu o prietenă, ne-a luat triplu pe o cursă dar ne-a lăsat senzația că am făcut afacerea vieții. Și numărul de telefon, ahaha!
@Mona, geez! Eu când am cobor am avut senzația că am renăscut. Dacă-mi dădea numărul de telefon, îl mâncam. În loc de gogoși.
@Elena, mă anunți când e lansarea și vin cu o ladă de gogoși, din alea adevărate, calde, pufoase și brumate cu zahăr. Contează pe mine. Autograful să fie cu inimioară, mulțumesc nesfârșit!
Eu am luat acum ceva ani un taximetrist de la Gara de Nord, care atât de tare s-a supărat pe mine că a fost cursa prea scurtă și bacșișul probabil prea mic, încât mi-a zis de toate cele, din lună și din stele. Tirada invectivelor a culminat cu ”și să-ți iei singură bagajul din portbagaj!”. De parcă m-aș mai fi așteptat s-o facă el :-)). Mno, mi-am luat catrafusele ușurel, calm și liniștit cum mă știți, iar când am ajuns la intrarea din bloc i-am arătat un mare semn mijlociu și i-am transmis din vârful buzelor ce am crezut eu că se cuvine în acel moment.
E adevărat că după asta, vreo două săptămâni m-am tot uitat după el, să nu revină să-mi tragă și vreo două după cap, în vâltoarea evenimentelor nu mi-am dat seama că intram doar în bloc, nu într-o rachetă spațială cu bilet doar dus.
Totul a fost ok în final, dar de atunci n-am mai luat taxi din stradă, niciodată.
,, Mno, mi-am luat catrafusele ușurel, calm și liniștit cum mă știți ”
Ti-a scapat asta?
@Marius, hahaaaa. Cred c-a editat Mihai comentariul.
@Marius M, @Elena am zis bine, în ”lumea mea” asta e definiția calmului.:-))
Cu zen-ul ăsta sunt deja cu un picior în groapă.
Nu cred că se bagă @Mihai să-mi editeze comentariile, în cel mai rău caz mă trimite iar la închisoare. Și cică freedom of speech, pfff .
PS glumesc, voiam să văd dacă citește cineva textele mai lungi 🙂
În loc să-i aduci mulțumiri „domnului” taximetrist că ți-a dat subiect de articol (astfel poate nu dormeai noaptea de grijă) tu l-ai bănuit de gânduri necurate. Păi e frumos?
Comentariu beton!12
@Xenopol, adevărul e că am câteodată insomnii. Bă, ce să mai scriu?! Hahahaaaaa
Nu port palarie.Asta e.
@Marius M, scoate altceva.
Comentariu beton!14
Elena, și tu…păi așa machiată te urci în taxiul omului, tz tz tz…Un pic de respect, orișicât!
Și DA, prețurile cresc cu ocazia zăpezilor, nu știai? Într-un fel merge taxiul pe un drum și în alt fel pe același drum dar inzăpezit. Gogoșile nu au ce căuta în acest context complex și complicat. Zi bună și frumoasă! 🙂
@GMT, gogoșile alea de la Unirii sunt viața mea.
Norocoas-o!
Ai scăpat de Uber, da’ eu tre să merg cu fică-mea în berăria H și nici nu pot să o mișc dacă nu vine Uber la ușă!
Îmi plac povestirile tale! Mult!
@Gigi have fun, culturistu-le ?
Io am avut noroc si am proptit copiii in primul parc din cale. Doamne-ajuta, nu congelam pe la locul cu verdeata ?
Comentariu beton!15
@Gigi, veźi că pe colt în dreapta au o gaură în zid. Rămâi acolo și vezi ce se întâmplă.
@Vera….parc?…pe vremurile astea?….nu stau în frig azi, am făcut un mic derdeluș pe întâi seara!
@Elena, un indiciu ceva, ce ar trebui să urmăresc? Să știu cu ce mă imbrac!
Doamne, @Gigi, n-ai citit INCĂ „marirea și decăderea unui tată de fată” ? E opera de artă a lui @Mihai. Caută repede pe blog. Găsești toate răspunsurile acolo.
Adica 23 de grade, sau cum?!?
@Emi, 22 încă. 23 fac peste 10 ani.
Comentariu beton!13
Foarte tare articolul, povestea banala de vara… ups, de iarna (adica toti am avut cred patanii cu taximetristi)… dar talentul tau de a povesti !!! Am ras de la prima ora! Eu am testat prima data Uberul in Romania cand am venit in tara saptamana trecuta, miercuri dimineata la ora 3 jumate a fost 36 de lei din Militari la aeroport, mi s-a parut mai mult decat rezonabil iar soferul foarte simpatic, am avut ce discuta tot drumul. Asa ca deocamdata Uber rules!
@Anca, Uber-ul devine simparic când e frumos afară. Dar, da. Oamenii de acolo sunt chiar ok.
Pai tocmai, ca miercuri la 3 dimineata ( de fapt miercuri de saptamana asta ca nu s-a terminat inca, my mistake) numai frumos nu era afara, carosabil acoperit de gheata si zapada, viscol usor, cam toate ingredientele de pret dinamic ridicat, de aia am fost placut surprinsa! Dar cum spuneam, experienta mea e recenta si relativ limitata, vreo 5 curse in 4 zile.
@Anca eu n-am testat încă Uber (am vrut s-o fac anul trecut, tot în perioada nămeților, dar m-a luat durerea de cap când am văzut estimatul de cost), iar de mers cu taxi-ul mă feresc cât pot, că, na, nu-ți poți alege șoferul ca pe iubit, tre’ să te mulțumești cu ce-ți vine la scară.
Cu toate acestea, unele povești cu aceste personaje atât de controversate pot deveni extrem de savuroase în cercul de prieteni și nu numai, ca dovadă povestea Elenei de azi. 🙂
Personal, am si eu o amintire nasoală cu un taximetrist, dar restul sunt chiar ok, iar unele de-a dreptul hazoase.
Dar clar trebuie să testez și Uber ăsta, aud pe toată lumea cât de minunați sunt:-)