Păi știi când vezi femei, pe care altfel le credeai normale și cu mai mult de doi neuroni, scriind pe hashtag-ul #metoo despre cum au fost și ele agresate sexual. Că, de, nu se face să se plângă toată lumea în jurul tău de agresiuni peste agresiuni și tu să pari c-ai rămas așa neagresată. Păi ce, tu ești mai proastă sau mai urâtă? Și-atunci te-apuci să scormonești după o agresiune sexuală, un abuz, o măslină, ceva acolo, să fie.

Și te-apuci să scrii despre cum te-a agresat sexual unu’ invitându-te la o cafea sau despre cum te agresau sexual colegii în școala generală frecându-te cu zăpadă. No joke, ambele sunt reale, dar am uitat unde le-am citit și, tâmpit fiind, nu le-am salvat. Mai găsește-le acum, dacă poți, în avalanșa asta de postări.

Și mai știi când vezi armata de feminizde, justițiare de internet, cum efectiv fut în gură pe oricine nu e de acord cu ele sau pe oricine îndrăznește să facă vreo glumă legată de acest subiect. Pe sistemul: Bă, dacă a zis femeia c-a fost agresată sexual, la coadă la salată de quinoa cu muguri de baobab, de un hipster agresiv care i-a șoptit insinuant, în timp ce-și aranja eșarfa: „prințeso, te ajut să-ți cunoști sinele mai îndeaproape la un Murakami după ce mănânci, cât mă dau și eu cu ojă?”, înseamnă c-așa e și vă ia mama dracului pe toți, nesimțiților și lipsiților de empatie care sunteți!

Dap, așa știi, când îți dai seama cu ochiul liber că se cam duce totul pe panta ridicolului.

Altfel, părerea mea e că rămâne cum a zis Bogdan Naumovici:

Ca în orice altceva, și aici e nevoie de echilibru și de nuanțe. De-aia zic să-i dăm penalului ce-i al penalului și umorului ce-i al umorului.

Atât, că m-a luat greața.

mihai_vasilescu_clown_metoo