Ce pula mea înseamnă „ce pana mea”?

,,limbaj licențios folosit în mod neautorizat” era sa cad de pe scaun, bine ca nu am avut cafeaua in mana…:)))))

Așadar, noi ăștia cu pula mică, trebuie să ne luăm inima-n dinți și să zicem „Ce pulică mea”, nu?

Bai, io zic altfel. Colegu e santierist, si-a bagat pula in romana, rusa, araba, africana, franceza, engleza si mai nou in daneza. Nu stie el multe cuvinte, da pula o stie pe multe limbi.
Traind numa printre santieristi, pula, egal in ce e bagata , e la ordinea zilei. Hai sa-mi bag pula, iar dau astia la cantina peste. . Baga-mi-as pula in net-ul vostru de muisti. Ce pula mea mai vrea si vaca aia de la HR? Pula mea, asta e. Sa-i bag pula pe gat lu dirigintele de santier, ca a incurcat comenzile. Putem ridica pula la rang de zeu cat vrei, cred ca am auzit toate injuraturile ce contin ingredientul mistic, pula. E, problema apare cand vine p-acasa, mai rar, adevarat, pula da pe dinafara. Locuiesc intr-un orasel in care traficul se desfasoara in doua moduri. Incet si foarte incet. 50 la ora si juma de oras 30 la ora. Nu vorbim de strazile cu 10 la ora. Pula da sa iasa , dar mai apare inlocuitorul organic, pana, mai ales ca sunt si doua donsoare minore cu noi mai mereu. Sau, ca sa fie diplomat, ar trebui sa o dea pe aia cu meandrele concretului, ce atata pula.

Poate e înjurătură de scriitori.
Un fel de „ce pixul meu, ce creionul meu, ce pana mea”.
De logofăt, de grămătic :)))
Aia de pictori ar fi „ce pensula mea”.
Think outside the box

La mine, înjurăturile sunt după cum urmează :
1. Când îmi dau cu ciocanul peste degete: „ahhhh, ce durere simt ca radiază din vârful capului pana în picioare. …aaaaa”.
2. Când mă înjură vreun taximetrist în trafic, răspunsul meu este: „domnule conducător auto, va rog sa nu folosiți cuvinte triviale și nici cu o încărcătură sexuala , la adresa mea „.

Sincer, n-am privit niciodata asa chestia asta. Da, mai folosesc si eu „ce pana mea”, dar o consider un fel de „ce pula mea” mai…cum sa zic…mai „indulcit”. Incerc sa ma feresc, pe cat posibil, sa injur, mai ales in scris, iar atunci cand o fac prefer sa nu fiu prea dur. De ce? Nu stiu sigur. Poate fiindca singura chestie pe care stie sa o faca natia asta foarte bine e sa injure si cam atat. Sau poate fiindca pe vremuri asta era socotit ” limbaj de birjar” (bunica ma ameninta ca ma spala cu sapun in gura daca ma aude injurand), iar acum observ ca e o chestie de mandrie sa injuri cat mai dur si mai obscen cu putinta. Puteti sa ma considerati elitist, papagal sau „pizda” dar nu cred ca daca arunc puli, morti, sfinti in dreapta si in stanga o sa mi se dea vreun premiu sau o sa dovedesc ce barbat sunt. Cine nu e convins de asta, il invit, in pana mea?, sa vina sa se convinga. Apropos de puli, mie mi se pare gretos cand o femeie „isi baga pula” sau sta cu ea in gura (la figurat, bineinteles). Exista injuraturi unisex, ca sa zic asa, dar bagatul organului sexual masculin in ceva nu e una dintre ele.
De asemenea, imi aduc aminte ce revoltata era societatea cand se injura pe stadioane. Cum nu putea nimeni, cica, sa-si duca copiii in peluze fiindca injurau „drogatii” si „huliganii”. Pai, ce facem? Gata, nu ne mai deranjeaza „sugi pula” strigat din mii de piepturi cand degajeaza portarul advers? E fix invers? Hai sa ne bucuram cand il injuram pe arbitru de mortii ma-sii si ii bagam puli pe gat atacantului advers, nu? Ei bine, nu.
Eu as zice sa incercam sa injuram mai putin si sa folosim cat mai mult ironia, satira, chestiile subtile, sau, in cel mai rau caz, sa „indulcim” injuraturile cu „pana mea”, „plm” sau „manca-mi-ai nasul”.? I se zice limbaj suburban dintr-un motiv. Nu zic sa nu-l folosim, dar nici sa-l ridicam la rang de vorbire academica nu mi se pare o solutie.
Si acum, astept bolovanii! Ce pana mea!?