Sau poți, doar dacă ai stomacul suficient de tare ca să înghiți valul de înjuraturi și ură care va urma.

Am zis să vă strâng la un loc toate subiectele despre care, în orice fel ai scrie, invariabil urmează un munte de imprecații și o declanșare de energii capabilă să pună în mișcare portavionul amiral al flotei NATO. Am să fac și o lejeră analiză a modurilor în care diferă în functie de subiectul abordat. Pentru că, naivi fiind, ați putea trăi cu impresia că sunt aceleași tipuri de înjurături. Well, nicidecum.

Biserică. Fără îndoială este subiectul care generează cea mai multa ură, cele mai de jos invective și cele mai negre blesteme. Partea halucinantă este că ele vin din partea habotnicilor și oamenilor care propăvăduiesc iubirea aproapelui și bunătatea. Serios vorbesc. Chestii ca “o să te ia Dumnezeu în p*lă dacă mai continui așa” sunt frecvente la genul ăsta de credincioși de internet. Asta pe lângă obișnuitele: “vedea-te-aș mort și pe tine și pe familia ta”, “să-ți dea copiii-n cancer”, “să mă piș pe mormântul tău de labagiu nenorocit”, și alte chestii din același registru, care aduc aminte de blândețe, lumină și puterea binefăcatoare a credinței.

Până la urmă sunt de înțeles și habotnicii ăștia virtuali, trebuie să crezi în ceva, măcar într-un prieten imaginar care locuiește în cer, ca să n-o iei razna când realizezi că ești singur pe lumea asta.

Gay. Aici lucrurile sunt ușor mai subtile. Dacă te apuci să scrii despre iubirea între persoane de același sex, dar ai inspirația să folosesti o poză cu două tipe care se sărută și să te axezi cu textul în jurul lor, ai toate șansele să scapi mai ușor. Până si ce mai înverșunați homofobi sunt aproape reduși la tăcere de imaginea a două blonde superbe care se mângâie drăgăstos. Pe scurt, dacă te duce capul să faci asta, o să primești doar considerații usoare, de vară: “Hai, frate, nu asta este societatea în care dorim să ne creștem copiii” sau “Degeaba, că biserica e împotriva lor”. Scapi aproape nevătămat, ce să mai.

Eeei, dar să te pună dracu’ să vorbești despre același subiect, să susții că avem libertatea să ne iubim cu cine vrem și să dai exemple de bărbați care fac asta, eventual însoțite de o fotografie cu doi mustăcioși care se sărută tandru. Ai pus-o, publisher-ule care ești tu publisher. Sodoma și Gomora se vor coborî asupra ta pe cale virtuală. “Băăă, să-ți dea la nănău toți gheii de pe lumea asta, poponarule”, “Sa vii să-mi sugi și mie p*la dacă tot ești iubitor de ghei”, “Labagiule, n-ai fost în stare să f*ți femei și ai trecut la bărbați”, precum și celebra: “O să ardeți în iad, poponarilor”.

Dacă lucrurile stau invers și scrii împotriva homosexualilor, din nou, ai pus-o. Doar că de data asta o s-o sugi elevat, pentru că o să crească mult nivelul discuției și al vocabularului. Crema interetului, hipsterii și feministele, se exprimă totuși altfel. Prin urmare, o să fii invitat să le efectuezi o felație aspirațională, poate așa înveți să nu te mai atingi de drepturile omului și libertatea de a alege.

Până la urmă, să zicem merci că totul se rezumă la vorbe aruncate pe net. În alte țări s-a murit pe subiectul ăsta. Așa că noi stăm relativ bine doar cu înjurături, block-uri și unfriend-uri.

Parenting. Să presupunem că te-a mâncat în fund să scrii ceva despre copii. Orice. Subiectul cu “bătaia” a fost și rămâne la modă, de exemplu. “Idiotule, ai tu copii ca să poți să vorbesti?” este replica absolută care-ți va fi servită încă din primele secunde. Și să te ferească dumnezeu să nu ai, că ai căcat steagul. Vei fi tăvălit prin catranul invectivelor de orice posesoare de vagin care a dat naștere unui pui viu. În eventualitatea în care, din fericire, ai copii, să nu vă imaginați că descurajează cineva din a vă adresa înjurături la foc automat. “Vai de capul tău de muist jegos, dacă ai copii și asta este educația pe care le-o dai” sau “ai făcut copiii din labă, onanistule” sunt printre exemplele destul de frecvent utilizate de către cei care susțin că ei și numai ei sunt posesorii adevărului absolut în ceea ce privește educația unui copil.

Una peste alta, trebuie înțeleși, e greu când îți dai seama că cea mai mare realizare a ta în viață a fost să ai moștenitori. Și dacă nici despre asta nu ai voie să-ți dai cu părerea vehement, atunci ce naiba îți mai rămâne?

Migranți. Cumva s-a mai estompat subiectul, mai ales după ultimele atentate. Dar acum vreo jumătate de an, se declanșa jihadul dacă aveai tupeul să scrii despre așa ceva, indiferent ce susțineai. Dacă erai pro, automat venea: “Să dea Dumnezeu să-ți ia toți jegoșii ăia famila în p*lă, labagiule”. Dacă erai contra: “Da’ ce ți-au făcut ție bieții oameni, o să te bată Dumnezeu, idiotule”. Cam astea erau “urările”, cu mici variațiuni pe aceeași temă.

Fascinant, absolut fascinant, atâta vreme cât în țara asta n-a ajuns picior de migrant, singurii care ne fuseseră alocați au sărit din tren, în mers, și au fugit unde-au văzut cu ochii.

Grași. Suprinzător, laitmotivul blestemelor nu este, așa cum v-ați fi asteptat, “grăsimea”. Adică sunt mult prea puțini cei care îți urează să te îngrași, să vezi și tu cum e. Nuuu, pe subiectul ăsta, printr-o paralelă cel puțin ciudată, cel mai des se ajunge la concluzia că ai p*la mica. Serios. După care urmează să ți se dezvăluie că ți-au mai aflat două secrete: ești impotent și te masturbezi.

Cum astea două par că s-ar cam contrazice, îi rogi pe expeditorii înjurăturilor să se hotărască. Păi ori ești impotent fără nici o urmă de erecție, ori te masturbezi frenetic cu gândul la, citez: ”femeile alea slabe care nu se uită la tine, labagiu frustrat care ești”. Pentru că nu se leagă, le sugerezi să se decidă, ca să știi și tu cum stai: labagiu sau impotent?

Imediat după apropourile la dimensiunile microscopice ale penisului autorului, impotență și masturbare, vine asta: “Hahahaha, te-a refuzat o grasă și acum te răzbuni”, la concurență cu: “Sunt grasă, dar nu m-aș f*te cu tine nici moartă, labagiule”.

Csf, n-ai csf.

Câini vagabonzi. Hehehe, deși n-ai crede, acest subiect declanșează energii nebănuite. Dacă-i vrei strânși de pe străzi, castrați și duși în adăposturi, nivelul înjurăturilor rămâne moderat. “Ce ai, bă, labagiule, cu bietele ființe, muri-ți-ar mă-ta” e cam tot ce poți primi mai hard. Dacă ești pe genul mai radical și te pronunți pentru eutanasiere, ai f*tut cu cal în pizdă. Mai bine închizi blogul, platforma sau pe ce scrii tu acolo și te retragi în munți vreo două săptămâni.

N-ai crede că niște oameni, care pot rezona cu un botic drăguț și niște ochișori umezi, pot să scoată așa ceva din dedesubturile ființei lor. Cred că, după habotnici, cele mai rele blesteme le auzi de la iubitorii de animale. De la “Dumnezeu să te f*tă în cur cu un falus de cal” sky is the limit.

Partea cea mai tare este că nu ai alternative să scapi nici dacă scrii că iubesti cățeii și-i vrei în continuare pe străzi, castrați și luați în evidență. Automat vor apărea comentarii cu “să vezi cum e s-o muște câinii pe ma-ta” sau “vedea-ți-aș familia atacată, labagiu prost”. “Să te f*tă Rex e cea mai ușoară”, nici n-o mai iei în seamă.

Evident și comentatorii de “câini” trebuie înțeleși. Într-o țară care și-a rezolvat toate problemele de infrastructură, asta era ultima care ne-a mai rămas și e normal să declanșeze un așa val de energie.

Mno, pe astea le-am sesizat până acum, de când mai arunc un ochi prin online-ul ăsta. Oricum, trebuie remarcat că absolut toate înjurăturile, ocările și sudălmile, pe oricare dintre subiectele pe care vi le-am prezentat mai sus, au un numitor comun: labagiu. Se pare că în societatea modernă auto-satisfacerea a ajuns cel mai de temut stigmat. Și zău dacă înțeleg de ce. O labă la vremea ei face minuni. Cunoscătorii știu despre ce vorbesc.

mihai_vasilescu_gay

sursa foto