Guest Post by Ana R.

Am constatat că aproape toate femeile pe care le cunosc au tendința de a achiziționa toate prostioarele de pe Pământ. Dacă tot am realizat asta, am efectuat rapid și o analiză pragmatică a stării de fapt, al cărei rezultat a fost unul singur: bărbații sunt mult mai eficienți la capitolul finanțe decât noi, femeile. Adică ei își iau bere, echipament de fotbal sau faruri cu xenon numai dacă au bani în buzunar. Mai întâi fac un calcul mental din care află cam cât mai e până la sfârșitul lunii și abia apoi achiziționează produsul.

Noi nu! La noi abilitatea de gestiona bani este influențată enorm dacă este mercur retrograd, dacă s-a dus firul la ciorap de dimineață, dacă o șuviță care nu stă cum trebuie, dacă s-a decolorat nuanța părului la spălat, dacă nenorocita de la trei venea aseară încărcată cu trei sacoșe de firmă sau dacă se întâmplă să fie mall-ul în calea noastră. Și cum mall-urile răsar precum ciupercile…

Ne doare în cot că vom mânca numai iaurt degresat până la sfârșitul lunii, dacă nouă ni se pune pata să dăm pe o rochie cât rata de leasing la o mașină de lux, nu ne va împiedică nimic să o facem. Nu contează că mai avem în dulap cinșpe perechi de pantofi roz, dacă nu sunt nuanța anului de roz pudrat, sunt total degeaba. Ba chiar ne vom găsi cele mai fantasmagorice argumente care să demonstreze că însăși viață noastră depinde de nuanța aia de roz blestemată.

Suntem fascinate și zălude la fiecare reclamă de cosmeticăraie și numai când nu se mai poate deschide ușa la baie, de atâtea pomezi, ne oprim din cumpărat smacoline ce promit tinerețe veșnică.

Dacă bărbații cumpără lucruri necesare, noi suntem specialistele achiziționării nimicurilor inutile. Reușim în timp record să umplem casa de lumânări cărora nu le dăm niciodată foc sau de decorațiuni ordonate pe sezoane, genuri și nuanțe. Dacă acum doi ani, de Crăciun, aveam toate în case globuri intens colorate, anul trecut nu mai puteam suporta decât nuanțe pastelate și mate. Ca să nu vina Moșul și să își ardă retina cu vreun glob colorat necorespunzător trendului. Acum, că vine Paștele, nici nu ne mai putem uita la banalul iepuraș alb, din porțelan. Doar se știe, culorile anului 2016, în materie de Easter Bunny, trebuie să fie obligatoriu în diverse nuanțe de neon.Pai nu? Dacă, Doamne ferește, vede cineva iepurașul colorat neadecvat?

Să nu uităm nici de puzderia de lămpi și de perne cu care umplem casa. Că dacă nu durează jumătate de oră să eliberăm patul sau canapeaua de dodoloațe înfoiate nu ne simțim bine.

Când ne luăm un animal de companie, cheltuim următoarele trei salarii numai pe accesorii pentru patruped. Că doar suntem iubitoare de animale, nu stăpâni fără suflet ce consideră necesar un culcuș și o lesă. La noi, suflețelul mic trebuie să aibă garderobă, jucării, boluri colorate pentru mâncare și păturele ce se asortează cu nuanțele încăperii și adecvate anotimpului. Chiar și o banală mâță poate deveni o adevărată provocare pentru noi si suntem în stare să chletuim alte salarii bune pentru a-i oferi cele mai adecvate acesorii, ca să se simtă “puiul” exact ca în raiul pisicesc.

Să nu mai vorbim de tâmpeniile pe care le cumpărăm în funcție de forma noastră fizică. Dacă vedem o singură urmă de colăcel pe burtică, s-a terminat. În următoarele două săptămâni achiziționăm tot ce există pe piață în materie de produse pentru slăbit. În plus ne facem și cel mai costisitor abonament la sală, cu toate facilitățile incluse. Nu le folosim niciodată, dar ce drăguță este senzația de a ști că le avem.

Cine își cumpără storcător de fructe de o căruță de bani, cu gândul să facă dietă detox și îl arunca în fundul cămării când trebuie spalat, după primul smothie cu frunze de țelină și gulie? Cine își cumpără bandă de alergat și o folosește pe post de cuier pentru bulendre? Ca să nu mai pomenim și de toate capsulele minune, cumpărate din farmacii, ce ne promit trupuri de zeița în maxim zece zile.

Tot noi suntem dispuse să ne dăm și ultimul leuț pentru toate aburerile inutile inventate vreodată. Adică putem să dăm o mică avere pentru a avea o casă feng shui care promite să ne alinieze energiile cu universul. De curând mi-a făcut o prietenă capul calendar timp de trei zile în care mi-a explicat de nenumăratr ori că anul asta e anul tigrului de foc și că trebuie să purtăm și să avem în casă obiecte albastre. Cică apa contracarează flăcările din nasul tigrului. Iar dacă vreți să curgă bani grămadă în poșetele voastre, atunci e musai să va cumpărați portofele albastre sau în nuanțe apoase. Nu s-a liniștit până nu m-a văzut cu portofel albastru. Acum aștept doar să înceapă să curgă gârla de bani prin el. Ieri, când am verificat ultima oară, încă nu apăruse nimic. Cred că trebuie să cumpăr altul mai mare și de un albastru mai apos.

Fix pe aceleași principii ne utilam și bucătăriile pe care le umplem cu cei mai performanți roboți și truse specializate pentru sculptură în fructe sau marțipan. Partea proastă este că le folosim atât de rar încât uităm cu desăvârșire că le avem și descoperim asta doar când cumpărăm altele la fel.

Am citit cândva despre un principiu al utilității lucrurilor pe care le deținem. Cică dacă nu te-ai atins de un anumit obiect timp de un an, atunci trebuie aruncat. Iar când achiziționezi un produs, trebuie să te întrebi cel puțin trei zile dacă ai nevoie de el cu adevărat. Acum realizez că studiul era făcut mai mult ca sigur de niște bărbați. Unde ați văzut voi femei care să stea câte trei zile în fața vitrinei cu încălțări întrebându-se dacă îi mai trebuie a cincea pereche de pantofi mov-liliachiu? Păi pe principiul asta ar muri economia mondială în chinuri groaznice. Cine ar mai arunca cu banii pe fereastră dacă nu am fi noi, femeile?

mihai_vasilescu_femeile_cumparaturi

sursa foto