Eu sunt microbist fanatic. Nebun din ăla care ia fotbalul în serios și foarte personal. Nu vă mai spun că-mi închideam telefonul după înfrângerile Stelei de teamă să nu mă sune vreun prieten și să facă mișto de mine. Evident, asta nu mă împiedica să-i iau la rând pe dinamoviști sau rapidiști atunci când le administram câte o bătăiță. Dar, după cum am mai scris pe aici, cu Steaua m-am liniștit. Totuși, oricât aș incerca să renunț de tot, nevoia de fotbal rămâne.

Azi la ora 19.00 Echipa Națională a României joacă în Feroe, împotriva țării gazdă, un meci decisiv pentru calificarea la turneul final al Campionatului European. Da, știu, putem să facem mișto de ei, să le urăm să-i bată feroezii, sa le aducem aminte cât de fraieri sunt și că singuri au ajuns în situația asta. Ba, ca un fel de bonus, putem să râdem un pic și de cruciulițele lui Tata Puiu. Si încă multe altele, că la făcut caterincă doar suntem campioni mondiali undefeated  and undisputed.

Ei bine, înainte să dați drumul la bancurile cu și despre Naționala României, aș vrea să vă aduc aminte cât de nasol este să te uiți la turneele finale fără să ai acolo și echipa țării tale. Vă spun sincer că mie mi s-a cam luat să vină iar o vară cu Campionat European și să fiu nevoit să mă uit la Italia, Anglia și Spania, fără să trăiesc și eu emoțiile alea de dinaintea meciurilor României. De-aia vă spun acum negru pe alb că diseară de la ora 19.00 voi fi în fața televizorului și voi ține pumnii strânși pentru o victorie. Pentru că îmi doresc să ne calificam. Eu zic să ne facem griji că nu batem pe nimeni la Euro, abia după ce ne-am văzut cu sacii în căruță.

Hai România!

mihai_vasilescu_romania