Guest Post by Ana R.

Mă tot întreabă lumea care cred eu, ca trăitor în afară, că e cel mai mare defect al românilor. Nu știu dacă am făcut cea mai bună analiză, dar eu cred că cel mai mare defect al nostru este ușurința cu care îi facem proști pe cei din jurul nostru, la cel mai mic semn de îndoială legată de înțelepciunea alegerilor unei persoane.

Ne doare în cot de context sau de acțiunile întreprinse de acea persoană anterior, dacă într-o singură situație a greșit, trebuie automat pus la zid și șters cu el pe jos. Îl facem idot cu cea mai mare ușurință și valoarea sa ca persoană în ochii noștri tinde spre minus infinit. Nu contează că îl cunoaștem de mulți ani, ne e chiar prieten sau membru al familiei, prostul rămâne prost.

Însă foarte interesant este că nimeni nu se gândește dacă şi el însuși a fost vreodată prost în ochii altora. În schimb îi poate taxa pe toţi cu acest apelativ, la cea mai mică urmă de abatere.
Cred că poți să câștigi trei premii Nobel altoite cu Oscar și să găsești leacul pentru cancer, tot o se găsească un Gigel care să-ţi spună că ești un idiot pentru că nu știi să faci parcarea cu spatele din prima. Nu știu ce gene din noi se ocupă cu sindromul cârcotelii, dar sigur, sigur le avem toți în ADN.

Suntem și camipioni mondiali la văzut bârnele din ochii tuturor celorlalţi. Mamă și ce le mai analizăm, le întoarcem pe toate fețele și le arătăm cu două mâini, pentru că numai un deget nu este îndeajuns.  Avem o bucurie sadică să criticăm pe oricine. Nu contează că omul ăla a făcut și lucruri bune, dacă a dat-o o singură data în bară e degeaba.

Pentru nenea Arafat și realizările lui în domeniul sanitar a ieșit lumea în stradă. Doi ani mai târziu, când a murit o tanti care s-a aruncat de pe bloc, aceiaşi oameni zbierau din toți bojocii că Arafat e de vina pentru că nu a avut saltea gonflabilă pe care să parașuteze sinucigașa.

Nadia e legendară campioană mondială la gimnastică, dar tot e cam nașpa că și-a făcut operații estetice și face reclame de cacao la margarine și saltele de pat.

Năstase a zburat mingi pe terenul de tenis cu mare artă, dar a ajuns un moșulică penibil, pe care îl face pe la TV de cacao  o pațachină, fostă infractoare, ce îi mai trage din când în când câte una peste bot.

Hagi a fost un as al fotbalului, dar tot prost este pentru că nu leagă trei fraze coerent în limba română.

Nimeni nu are voie să aibă imperfecțiuni, toți o ard foarte profi și sunt mega specialiști în orice. Habar nu am de ce îmi sare asta atât de tare în ochi, dar peste tot văd comentarii și discuții în care cineva este făcut prost. Și mă enervează această lipsă de respect pentru oricare alt interlocutor.

Drăguț este că cei ce aruncă în stânga și în dreapta cu astfel de apelative au senzația că ei sunt inteligenți și ajută binele planetar prin observațiile lor. Nu realizează că a devenit deja un tic verbal și-şi demonstrează propriile limite.

Absolut toți avem în viață momente când suntem proști, dar proști cu crăci, băune prostia în noi în anumite situații. Și nu cred că face cineva excepție. Poți fi catalogat drept prost și pentru că ești leșinat după o tipă mișto dar cam tontuţă. Ești prost și dacă profită lumea de bunătatea ta. Ești un mare idiot dacă nu știi să îți asortezi șosetele la pantaloni. Ești cel mai prost dacă nu ești în tendințe și habar nu ai ce e cool. Îți băngăne prostia în cap pentru că nu ai sesizat că una te înșeală la foc automat. Ești o proastă fără margini, dacă nu cunoşti beneficiile alăptatului.

Iar biata noastră planetă s-a umplut de vânători, care veghează la descoperirea cât mai rapidă a prostiei. Nimeni nu face ceva concret, nu îl ajută sau îl sfătuiește pe cel cu lacune, în schimb cu cea mai mare plăcere îi pune în frunte ştampila pe care scrie mare: “EŞTI UN PROST“.

image