Fraţilor, am fost trădaţi. Și învinși. Ultima noastră redută, cea de care ne mai agățam în lupta acerbă pentru supremaţia în faţa femeii, a fost doborâtă. S-a comis un act de trădare de ale cărui consecințe reale nici măcar nu ne putem da seama la justa valoare.

Un singur avantaj mai aveam în fața sexului slab și frumos: doar noi eram cei care puteam să facem pipi din picioare. Acum s-a dus şi ăsta. O să ajungem să împărţim pişoarul cu cele cărora, până mai ieri, poeţii le dedicau ode.

Credeţi voi că Eminescu mai scria „Luceafărul” dacă intra din greşeală peste Veronica Micle în toaleta de la „Capşa” şi o găsea pe divă făcând pipi cu jet puternic şi boltă? Cum naiba ar fi sunat:

„A fost odată ca-n poveşti,
A fost ca niciodată.
Din rude mari împărăteşti,
O prea frumoasă fată.

Şi era una la părinţi
Şi mândră-n toate cele,
Dar făcea pipi pe pereţi,
Ca-n visurile rele.”

Ha? Păi nu s-a făcut praf o întreagă istorie a scrierilor de dragoste?

Lumea asta, aşa cum o ştiam noi, se duce dracului, vă spun.

mihai_vasilescu_pipi