Nu știu cum naiba (adică știu, dar mă fac că nu) bancurile porcoase s-au lipit de mine de la cea mai fragedă vârstă. Doar că, fiind prea „crud”, pe multe le spuneam fără să înțeleg unde-i poanta. De, fiecare vârstă vine cu nivelul ei de cunoaștere. Numai că adulții râdeau de mama focului la bancurile mele, așa că ce mă interesa pe mine că eu sunt singurul care nu știe unde-i șpilul. Lumea se amuza, eu îi dădeam mai departe cu spor.
Au existat totuși vreo două-trei momente când, deși nu realizam întocmai ce scosesem pe gură, ceva din atitudinea celor din jur mă făcea să cred că poate nu am zis cea mai potrivita glumă. Sau poate palmele pe care mi le trosnea maică-mea după ceafă, însoțite de nepieritoarele cuvinte „nesimțitule, unde ai învățat așa ceva”, să fi avut darul să-mi sugereze că ceva e în neregulă? Hmm, există șanse.
Cert este că cea mai tare perlă (și pe care mi-o amintesc cel mai bine) a căzut și în cel mai „bun” moment cu putință. Eram în clasa întai și tovarășa învățătoare făcea turul famiilor elevilor. Adică trecea pe la fiecare copil pe acasă, ca să vadă cum stau lucrurile și în ce mediu se dezvoltă viitorii fii de nădejde ai patriei. Acum îmi venise mie rândul.
După amabilitățile de început, maică-mea m-a expediat la mine în cameră, ca să poată sta ele două de vorbă liniștite. Totuși prindeam și eu, din zbor, frânturi de discuție. „E copil bun”, „se vede că are potențial”, „știe deja să citească” si alte porcărioare de genul ăsta. Nu am să-mi explic niciodată de ce am considerat că acela este cel mai nimerit moment să apar in cadrul ușii și s-o întreb nonșalant pe mama:
-Tu știi cum se citește „tuf” invers?
Mno, care ați mai intrat pe-aici deja știți, maică-mea e femeie serioasă, profă de română, a fost la viața ei o adevărată lady. A rămas efectiv cu gura căscată la auzul „nevinovatei” întrebări. Nu mai țin minte exact, dar cred că am mâncat bătaie cu cleştele de lemn de la mașina de spălat după ce s-a încheiat vizita (este că habar nu aveți care e treaba cu cleştele ăsta?). Prost era că habar nu aveam pentru ce mi-o iau și nici nu a stat nimeni să-mi explice. Ce dracu’ era în neregulă cu „tuf-ul” ăla, nu pricepeam și pace.
Totuși, un dram de satisfacție am avut și eu. Seara, târziu, am auzit-o povestindu-i faza lui taică-meu. Tonul maică-mii era tăios și profund revoltat: „Uite în ce hal a ajuns să vorbească și m-a mai făcut și de râs în fața învățătoarei. Ce-o să creadă acum despre noi femeia aia?”. Până a ajuns cu povestea la „tuf”. A început taică-meu să râdă cu sughițuri, de s-a ales praful de toată tirada maică-mii. Care, când a văzut că nu are cu cine, a început și ea să râdă. De-aia ziceam că am avut și eu o brumă de satisfacție. Mă rog, mai mult morală, că bătaie deja mâncasem.
P.S. Nu știu cum stă treaba la voi, dar pentru mine cleştele de lemn, de la mașina de spălat Alba Lux, a fost unul dintre elementele cele mai temeinice care au stat la baza educației mele. 😉
Se vede ca ti_a prins bine clestele de lemn…..Si eu il mai foloseam cateodata pe prichindeii mei..doar asa simbolic…
@dede cati, aoleu! Serios? Săracii. 😀
Eu auzisem de viol pe undeva și l-am întrebat pe taică-miu: „Tati, tu ai violat pe mama și așa am ieșit eu?”
Aveam vreo 5-6 ani și țin minte că am luat o palmă cât mine de mare de la tata. Eu nu știam de ce, dar am stat toată ziua în genunchi în mijlocul curții pe pietre. Deh, acum mi se pare amuzant, atunci nu mi s-a părut.
@mircelaionelailca, în genunchi pe pietre? Taică-tău era mai tare ca mama, bag de seamă. 🙂
@Mihai, tata era un om sever, dar nu îmi zicea să stau pe pietrele din curte. Eu de a dracului ce eram mă puneam pe pietre ca a doua zi să îi scot ochii că m-a pus în genunchi. Nu cred că este om care a stat în genunchi mai mult ca mine, nici babele de la moaște nu îngenunchează atât. :))
@mircelaionelailca, păi şi eu de unde era să ştiu că tu eşti cu capul? :))))
@Mihai, credeam că ți-ai dat seama. De multe ori îmi zicea să mă ridic și nu voiam, am fost încăpățânată de mică.
@mircelaionelailca, da, da. Las’că nu-i rău. 😉
Pe mine ma batea tata din orice, dar ii cam si dadeam motive, mama doar ma pedepsea, trebuia sa stau la colt in genunchi pe o tabla in fata teracotei si imi spunea, ca daca nu sunt cuminte ma pune pe boabe de porumb. Si doar mama era o femeie buna.
@ilona, între porumb şi bătaie, aş fi ales bătaia. 😉
Ba io stiu, ca frati-miu are căpățâna dogită de la atata bataie cu clestele ala :))) era cel mai rezistent obiect la indemana , culmea e ca o fura din cauza mea si in loc sa planga radea , asta era si mai enervant :)))
@andreea lavinia, și-i dădea la cap??? Văd că mama a fost femeie cumsecade. 😀
Fix in tartacuta i-o dadea ca era prost si radea si o scotea din sarite
@andreea lavini, wow, cu cleștele ăla. Tare căpățână mai avea frate-tau.
furtunul. clestele este ingropat si in ziua de azi in ca gradina din spatele blocului 😉
@ioexist, i-ai aruncat cleștele? Cât de tare? Mie cum dracu’ nu mi-a dat prin cap să fac asta???
Frate sunteti la pitici! Da-l-ncolo de cleste! Voi stiti ca si furtunul de evacuare era detasabil? 🙂
@Victor, dacă m-ar fi bătut cu furtunul aș fi râs. Ai idee cam ce efect aveau muchiile alea tari, de lemn, pe fundul, mâinile și picioarele mele? Brrrrr.
Din pacate si furtunul era la fel de „criminal”…nu pot pentru ca sa ma pronunt care durea mai tare…
@Andu Scarlat, da, știu ce zici, dar pe mine mă terminau muchiile ascuțite ale cleștelui. 🙂
Un cablu litat doare si mai tare, mai ales daca e ud. Ceva de genul cablului de la prelungitor. M-a batut tata pe balcon, la blocul vecin jucau ”Filcai” in fata blocului si radeau cu totii de mine, nimeni n-a zis sa nu mai dea. Mama m-a scos din mainile lui. Eram toata vanatai pe picioare si pe spate. Nu ma durea locul, ma durea mai mult umilinta.De asta poate unii copii rad, ii dau cu tifla celui care ii bate, desi asta il inversuneaza si mai tare…
La mine,cel mai temeinic element a fost cureaua.Eram prin clasa a patra,cand am binevoit,pe la zece dimineata,sa fac o plimbare ,cu o prietena,prin jurul blocului.Mama,intra schimbul doi,la serviciu.Plimbarea s-a extins si pe la alte blocuri si uite-asa am ajuns la trei dupa-amiaza.Cred ca-ti imaginezi cum a fost primirea.
@Claudia neagu, cureau era pentru fapte mai ușoare. Cleștele apărea când o făceam lată. 😉
Doamna Vasilescu – in calitate de cadru didactic – ar fi trebuit sa te abureasca spunandu-ti macar ca tufa nu are masculin, darmite ce sa mai sucesti bietul cuvant!
@Victor, idei îți vin multe când discuți liniștit pe aici. Dar când i-am dat-o eu din senin și cu învățătoarea de fața, cred că nu mai avea în minte decât să matrosnească rapid. 🙂
Mdeah, nu pot sa te mai contrazic
@Victor, am luat-o şi cu furtul. Dar mai mult mă prefăceam că mă doare, ca să aibă şi mama o satisfactie. 😉
Scz, am vrut să fie un like!
Naspa! Clestele ala era dintr-un lemn sanatos, parca fag, cu forta mare de convingere!
@Gusi, exaaaaaaact. Și al dracului nici măcar nu putrezea, deși era mai tot timpul ud. 🙂
Normal ca nu putrezea, era fag si tratat pe deasupra! Probabil de aia avea si dubla utilizare!
@Gusi, era tratat cu ceva care ustura al dracului de tare. :))))
Boss, eu nu am prins clestele asta. Dar tata avea o jordie de alun care ustira ca naiba. Si sa mor eu daca aveam curaj sa o rup sau sa o arunc.
@zorro, da, auzisem zvonuri despre jordiile de alun, dar nu-mi confirmase nimeni. 🙂 Zici că era nasol, nu?
Ardea, boss. Ardea ca fierul inrosit in foc. Doua saptamani ma imbracam cu pantaloni lungi.
@zorro, been there done that. 😀
Alunul are doua calitati- rezistent si flexibil! Se poate folosi si la undite/lansete pentru somn, nu doar la altoit copii hiper-nazdravani.
De departe jordia de alun rules. Si crede-ma am mancat bataie cu toate uneltele posibile.
Incepand de la curea si terminand cu umerasul, trecand prin furtun, batator, lingura de lemn, plasa de iuta, ziTuOriceAltObiect. Nu, mama a fost ok. La fel si batranu’. Produsul tehnic rezultat nu a avut toti boii acasa. Si slabe sanse sa ii mai adune la aproape 40yo.
@AndreiBabanul, nu te pot contrazice. P-asta cu jordia de alun au omis ai mei s-o experimenteze pe fundul meu. 🙂
Da, e clar că vina era la noi. Că nu se apucau săracii să ne bată de placere. 😉
Plasa de iuta era cea mai tare ca si impresie artistica. Daca o mai ti minte era o plasa de „plastec” cu romburi legate prin noduri. Patternul dupa o intalnire cu asa ceva semana bine cu ciorapii aia de plasa pentru femei. Si nu numai :). Oricum daca cu bataia ma obisnuisem, cel mai nasol era „M-ai suparat, nu mai vorbesc cu tine” dupa care blank. Maxima ignoranta. Raspunsurile nu aveau mai mult de o silaba. De regula „Nu”. Asta ma rupea cel mai tare.
@Andrei Babanul, da. Sau nu mă mai lăsau sâmbăta și duminica la tv. După ce că era amărâtul ăla de program de câteva ore, nici la ăla să nu mai am acces? 🙁
*maxima ignorare. M-a luat valul. Am observat dupa ce a aparut.
@Andrei Bananul, relax. E ok. 😉
Dar ce faceai de meritai sa iei bataie cu asa ceva?
@mada, d-astea de băieți, tâmpenii.
Pai toti baietii fac prostii cand sunt mici. Si cand sunt mari. 🙂
@mada, tocmai de-asta majoritatea mănâncă bătăie. Cei care nu mănâncă ajung, în general, la știri. 😉
Uite ce mi-a scris barbatu-meu mai inainte: „Rozule, trebuie sa ne luam si noi masina din asta de spalat, poate se mai linisteste fiu-to”.
„Rozule” sunt eu. 🙂
@Rossana, păi de ce toată mașina când vă trebuie doar cleștele? 😉
Corect. :)))))
eram in clasa a V dupa revolutie mintenas …si circulau tot felul de barfe picante despre cuplu prezidential…io nu faceam altceva decat sa trag cu urechea si apoi duceam mai departe…la un moment dat, ai mei cu ceva prieteni discutau despre Nicu Ceausescu….si ma trezesc …stiati ca avea camera speciala de violat femeile? io habar n-aveam ce-i ala viol….astia mutisera, mama m-o parasutat in alta camera. A doua…eram in tabara la Caciulata in vara lu 89…vin acasa entuziasmata si zic lu mama…mamaaa vreau sa merg la casa de toleranta ca acolo se vinde aur cu 3 lei kg ca …..asa ma prostisesra niste fete mai mari din tabara si facusera misto de mine…io habar n-aveam ce-s alea….nu stiam ce-mi tot zice mama…sshhhh taciiii asa ceva nu se spune 😀
ps…bataie luam cu paleta de muste, dar cu coada…sa vezi ce tatuaje misto avea peste tot vreo saptamana 😀
@NagaQ, paleta de muște? Suflete miloase ai tăi.
nu pot sa-ti descriu ce rau doare….si mama dadea pe unde apuca evident 😀
La mine a fost cu metoda tradiţională: palme la fund. Şi alea destul de rare că eram înţelegător şi ascultător de mic. Da mi-era aşa o milă de prietenii mei de la apartamentul vecin care aveau parte de o „educare” cu flori. Da, din alea de plastic. Mamă şi-aveau nişte gladiole din alea mari şi dure, de se auzea în tot blocul: „Nu mai da tăticule, că nu mai faaaaac!”. Şi în ciuda acestor promisiuni, tot călcau pe bec. Deh, nişte iubitori de flori, ce mai!
Comentariu beton!19
@krantzro, acum că ai zis, mi-am adus si eu aminte. A rupt si maică-mea o dată niște flori de plastic pe spinarea mea. Dar erau subțiri și amărâte, nimic demn de menționat. Ah, măcar a trebuit să le arunce și am scăpat de ele că erau urâte rău.
De la tata o singura palma am primit, maica-mea era apriga casei. Pe sora-mea o cam cocosa de cateva ori pe zi, dar si ea, drac impielitat.
Instrumentul de „tortura” prin excelente era coada maturii, dar imi amintesc de clestele ala de lemn.
@lectorarumana, coadă de matură zici? Not bad. :))))
Da, apoi daca nu era matura prin preajma (se ocupa sora-mea de ascunderea ei), ce-i cadea in mana: nuielusa sfanta, palma, furtunul de la masina de spalat rufe, ce sa mai…sfanta inchizitie ar fi rosit de furie vazand intregul arsenal al maica-mii. 🙂
@lectorarumana, văd că de clește nu zici nimic. Deci tot ați avut oaleacă de noroc.
Mi-aduc aminte de cleste, dar nu m-am „intalnit” cu el. La mine tot traditional, cu palma… mamei. Babaiete, da’ facuse handbal si avea o … lopata…. Cand luam niste palme d-alea pe fund, picioare, unde apuca si ea, ca nici eu nu stateam ca la fotograf, ma dureau toate cele vreo cateva zile!
@Elena P, tot e bine că nu făcuse jiu-jitsu. 😉
Umerasul!!! E e indreptarul in cazul meu!!!! Si ma indrepta mama de 3 ori : una pt faptele mele si doua pt cele ale surorilor mai mici… 2 la numar!!!! E cel mai rau sa fii primul nascut…. Urasc sa fiu sefa: vreau sa raspund doar pt faptele mele!!!! (sechele post-traumatice) :))))
@emmanuella, nu, nu, la umerașe nu se îndura mama să umble. Mereu erau prea puține.
Cu coada de la sapa au mai luat-o altii :(( ca am aruncat uleiul din tuciul cu bulion :((..uneori si cu vatraiul de la soba:D
@sinculet, cu vătraiul de la sobă??? Asta e grea de tot. M-ai luat. 🙂
Imi e scarba sa citesc!!!! Uneori imi aduc aminte, si cand o fac, asa ce imi vine sa-i leg de calorifer pe bravii parinti. Dar..ii scuz. Ii scuz pentru ca nu aveau infomatia. „Un copil” era o surpriza pentru ei. Dar.. nu aveau incotro. Am studiat destul „dedesubturile” acelor timpuri. Daca ar fi dupa mine, le-as ingropa adanc.
Sunt …nu scarbit… ci socat, fiindca am citit comentariile si „simt” admiratie in cuvintele unora. Admiratie??? Admiratie pentru ce baa? Ca esti parinte , si ii arati ce puternic esti tu, copilului, dandu-i doua palme sa-i cada doi dinti? ASA ESTI TU PARINTE? Pfffffff …sper sa muriti. Sincer….asa sper. Voi astia , ….bzzzzzzzz…”parinti” din greseala.
Cand inveti pentru scoala de soferi, asa – ca tocesti manualu de „legislatie”? da ca sa faci un copil chiar nu trebuie sa inveti deloc nu-i asa? Ai spune ca e cel mai usor lucru? Pffffff … multi cretini….
@meshteruyoda, m-ai făcut să citesc din nou comentariile. Cred că ești ușor confuz. Nu am văzut pe nimeni care zice că-și bate copiii. Deci habar nu am ce zici. 🙁
As fi tare curios, in primul rand, cati / daca ai copii. Si mi-ar placea sa stiu cum ai proceda in cazul in care copilul tau baga un cui in priza. A doua oara… dupa ce i-ai explicat ca nu e in regula sa faca asta. II mai explici o data, sperand ca nu o sa o mai faca, sau il carpesti la fund, suficient de bine incat sa nu moara ca vita daca mai incearca figura cu cuiul?
Aveam 8 ani cand am facut asta. Deci am inteles ce mi-a zis maica-mea. Dar am incercat inca o data. Trebuie sa-i multumesc maica-mii pentru ca m-a altoit suficient de bine a doua oara asa incat sa ajung la liceu si sa invat la fizica, ca, curentul electric e bun ca sa aprinda becul nu sa treaca prin tine.
Acum deh… fiecare cu experientele lui.
Mda. Stii ce e curios? ca pe la 18 – 20 de ani multi copii ajung infractori , spargatori , si parintii lor se intreaba: „Oare unde am gresit? I-am dat cea mai buna educatie” . Interesant,este??Cu cea mai buna educatie , –> infractor!.. Iar in cazul tau: „A EXPLICA” nu se potriveste unui copil chiar pana la 7 -8 ani. Ratiunea si judecata se definesc pe la 10 ani. Pana atunci „nu poti explica”. Dar, tu , fiind parinte , probabil ca stiai asta. Lasa….mai bine rupe-i mana cu care a bagat cuiu :)))))) Cand nu va mai avea maini….va intelege…!! Tufu-i mortii mamii lui de copil , nu?
Pot fi de acord cu tine ca aparatul logic al unui copil incepe sa se defineasca incepand cu varsta de 9-10 ani. Pana atunci apelul la logica catre un copil este acelasi cu apelul la logica catre un trunchi de fag.
Intrebarea mea era insa alta, si anume, chiar daca stii ca nu ai cu cine vorbi, cum e mai bine?
Sa-l altoiesti tu ca parinte (a nu se citi ca il schilodesti) si sa nu mai faca tampenia, sau sa existe riscul sa crape pentru ca o repeta?
Ca si parinte iti spun, chiar daca o sa starnesc un val de nemultumiri, ca eu prefer sa il altoiesc ca sa nu o mai faca decat sa impart 40 de portii de pomana.
Macar pana ajungem sa putem folosi aparatul logic de care vorbeam mai sus.
In rest fiecare sa-si creasca copii cum crede de cuvinta.
Iti pot spune, ca in cazul meu, desi am luat-o pe cocoasa des, (numai din vina mea, pentru ca faceam nefacute) sunt ok si nu sunt un delicvent. Si pentru asta trebuie sa le multumesc parintilor mei.
Si noi pe-atunci eram super revoltati, dar constat ca tratam problema cu umor acuma! Am mancat bataie (ca multi de-aici), dar acum zic c-am meritat-o (era sa dau foc la casa si mi-a incarcat tata, Dumnezeu sa-l ierte!, bateriile cu centura cu diagonala, ca lucrase-n armata si o pastrase … stia oare de ce?! 🙂 ). Dar eu in copilul meu n-am mai dat de 11 ani, desi uneori imi vine sa-l alerg ca pe hotii de cai. Adica un fel de ce tie nu-ti place altuia nu-i face! Sa nu facem ca personajele lui Steinbeck. Sa privim inapoi cu tandrete!
Sa stii ca bataie mancau pana pe la 18 ani mai toti copii din scolile Imperiului Austro-Ungar, in temeiul unei cutume nescrise….Si-a tinut ceva vreme si imperiul ala! Repet insa, nu incurajez metoda deloc, dar n-o sa dispara maine…sau poimaine…cred ca e in firea umana!
Rectificare: Nu John Steinbeck e autorul lui „Priveste inapoi cu manie” ci John Osborne (Traiasca Google! 🙂 ). Steinbeck a scris „Fructele maniei”!
La mine facaletul de mamaliga a fost nuielusa de nadejde
Il am si acum , sunt in jur de 25 de ani de cand are doar rolul de facalet
Am si eu amintiri de genu .
Cum bine stiti , pe vremuri trebuia sa mergi la scoala de care apartineai . Blocul meu apartinea de scoala 35 care era la mai bine de 1 km distanta iar scoala 29 era la 200 m distanta . Bunica-mea a facut ce afacut si a obtinut aprobare sa merg la 29 . Atunci toti vecinii imi spuneau ca merga la scoala aia de poponari. Dupa un an sau doi un alt vecin incepea scoala . maica-me cu mine de mana se intalneste cu maica-sa : La ce scoala l-ati inscris pe Bogdan , intreaba mama .la 35 , raspunde mama lui Bogdan . Aaa la scoala aia de poponari , vine si completarea mea
@hagiufa, şi? A urmat făcăleţul?
Am avu noroc ca eram de parte de casa . Doar cateva palme si urechi alungite . facaletul avea si el programul lui , mai facea si ore suplimentare …
@hagiufa, chiar că noroc. 🙂
Am ras pe saturate si de text si de cateva comentarii,concluzia….bine am facut ca nu mi-am batut copiii ar fi fost degeaba.Exemplu concludent Mihai tot cu tuf vorbeste. A scris cineva ca pana la 7 ani explicatiile sunt degeaba,total gresit,copilul intelege tot de pe la 2 ani dar daca tu il tratezi ca pe un prost el se va comporta ca atare.
@Viorica, e rău să vorbeşti cu „tuf”, nu? 🙂
Dupa ce am trimis comentariu am plecat la bucatarie si am infasurat niste sarmale,cat faci asta mintea e libera sa zboare unde vrea,a mea minte ramasese chitita pe subiect si mi-am adus aminte cand i-am cumparat o carte cu povesti baiatului cel mare,eram in casa toata familia ,el se uita pe poze si cand a vazut o fetita desenata a exclamat: -Buni,Buni uite asa vreau eu,micuta grasuta si cu tate!Alta data eram cu o prietena faceam plaja si mi-a spus Mami,uite Maria are c..u altfel!Daca stii expresia,,Nu e buna de invatatoare la tara” stii ce vazuse copilul.De fiecare data sa lasat cu hohote de ras.Cat priveste vorbitu cu ,,tuf” asta da sare si piper vietii ,cand e cu masura.
@Viorica, aşa zic şi eu. Mă refer la ultima frază.
Chestia cu „cucul” altfel am patit-o si eu prin 2010. Eram cu sotia si fetita (care avea 5 ani la acea vreme) la strandul termal din Drobeta Turnu Severin. La un moment dat fiica-mea vede un baietel de vreo 3 ani care statea la plaja gol-pusca si incepe sa strige la mine : „Tati, baietelul asta are pasarica ca un carnat !” In acel moment eu eram in bazin, la vreo 20 m in linie dreapta de cearsaful de pe care striga fata, deci va puteti da seama cat de tare a strigat. Rezultatul acestei constatari a copilului a fost ca toata populatia strandului a izbucnit in ras. Si s-a ras copios vreme de vreo 5 minute. Pe mine a inceput sa ma doara burta de atata ras, sotiei mele-i siroiau lacrimile pe obraz, dar la mamica baietelului cu pricina i s-a facut rau, a ras pana aproape de lesin. Acuma, revenind la subiect, daca as considera normale toate grozaviile citite mai sus, ar fi trtebuit sa pun si eu mana pe orice obiect contondent care-mi cadea in mana si sa-i aplic o corectie strasnica unui suflet nevinovat, si asta pentru greseala MEA ca pana la varsta de 5 ani n-am reusit sa-i explic pe intelesul ei diferentele anatomice dintre baieti si fete. In mod sigur asa as fi facut daca as fi fost vreun dezaxat asemeni parintilor pomeniti in mesajele de mai sus. Eu insa n-am luat bataie in copilarie si nici nu mi-am lovit vreodata copiii. Cu toate ca parintii nu m-au educat prin metode violente, sunt un om serios, la locul lui, respectat in societate, nu un derbedeu lipsit de cei 7 ani de-acasa. Educatia se poate face si ALTFEL. Violenta fizica, verbala sau psihologica sunt cele mai simple metode de asa-zisa „educare” a unui copil.E mult mai greu sa-i explici copilului pe intelesul sau ce este bine si ce este rau. Am un exemplu concludent langa mine despre ce poate insemna „educatia” prin bataie : sotia mea, in copilarie, a luat bataie de la nenorocitii ei de parinti cat pentru 20 de copii si in toate modurile imaginabile. Rezultatul este ca si in ziua de azi relatia ei cu respectivii „parinti” este extrem de „dificila”.
Comentariu beton!15
@Florin, am râs eu aici, d-apăi lumea de acolo. :))
😀 note for all the mothers to be: cautati tamplar la care sa comandati un cleste de lemn! ca in supermarket nu cred ca se mai gasesc. Si acum inteleg eu de ce ochiul de vultur a sesizat „vRoiam”-ul meu din postarea de pe 1 aprilie. Chiar ma miram ca asa repede ai reperat. Defect „familial” deci 🙂
@T’s Secrets, asta cu „vroiam”, nu e meritul lu’ mama. Deşi oarecare legătură tot are. Mi s-a întipărit în cap care este forma corectă pe vremea când era în vogă piesa „mă-ta are cratimă”. Ăia care cântau promovau limba română, dar îşi începeau piesa cu un „vroiam” cât casa. 😉
ei uite ca si-a atins totusi „scopul” piesa de care zici – ai retinut cum „sa nu” scrii/pronunti 😀
@T’s Secrets, pe sistemul „aşa nu”. Ai dreptate, să ştii.
Habar n-am de clestele acela si oricum sunt straina 100% de bataia parintiilor, insa faza cu „tuf” este geniala! :))
@Scorpya Cristina, cred că așa gândeam și eu când am dat-o. 😀
Noi eram mai săraci, nu aveam mașina de spălat deci fără clește si fără furtun. Dar tata avea o curea lata de piele. La fundul gol. Aaaa, si bici ?
@Ana, da, şi taică-meu avea curea lată de piele. Bici, din fericire, nu.
Fizic, am încasat-o o singură dată, la 13 ani, că nu m-am îmbrăcat cum a vrut maică-mea. În rest, am „mîncat” critică dimineața, la prînz și seara, felul întîi, doi și desert. Nimic din ce făceam, spuneam, gîndeam, nu era bun. Cel mai tare m-a durut cînd, la două săptămîni după ce am devenit mamă, mi-a spus printre dinți:”Nu meriți copilul ăsta, e prea bun pentru tine!”. Mi-au trebuit cîțiva ani să învăț să-mi văd de viață.
@Roxana, pffff, trist, foarte trist. 🙁
A dracu viață… Mama de română, tata de istorie, unchiul de franceză, bunicul învățător… vai de curu meu ce-am mai pățit în școala generală… Noroc că s-a inventat liceul! -))))))))))))))
@Camelia, te băteau pe rând? :))))
Nu pe rând dar nici nebătută nu scăpam… Într-o zi mă intreabă tata daca am învățat.. eu, știind că la istorie am 2 note, i-am zis că da…. La școală deschide tata catalogul, Gheorghe la tablă.. adică io… Șoc, tata nu scotea pe nimeni dacă aveai deja 2 note…
Io mută.. mamă ce palmă am luat, aveam fața pe tablă imprimată. Rezultatul.. Stefan cel Mare – 1457 – 1504… Cred că nici când voi fi senilă nu voi uita -))))))))
@Camelia, aşa ceva… :))))
Oooooo daaaaa? am facut „cunostinta” cu” acel” cleste si cu sucitorul ala lung si lucios(drac de copil eram, ii mancam ficatii lu’ biata maica-mea, Dumnezeu s-o odihneasca). Invatam bine(de frica?) dar la drăcii eram șefa? mai ales cand mergeam la țară(veri mai mici, trebuia sa am „grija” de ei, 6 la numar, asa ca…..???) Nu era o metoda prea „de indreptare” faza cu bataia, ca oricum nu intelegeam mare lucru „de ce” si chiar daca as fi inteles, erau atatea trăznăi noi incat…… Urmarea era stiuta???
@kya, al nostru nu era lucios. 🙂
@Mihai Eu nu prea am intrat azi pe net asa ca am ramas in urma dar incep sa imi pun intrebari… Oare asa cuminte am fost eu? ? Personal am luat doar o palma de la tata dar a fost de ajuns.. Si aia pentru ca m-a verificat la lectii dimineata inainte sa plece la munca si scrisesem urat… Mi-a rupt foaia, mi-a cârpit una peste obraz si m-a pus sa o rescriu..
In schimb sora mea (cu 3 ani mai mare) o mai fura si pentru mine ca de.. „esti mai mare si trebuie sa ai grija de el”.
Aveam si noi cleste de rufe dar n-am facut niciunul „cunostinta” cu el.. iar my sister doar palmele si cureaua le-a cunoscut
@Bogdan, ce chestie, şi eu tot o palmă am luat de la taică-meu. Mama era cea care mă altoia. :))))
@Mihai Eu nu am avut treaba cu mama, sora nu a avut treaba cu tata… De sora mea „se ocupa” mama ??
La noi era furtunul de la celebra Albalux 🙂 Eu am fost doar amenintata, fratele a si luat-o.
@Lola, vezi? Unde e egalitatea în drepturi? 🙂
Eu eram mai cumintica 😛
@Lola, n-aş fi zis. 😛
Cleste cred ca n-aveam :)). In schimb aveam „T”-ul mamei de croitorie si centura de pionier cu tot cu catarama…n-ai vrea sa stii :)))))
@elena, ar fi fost culmea să mă bată cu centura MEA de pionier. 🙂
Apropo dar pe frate-tu cu ce il batea :)))
@dede cati, pe el îl pedepseau, îl puneau să cânte.
Vezi tu, sunt mama de doi băieți, micuți ce e drept, și am încercat treaba cu pareting ul nou (nu pedepse, nu strigat, s.a.m.d)…O porcărie!!! Poate la unii copii prinde, la noi nu. Am fost o fetiță tare năzdrăvana și am luat-o și eu de multe ori cu „joarda”(batul)…rezultatul, cum îmi spun acum cei din jur, sunt o persoana simpatica și cu mult bun simt, fără nici un fel de trauma. Așa ca, bătaia nu e rupta din Rai, dar ajuta la o buna creștere.
@Rallu, eu zic să te rogi să nu vadă vreo mămică d-asta modernă ce scrii pe aici.
Bătaia nu ajută nicicum. Generează frustrări și amintiri amare. Ce îi demonstrezi caftindu-l? Crezi că stă în cameră și cugetă la motivul penteu care și-a luat-o și apoi îi dă dreptate părintelui? Parcă văd un copil scărpinându-se în creștet și concluzionând: da, măh! O meritam! Ce bine că m-a bătut că doar așa am înțeles ce am greșit.
Faptul că devii un adult simpatic se datorează experiențelor de viață si autocontrolului de care dai dovadă, nicidecum furtunului luat pe cocoașă.
nu am stat sa citescc comentariile , sigurr imi ia ”o zi intreaga ” dar au deliciul lor
articolull e dementiall , asta imi aduce aminte de corectia care mi-o luam eu ptr ca eram sora cea mare si cea mica dadea vina pe mine ,nu io , ea si ghicii cu ce mi-o luam cu furtunuuu de la alba lux 7 , nu vrei sa stii ce ”genial” si cateee corectii mi-am luat si dupa ce aparut fratele mele :)))
una peste alta clestele si furtunu era numere on top ptr ”corectii ” atunci .
@Cinzee, :))))
@Cinzee Cre’ ca ti-am cam dat-o peste deste la halul in care scrii 😀
Tata îmi citea subtitrarea filmelor, că eu nu puteam face asta încă. Tata nu era pe fază să trieze cuvintele și i-a scăpat „homosexual”. Eu bineînțeles că am întrebat „țe e aia homosexual?”.
Tata, fâstâcit dar sincer, începuse să-mi spună că e o boală. Eu am întrebat, firește, unde te doare dacă e boală. Mama, în culmea nervilor a zis „în cur, acolo te doare!” :)))))))))
@Anca, nici măcar acolo nu te doare. 😉
Mama e de altă părere 🙂
@Anca, cumva, o înțeleg. 🙂
Clestele si furtunul de la aceeasi masinarie ,doamneeeeee …..
??????
@Cristi, furtunul era prea moale pentru mama.
Mihai, eu cred ca mama ta a vrut sa-i dea invatatoarei o lectie de homeschooling :)))
@Dorin, dacă pui așa, să știi că pare plauzibilă. :))))
Am crescut singurul copil la parinti dar aveam verisoare mai mari in alt oras, care stateau cu bunicii din partea tatalui. Ai mei ma duceau in fiecare vara si ma lasau cam 3 sapt, sa-mi petrec cu familia extinsa. De prisos sa-ti spun ca de fiecare data cand veneau dupa mine se lasa cu scandal – eu nu voiam nicicum sa plec si la un moment dat rabdarea lor se ducea dracului :). Vara-mea mai mica i-a poreclit coafeza si antrenoru’ 🙂 – maicamea era cu mainile la mine-n cosite si taica-meu cu cureaua sau matura – in functie de care recuzita era mai la-ndemana 😀
@Anca, coafeza și antrenoru’… :)))))
Vara-mea si acuma asa le zice 🙂 – coafeza si antrenoru’ 😀
În clasa a 2-a m-a lăsat învățătoarea ”șefă” pentru 3 minute cat a iesit să facă nu stiu ce. Mi-a zis să-i țin potoliți pe colegi. Evident că liniștea în clasă a durat 3 secunde. Cînd s-a intors învațătoarea, eu eram pe catedră țipând la colegi: ”Stați in pizda mamii voastre liniștiți”. A chemat-o pe mama la școală si i-a spus ca asemenea limbaj nu este acceptat. Rezultatul a fost o ”teorie a înjurăturii”, in care mi s-a explicat în ce condiții am voie să înjur. Fără bataie, la mine educația s-a făcut prin explicații. Finalul educației a fost după mulți ani, la nunta mea, când mama mi-a zis să nu imi înjur soțul și să nu accept ca el să mă înjure pe mine. Nunta a fost cu 2 săptămani înainte de moartea mamei. Nu uit asta.
@Andreea, și nici măcar nu le zisesei așa de rău. 😉
Îl știu pe cârlig, dar se stricase, asa ca instrumentele de baza erau rigla și matura. Iar ca bonus: nu aveam voie sa ieșim afara cel puțin 1saptamana, sa vezi atunci de cate ori se umplea gunoiul și trebuia să-l ducem ???. Totuși, nu înțeleg, de ce nu ne explicau unde am greșit (nu vorbesc de bătaie din cauza notelor), de ce niciodată nu aveam parte și de o discuție înainte sau după bătaie. Și nu, nu vorbesc despre discuția aia în care auzi doar reproșuri de mai bine te ascunzi în baie sau te faci ca ai foarte mult de învățat și nu vrei sa pierzi (ca niciodata) timpul ?.
@Mandarine, ce naiba putea să se strice la un cârlig de lemn?!
Îmi aduc aminte ca avea o parte de fier care lega cele 2 bucăți, aia , ca lemnul sigur nu a putrezit, se dezmebrase, nu mai țin minte exact, dar stiu ca nu-l mai aveam ?.
La mine mama lua mai repede lingura de lemn. Noi am fost burgheji si am avut masina de spalat automata, asa ca nu avea nevoie de cleste ?
@Mircea, n-ati fost burgheji, ești tu mult mai tânăr. 😛
Mai toti care avem peste 30 ani ne-o luam cand eram mici de la parinti.. desi in ziua de azi nu se prea mai practica asa mult eu iau in considerare un proverb japonez (daca iti iubesti copilul bate-l des, daca il urasti da-i sa manance mult!) fii mea are promisa cureaua de piele daca imi vine acasa cu note sub 8 , si uite ca functioneaza, pentru ca de bine de rau are media generala 10 in fiecare an! Si eu la randul meu am mancat bataie cu furtunul si cureaua..pt note.. dar totusi cred ca mi a prins bine faptul ca stiam ca iau bataie daca nu invat decat sa fi fost lasata de capul meu..