Vorbeam cu un client zilele trecute. Lucrăm de multă vreme împreună, aşa că am devenit amici. La modul că mai facem mişto unul de celălat, mai spunem un banc, d-astea. Omu’ are doua fete şi-mi spunea ceva de genul că deja se aşteaptă ca cea mare (şaptişpe ani) să-i cam aducă vreun cavaler acasă, pe care să i-l prezinte drept “prietenul ei”. Omu’ râdea, dar cam mânzeşte aşa, se vedea de la o poştă că nu e râsul lui.

Eu deja am trecut de vreo doua ori prin ceea ce înseamnă să te uiţi în ochii unui puşti d-ăsta teribilist şi să-i faci un semn cu arătătorul la beregată, ca să inţeleagă cine-i şefu’. Aşa că, dacă l-am simţit cu morcovu-n dos, am dat drumul la miştoul de autobază.

Pentru că n-aveam chef să ma stric cu el, am evitat să i-o dau pe-aia cu “la majorat să-i faci fetei cadou nişte prezervative, să fie acolo, că nu se ştie când are nevoie”. Dar i-am expus nişte idei tâmpite care-mi colcăie de mult prin minte, când vine vorba despre ăştia pe care ţi-i poate aduce fiică-ta la uşa. Şi cum ştiţi că nu-s vreun egoist, mi-am zis că ar fi bine să vi le împărtăşesc şi voua. Ca să aveţi la ce vă gândi, chiar dacă sunteţi părinţi sau nu. La un moment dat tot o să fiţi.

Aşă că luaţi de-aici câteva scenarii şi poate îmi spuneţi şi mie cum aţi proceda în oricare dintre ele. Deci, într-o după-amiază liniştită de duminică, exact când v-aţi aşezat pe canapea să trageţi un pui de somn, se deschide uşa şi apare “aia mică”, lumina ochilor voştri, cu proaspătul ei iubit. Doar pentru chestia asta şi v-ar sări somnul pentru următoarele şase luni (minim), darămite dacă “ăla” mai e şi un tip aflat în oricare dintre situaţiile de mai jos:

-Un rocker. Da’ nu pentru genul de muzică pe care-l ascultă, că n-am nimic cu asta. Ci doar pentru că e îmbrăcat în cele mai zdrenţuite haine pe care le-aţi văzut vreodata. Şi asta nu e tot. Omul este o expoziţie ambulantă de “hard piercing” si tatuaje. Are găuri peste tot, iar punctele forte sunt pironul din urechea stângă şi lanţul care îî atârnă de la lobul celeilate urechi păna la o gaură dată în obraz. În rest, nu mai are centimetru pătrat de piele liber, peste tot sunt mii de feluri de cercei şi inscripţii cu cerneală. Altfel, băiat simpatic.

-Un ţigan manelist (e pleonsam?). Rom autentic. Poate chiar să-l şi cheme “Pardaian” sau ceva de genul. Ascultător de manele, cel mai mare fan în viaţă al lui Salam. Aifonu’ îi suna pe o piesă de Sorinel Puştiu. Îţi vorbeşte cu “bosulică” şi are un tic verbal cu “să moară familia mea”. La plecare afli şi că “bemveurile ie vieaţa lui”.

-Un tip normal. Prezentabil, bine îmbrăcat şi manierat, se vede de la o poştă că are sentimente pentru fie-ta. Nu stă rau nici cu banii, ai apucat să vezi la el în mână o cheie de Jaguar. Mai cară şi un buchet imens de flori. Teoretic nu ai avea nimic să-i reproşeszi. Practic, este cu cinci ani mai mare decât tine.

Da, ştiu, trăim într-o societate modernă, nu judecăm oamenii si mai ales nu ne băgam peste alegerile lor. Dacă fetei îi place şi e fericită, eu nu am nimic de obiectat. Iubire, tinereţe şi alte texte. Exaaaaaact.

Sunt de acord să ramânem în continuare la fel de liberi şi libertini, dar să va rog să faceţi micul exerciţiu de imaginaţie pe care vi l-am propus. Că tare sunt curios unde începe şi, mai ales, unde se termina libertatea.

P.S. Dacă aveţi suficientă imaginaţie, vă puteţi da cu părerea şi voi cei care încă nici nu plănuiţi să aveţi un copil.

mihai_vasilescu_piercing

 

Foto by Flickr