Ziua pantalonilor lipsă

Sau mai cosmopolit hipstereşte spus no pants day.

Am uitat cu desăvârşire de ea, că m-aş fi dus să arunc un ochi. Când mi-am adus aminte era prea târziu, nu cred că mai era picior de chiloţar din ăsta la metrou. Bine, aş fi putut să particip şi eu, dar stau dezastruos la capitolul chiloţi. Cu greu aş fi găsit ceva care să se încadreze în tendinţe. Şi ce aveam, oricum erau în coş, la spălat. Da’ ca să mă revanşez, am stat în casă in my underwear şi am jucat Fifa. Ba chiar, la un moment dat am dus şi gunoiul. Tot fără pantaloni pe mine. Se pune?

Treaba e alta. M-au întrebat cel puţin zece persoane „auzi, dar pentru ce se face chestia asta, care e scopul?”. Şi să mor eu dacă am ştiut ce să raspund (da, aş fi putut să caut pe net, dar mi-a fost mult prea lene să fac asta). Ceea ce însemnă un singur lucru: toată acţiunea a fost de pomană. Dacă nu m-ai putut face să reţin mesajul, scopul pentru care pui lumea sa vina in budigăi la metrou, degeaba ai mai iniţiat campania. În mintea mea, ţelul orcărei acţiuni care promovează ceva este să reţii ce anume, nu să te plimbi pe peron, la Unirii, in curu’ aproape gol. Zic şi eu, nu dau cu parul.

Voi puteţi să spuneţi, fără să cautaţi pe google, la ce ar fi trebuit sa folosească mersul în chiloţi cu metroul? În slujba cărei acţiuni umanitare (sau de orice alt fel) s-au pus prospeţii posesori de desuu-uri noi? Spre ce deziderat măreţ ne îndeamnă? Serios, ştie cineva fără să se uite pe net? Eu tot încerc să ghicesc singur, dar jur că în afară de ceva campanie la lubrifiant pentru sex anal, nu-mi vine nicio idee. Până la urmă o să mă las păgubaş si voi căuta pe goagăl, da’ nu e in regulă. Trebuia s-o fi ginit fără ajutor.

Oricum, toată mişcarea asta mi-a amintit că am avut şi eu no pants day-ul meu personal, acum câţiva ani. Eram la muncă si mi se stricase fermoar-ul de la pantaloni. Moment în care am realizat ca în cladire la noi este o mică fabrică de confecţii. Păi cine ar fi putut sa mi-l repare mai bine decăt ei, nu? Un singur lucru nu luasem în calcul. La fabricile de gen, lucrează in proporţie covârşitoare femei. Aşa că ar fi trebuit să-l vedeţi pe fratele vostru cum statea in sacou şi chiloţi, in faţa a vreo cinzezci de reprezentatnte ale sexului „slab”. Care chicoteau şi-si dadeau coate. Le-a întrerupt intr-o manieră foarte dură de şefa de tură, care a început la un moment dat să răcnească de lângă mine: Maricico (jur că era numele real) mai ai mult, că-i e frig lu’ domnu’? Mda. Ăsta no pants day, nu lăbăreala de la metrou. 🙂

În altă ordine de idei, aţi fost vreunul duminică la faţa locului? Nu neapărat să vă fi dat panatlonii jos, dar măcar aţi mers cu metroul şi aţi văzut ceva gagici în chiloţi? Şi dacă da, aţi făcut poze? Că eu pe net nu prea reuşesc să găsesc mare lucru. Ar fi astea de mai jos, care sunt de mare angajament. Am rămas profund impresionat.

M-am liniştit şi aştept să pice „no pants day” într-o zi lucrătoare. Nu de alta, dar pe ruta Tineretului – Pipera ar trebui sa fie foarte interesant.

Acum să facem o comparaţie nevinovată între aici (sursa foto):

Şi la alţii: