7,000 cititori

Dezbrăcați-vă și rezolvă Maricica

Acum niște anișori, pe vremea când lucram în vânzări și încă mă mai îmbrăcam la costum, într-o minunată zi de lucru, mă aflam în măreața budă a corporației unde dădeam cu sapa și tocmai efectuasem cu real succes un pipi scurt. Când zic “real succes”, mă refer la faptul că reușisem să nu mă stropesc absolut deloc. Ceea ce pentru mine e un fel de performanță. În fine, încântat de izbândă, am tras relaxat de fermoar și… na, belea… am rămas în mână cu chestia aia mică (aia care îmbină zimții de la fermoar, nu cu chestia mea mică).

Mno, nu știu cum sa vă explic, dar pantalonii de stofă nu pică deloc bine pe tine când li se cască o ditmai aerisirea în față, adică în locul unde cu numai câteva secunde înainte se afla fermoarul. Cum pe-atunci mai și cântăream cât bivol bine dezvoltat, vă dați seama că pantalonii mei erau cam de dimensiunea unui cort ce urmează a fi folosit pentru nunta fetei primarului dintr-o comună bogată. Iar fermoarul era și el direct proporțional, desigur. Pe scurt, dupa acest minor incident, când pășeam, în dreptul șlițului meu se căsca un fel de mică prăpastie.

Continuarea

2,976 cititori

Ce Trump, frate, uite aici întrebări fără răspuns

Mă macină două întrebari de ceva vreme. Două întrebari pe lângă care alegerea lui Trump e doar un mizilic pentru copilașii de ciclu primar.

Prima. De ce naiba nu le spune nimeni corporatiștilor, ăia pe care-i văd io dimineața pe magistrala Pipera, că pantalonii albaștri nu merg de nicio culoare cu pantrofi negri? Serios, de fiecare dată îmi vine să întreb dacă au alții pregătiți în rucsac și ăia din picioare sunt “dăcât” pentru deplasarea până la birou. Chiar nu există nimeni în viața lor, nici măcar o oglindă cumsecade, care sa le spună: “coaie, nu, pantaloni albaștri cu șosete și pantofi negri, NU. Niciodată!”
Continuarea

2,477 cititori

Ziua pantalonilor lipsă

Sau mai cosmopolit hipstereşte spus no pants day.

Am uitat cu desăvârşire de ea, că m-aş fi dus să arunc un ochi. Când mi-am adus aminte era prea târziu, nu cred că mai era picior de chiloţar din ăsta la metrou. Bine, aş fi putut să particip şi eu, dar stau dezastruos la capitolul chiloţi. Cu greu aş fi găsit ceva care să se încadreze în tendinţe. Şi ce aveam, oricum erau în coş, la spălat. Da’ ca să mă revanşez, am stat în casă in my underwear şi am jucat Fifa. Ba chiar, la un moment dat am dus şi gunoiul. Tot fără pantaloni pe mine. Se pune?

Continuarea