Guest Post by Ana R.
De curand am fost in vizita in Anglia, in interes de serviciu, impreuna cu sotul (lucram la aceeasi firma). De obicei, cand plecam in delegatii, el se ocupa de gasirea hotelului. Dar de data asta, pentru ca aveam o fosta colega de liceu stabilita in Londra, am pus mana pe facebook sa o intreb unde sa stau. Desteapta cum sunt, nu uit sa-i precizez si ce buget imi asigura firma pentru cazare.
Ne-am nimerit la fix. Eu cu cererea, ea cu oferta. Plina de solicitudine imi aduce la cunostinta ca are chiar ea o pensiune. Asa ca pot sa stau linistita, am cazarea asigurata. Cu mic dejun inclus. Un pic prea precauta, o rog totusi sa-mi dea site-ul sau sa-mi trimita niste poze. Ultimile indoieli imi sunt spulberate cand imi spune ca inca nu au o pagina de facebook, dar ca pot sa stau linistita. Ca nu este Ritz, dar ca voi fi foarte multumita. Incantata foc si mandra ca am spulberat mitul barbatului organizator, ii spun sotului ca de cazare m-am ocupat eu, ca doar am cunostinte londoneze. La plecare, am bagat in bagaje si niste cadouri pentru viitoarea gazda, care abia ce devenise proaspata mamica.
Convenim sa ne intalnim la o statie de metrou in Londra de unde putea ea sa ma recupereze mai usor. Ajung la punctual de intalnire si cunostinta mea intarzie si intarzie. Intr-un tarziu ajunge cu un taxi si imi explica despre autobuzul cu care trebuia sa ajunga si care nu a circulat.
Ajungem la faimoasa pensiune. Eu bucuroasa incercam sa ma uit la ea de la distanta, dar ma incurca o cocioaba micuta care era pusa fix in fata. Pana m-am prins ca cea mica era pensiunea. Da, era o casa minuscula si darapanata dintr-un cartier marginas. Camera era un fel de debara, in care erau un pat, un dulap si o canapea, toate inghesuite unele in altele. Bagajul l-am pus pe canapea, pentru ca dulapul era imposibil de deschis. Mi-a cazut tavanul in cap de nervi, dar nu mai avea mult si-mi cadea si cel al pensiunii. Baia o foloseam la comun cu toata familia ei, doar eram apropiati. Bonus, fetita ei se trezea noaptea si ne oferea concerte in diferite tonalitati. Ma trezeam si eu odata cu ea si plangeam impreuna.
Cu nervii intinsi la maxim am supravietuit. Barbatu-meu a spus este ultima oara in viata mea cand mai fac eu rezervari. Sau, daca mai insist, el divorteaza. Cica la stana de oi a bunicului sau avea conditii mai bune. Strangand din dinti si straduindu-ne sa stam cat mai mult plecati prin oras, au trecut cele trei zile si a venit momentul plecarii, implicit al achitarii facturii. Colega mea scoate o foaie de hartie si incepe sa noteze:
-7 lire, biletul de la autobuzul care nu a circulat cand trebuia sa ma recupereze pe mine;
-10 lire, taxiul, daca n-a mers autobuzul, doar nu era sa ramana in drum;
-15 lire, micul dejun;
-180 lire, camera;
-10 lire, inchirierea abonamentelor pentru mijloacele de transport. Ne-a luat banii astia pentru ca ne-a lasat sa folosim doua carduri (Oyster) pe care le avea in casa. Pe care noi le-am alimentat si pe care ramasesera 15 lire, cand am plecat.
Total: 237 de lire
Nu stiu cat costa o camera in buricul Londrei dar cred ca mai ieftin de atat. Cu un nod in gat, o rog sa imi emita factura. Scoate din sertar un caiet dictando, rupe o foaie si incepe sa scrie de mana cele enumerate mai sus. Cu un calm britanic desavarsit, pe care nu stiu de unde-l mai aveam, ii explic faptul ca mie nu imi va deconta nimeni o factura fara antet si stampila. Usor agasata incepe sa scormoneasca prin casa dupa stampila. In cele din urma gaseste una si stampileaza fericita factura. Si o data cu ea, pune pecetea si pe trecutul nostru de colege si prietene.
In timp ce ea alerga prin camere dupa stampila blestemata, sotul ei isi aduce aminte de o chestie. Se uita la masina inchiriata cu care ne deplasasem si ne spune impaciuitor ca data viitoare cand venim, ne rezolva el si cu treaba asta. Stie el ceva bun. S-a oprit la timp, chiar cand al meu sot se pregatea sa-i spuna ca nu stie sa conduca trasura cu aburi.
Cam asta ar fi. Nu mai vreau sa aud de Anglia sau Londra si nici de intreprinzatori romani ce scot bani de pe naivitatea tampitilor ca mine ce au incredere in cunostinte.
@Ana R. te-a tepuit nu usor, ci la modul grosolan. Un mic dejun la un pub nu costa mai mult de £6 oricat de ultra-central ar fi, sunt camere la motel in care bagi juma’ de grupa de zumba sa se desfasoare cu max £50/noapte, fara ocăitori la miez de noapte si cu baie. Partea cu transportul nu difera de ce ti-a facturat tantea, dar in banii aia stateai la orice hotel central fara sa te temi ca pica tavanul pe tine.
Ah, pretul camerei de motel e de la Holiday Inn, nu orice dugheana cu „motel” in coada. Iar daca faci rezervarea din timp poti beneficia de reduceri.
@upprann, ideea era ca eu am fost incantata de propunerea ei pentru ca ea a prezentat conditii de 4 stele. Eu ma bucuram si de faptul ca voi avea ocazia sa vad cele mai interesante obiective ale orasului, ajutata de ea, plus ca mai depanam amintiri din liceu. Din pacate nu a fost chiar asa 🙁
@upprann, prostia se plateste. Si inca scump. Problema era ca am fost atat de socata, incat nu am fost capabila sa reactionez. Data viitoare cand mai merg studiez mai atent ofertele.
Cand mai stii ca aveti deplasari anunta via Mihai si te pot linkui cu locatii bune… no fire hazards as well :))
@upprann, multumesc! :))
@upprann, legat de partea cu transportul. Ea mi-a luat 10 lire pe cele doua carduri Oyster pe care le avea in casa, plateam aceeasi suma daca le luam eu de la automat. Le-am incarcat si pe ele au ramas peste 15 lire. Cand am rugat-o sa imi sada din factura totala macar suma ramasa pe ele, a replicat ca ei nu ii mai trebuiesc si daca le vreau pot sa le pastrez. Ce puteam face eu cu ele?
Buna Ana. Vad ca articolul tau e din 2014, dar eu inca mai recuperez cu cititul aici 🙂 Nu stiu daca ai aflat intre timp, dar banii ramasi pe oyster ii poti recupera din gara centrala ( au ei acolo un ghiseu pt asta) – inclusiv garantia. PS. Imi place cum/ce scrii.
M-am lecuit de mult sa mai fac propuneri de colaborare celor apropiati. Toata lumea iese in pierdere. Mult mai bine se lucreaza cu necunoscutii.
@andreea, eu ma straduiesc sa ajut persoanele cunoscute pentru ca si eu la randul meu ma bucur atunci cand apeleaza cunoscutii la mine sau ma recomanda cu incredere. Dar eu pe acest considerent ma straduiesc si mai mult incat sa fie omul super multumit.
Du-te la Londra din nou. Fara stres de data asta. E un super oras!
@Daniela, exact asta discutam cu Mihai, mie mi-a lasat o impresie umbrita de cele intamplate. Am reusit sa ii gasesc toate defectele. Si pe mine m-a impresionat ca si locatie culturala si istorica. Am nimerit si cand era un festival de circ in aer liber pe toate bulevardele principale. Foarte frumos organizat. In schimb nu am fost impresionata de celebrele parcuri. Cred ca de vina a fost lipsa totala a soarelui. Parca nu are farmec sa te asezi pe iarba fara sa te bata un pic soarele in cap.
Ana , in locul tau as fi căutat un hotel , in momentul in care as fi vazut condițiile in care trebuie sa stau. Eu am patit asa in Sofia la Ramada Hotel , am facut circ de fata cu toti turiștii greci si turci in lobby sa mi schimbe camera pentru ca era ingrozitor de murdara si plus ca a trebuit sa platesc parcarea care era „gratuita” insa le-am zis ca nu le dau bani si am scapat doar cu 10 leva ca au vazut ca nu o scot la capat cu mine ca urlam ca din gura de șarpe.
@Andreea Lavinia, asta facea orice om normal la cap in locul meu. Eu m-am simtit obligata sa raman pentru ca ma simteam aiurea sa ii explic ca era o gaura de sobolan in comparatie cu ce mi-a descris ea anterior. Am zis ca nu mor 3 zile. E aiurea rau sa ii explici unui om ca asteptai alte conditii la el in casa. Numai ca eu nu ma asteptam sa stau in casa ei, ci in „minunata” pensiune pe care o detine.
Eu inteleg „Frate, frate da branza’i pe bani” dar da-o dracu de treaba nu lua pielea de pe mine, Eu sunt sigura ca un apropiat(nu toti, ca altfel am avea fundu peticit mereu) ti-o trag mai rau decat un strain. Uite vineri pe 28 a trebuit sa ne mutam pe repede inainte. Suna sotul un amic care chiar ii era dator atat cu bani cat si cu servicii ” ba esti liber vineri cu duba sa ma mut si eu, am vreo 30 de cutii, 5 saci, o masa niste scaune un birou si doua biciclete, pe gps imi arat ca ar fi 3.2km intre case, cat ma costa?” se scarpina Dorel la oo si zice ” ba, imi dai pt masina 250 lei, daca vrei sa te ajut si la carat mai pui 100 si dai si tu ceva de gaz”, „cat ba? lasa ca le car cu masina si fac mai multe drumuri, da te astept vineri sa imi aduci banii mei”. Cautare pe oleics, primul aparut sunat, spus acelasi lucru si imi spune baiatul ” doamna 100 transportul si daca vreti sa va ajut la carat mai dati 20 de lei” perfect ne vedem vineri la 10. Numai ca pana vineri la 10 pe noi doi ne-a lovit o raceala dinaia cu muci, febra, dureri de oase de gafaiam si daca ridicam o soseata, noi caram o cutie ala vreo 5. La descarcat noi nu mai eram in stare de nimic ca ne-a luat si o tuse de TBC scria pe noi si a facut baiatul tot. Cand sa ii dam banii, i-am pus 200 lei in mana si ce sa vezi ne da 50 lei inapoi ca e mult prea mult si el vrea sa fie corect. Si am mai avut prieteni care ne-au tras-o la popou iepureste „1,2,3,4 scuze tata”
@MAlina, cat de tare. Si, v-a dat ala datoria?
nu vineri, atunci a facut pe mortul. Dar la cati draci aveam din cauza acestei mutari, l-am sunat eu sambata si a venit duminica sa ne dea banii ( da stiu nevasta a dracu, dar cum venise la mine la serviciu sa ii ia, m-am simtit indreptatita sa il porcaiesc( era vorba de 650 lei luati pe 6 august cu promisiunea ca ii avem pe 25 aug, dar mereu intervenea ceva si nu mai putea))
@MAlina, 🙂 🙂 🙂
@MAlina, vai dar ce prieten bun ai si tu! 🙂
Eu sunt fascinata de oamenii care au taria sa iti spuna ca e prea mult atunci cand le dai bani in plus. Imi vine sa le dau si mai multi.
Ana R. stiai doar ca se zice fereste-ma doamne de prieteni, ca de dusmani ma feresc singur! :-)))
@Silvia Duma, am trait-o pe pielea mea. 🙂
Am asistat la un training facut pe tema asta. Cat de nociv este sa lucrezi cu cei pentru care nutresti sentimente si cum te poate dezavantaja asta.
@sporty, eu am constatat fara training 🙁
Ai stat 3 nopti?
Daca da nu mi se pare teapa: 60 lire/ noapte nu e mult, nici 2,5 lire / mic dejun de persoana.
Greu gasesti ceva decent sub 100 lire in Londra.
In schimb total de acord cu colegii de liceu/ facultate si cu faptul sa convietuiesti cu ei cateva zile. Poate fi interesant, dar de obicei e un calvar pt ambii implicati.
Iti dai seama ca poate si prietena ta are aceeasi parere despre voi: „Mama, ce chitrosi astia, le-am facut super-oferta si mai faceau si figuri.” 🙂
@Alexandru G, oferta era mult supraevaluata fata de situatia de fapt. Cum sa spui ca ai pensiune cu 3 camere si in realitate sa fie camerele casei tale?